Întâlnire memorabilă cu un tânăr de excepție – Luca Ciubotaru

Astăzi, la CDI, la ora 14,00, nu ne-am întâlnit, ca de obicei, doar noi, membrii clubului de dezbateri „Ars Dicendi”, ci am avut parte de un eveniment cu virtuți educative certe: întâlnirea cu unul dintre foștii absolvenți (alumni) ai instituției noastre, Luca Ciubotaru. Poate că sintagma „tânăr de excepție” riscă să pară pretențioasă pentru cei care nu-l cunosc pe Luca, însă vă asigur că, dacă aveți șansa de a-l cunoaște, veți constata, cu plăcută surprindere, că expresia mea nu reprezintă niciun fel de abuz lingvistic sau, cu atât mai puțin, un atentat la modestie. Voi încerca, în cele ce urmează, să trasez câteva jaloane mnezice binemeritate cu privire la întâlnirea de astăzi.

După reperele formatoare punctate elegant, cu tact și cu o retorică bine articulată – despre anii olimpici de liceu (olimpic la informatică și economie), despre cele două facultăți frecventate (una absolvită, alta în curs de absolvire), despre studiile în străinătate, ca bursier Erasmus (Paris), despre activitatea în ELSA („The European Law Students’ Association”) și vizita la New York, ca delegat sau reprezentant al tinerilor din România la ONU – Luca, sau Luci, cum a mărturisit că îi spun apropiații, a lansat celor prezenți, elevilor, invitația de a participa, pe lângă orele de curs, la cât mai multe activități extrașcolare și proiecte de voluntariat. A mărturisit asistenței că de-abia în facultate a compensat acest neajuns din anii din liceu printr-o angajare susținută în cât mai multe acțiuni de voluntariat, cu impact civic și comunitar. A vorbit apoi despre oportunitățile de studiu în străinătate, oportunități despre care unii studenți nu profită, din neștiință sau din lipsa competențelor lingvistice probate prin diplome sau atestate. Din evocările lui Luci nu putea lipsi descrierea experienței de reprezentant al tineretului din România la ONU, oportunitate ce i-a deschis, după cum a declarat, apetența pentru o carieră (sunt sigur, prestigioasă) în diplomație. Rețeta întâlnirii s-a completat cu dezvăluirea planurilor deopotrivă ambițioase și realiste de schimbare a societății, proiecte deloc emfatice, concretizate în replici precum: „Cred cu tărie în schimbarea acestei societăți prin tineri ca voi!” sau „Am convingerea că valorile sunt de o importanță vitală, totul pleacă de la valorile pe care le asumăm!” Invitați la dialog, elevii și-au exprimat, cu dezinvoltura vârstei, valorile pe care le împărtășesc. Replicile lor rostite cu încredere și curaj, dar mai ales congruența de valori a acestora cu vorbitorul (respect, integritate, sinceritate…) mi-au fortificat convingerea că avem în școală, o resursă neprețuită de tineri minunați care, călăuziți cum se cuvine, au șansa de a schimba această societate.

Mi-a plăcut în mod deosebit istorisirea lui Luca despre o întâlnire, la New York, cu un reprezentant la ONU venit din Africa. Amintindu-și de acel tânăr african, Luca ne-a spus: „Mi-a arătat o imagine cu un profesor în Africa, ținând în mâini o carte, iar lângă el, în cerc, în jurul unui foc, se aflau elevii care îl ascultau cu atenție, învățau de la el”. În acel moment am simțit cum cuvintele lui Luca s-au transformat, în mintea mea, în șansa unei revelații întreite: (1). învățătura, mai mult, educația s-a făcut pe vremuri prin intermediul oralității iar această practică, deloc defunctă, rezistă și astăzi, în spații geografice și culturale mai puțin avantajate de destin; (2). educația seamănă cu acel foc despre care a vorbit, care răspândește lumină pe chipurile și în sufletele copiilor, le conferă speranță, le dăruiește, precum un pașaport, accesul la un viitor mai frumos, la o lume mai bună; (3). suntem cu toții, elevi și profesori, binecuvântați pentru că dispunem, în societatea (fie și bolnavă) în care trăim, de resurse extraordinare, de mijloace, de instrumente ce servesc creșterii noastre. Totul este să fim dispuși să profităm de acestea, să le folosim cum se cuvine. De pildă, rețeaua de socializare Facebook constituie, așa cum a confirmat astăzi și Luca, o forță deloc neglijabilă, un mijloc de comunicare extrem de important, dar mai ales, un spațiu al dialogului liber, al expresiei și asocierii necondiționate. Evenimentele recente – protestele stradale ale tinerilor, ieșirea lor în Piața Universității, proteste la care a fost prezent și Luca – probează din plin faptul că internetul poate provoca sau, cel puțin, facilita nevoia reală de schimbare a unei societăți.

A urmat o sesiune de întrebări și răspunsuri pe care o voi reda în manieră rezumativă, cu regretele de rigoare pentru eventualele neajunsuri sau aproximări datorate failibilității memoriei mele. Mai întâi, Luca i-a provocat pe elevi: Cu ce probleme semnificative vă confruntați astăzi? A urmat un torent de intervenții, replici, un dialog pătruns de naturalețe.

Ce părere ai despre „Colectiv”? – l-au provocat, la rândul lor, elevii. Cu eleganță, Luca  a oferit un răspuns pe care încerc să-l reconstruiesc: „Totul pleacă de la nerespectarea unor reguli de siguranță, a unor legi, de la mentalitatea greșită a celor care decid, a celor care acordă aprobări de funcționare, a celor corupți, care iau mită… Iată de ce cred că este momentul ca lucrurile acestea să înceteze, să schimbăm ceva în acest sens.” O altă întrebare care mi-a reținut atenția a fost:

Care au fost prioritățile tale din liceu și, dacă te-ai întoarce în acei ani, ce ai schimba? Luca a punctat, cu modestia unui spirit ales, performanțele de olimpic, notele foarte bune la învățătură, dar și-a mărturisit totodată regretul de a nu fi fost mai activ în sfera voluntariatului, a activităților și proiectelor extrașcolare. „În facultate, cele mai frumoase prietenii și experiențe ale mele nu sunt cele născute în sălile de curs, ci acelea descoperite în proiectele în care am ales să mă implic. Am preferat să obțin o notă de 9 în locul unei note de 10, dar am încercat să mă implic în cât mai multe proiecte prin care să schimb viața școlii și a comunității. Iată de ce cred că școala trebuie să te formeze ca om, mai mult decât să facă din tine o „tobă de carte”, să îți ofere cât mai multe ocazii de a te dezvolta, de a-ți cultiva abilități necesare în viață. Un angajator nu te va întreba ce diplome ai la tine, ci te va întreba ce abilități practice poți dovedi, ce știi să faci concret pentru el…”

Dacă ai avea puterea, ce schimbări legislative majore ai face? – a fost rândul elevilor să trimită mănușa provocării. După câteva momente de gândire, Luca le-a răspuns: „Am aflat zilele acestea, în stradă, cât de greu este să faci schimbări, pentru că oamenii sunt suspicioși față de tine, cred că vrei astfel să-i manipulezi. Îmi amintesc că, de-abia în a cincea zi de protest, am reușit să ne organizăm cât de cât, atunci când, împreună cu prieteni activiști de la organizații non-guvernamentale consacrate, am adus o portavoce, am propus să ne exprimăm civilizat, fiecare, într-un interval de timp prestabilit… În astfel de momente am convenit că lumea nu a ieșit în stradă pentru o demisie sau pentru mai multe, ci am ales să milităm pentru schimbarea fundamentală a unui sistem ce are o mentalitate și un comportament inacceptabil.”

Este posibilă meritocrația în politica românească? „Da, este posibilă. Reformarea pe baza meritocrației – pentru care au ieșit tinerii în stradă – trebuie să vină însă din două direcții: din exterior, prin mecanisme de reformare electorală, prin sancțiuni neîntârziate, prin aplicarea riguroasă a procedurilor codului penal, prin activitatea intensă a DNA-ului, prin condamnări ale celor ce se fac vinovați de fapte situate în afara legii. Din interior, reforma trebuie să vizeze eliminarea din partide a celor corupți, a celor incompetenți, înlocuirea lor cu tineri valoroși, competenți, dispuși să contribuie la binele societății. Aceasta pentru că societatea actuală este puțin răsturnată (…) Trebuie să renunțăm la expresii de genul să se…, să înlocuim astfel de expresii cu eu fac asta, azi, acum! Nu mâine sau poimâine, ci acum, astăzi!”

Pledând pentru liberalizarea accesului în viața politică, pentru o Românie înzestrată cu cultură și, mai ales, cu responsabilitate civică, Luca a prezentat celor prezenți un instrument valoros care probează puterea uimitoare a internetului: http://www.funkycitizens.org/.

La capătul celor aproape două ore, a căror trecere nu am resimțit-o deloc, am avut plăcuta revelație că tineri precum Luca Ciubotaru aduc societății românești o șansă de o valoare inestimabilă, reînscriind-o pe coordonatele bunului simț. Tineri precum Luca și mulți dintre cei pe care îi văd zilnic crescând sub ochii mei exprimă faptul îmbucurător că societatea românească nu a pierdut definitiv și irevocabil pariul cu normalitatea. Bravo, Luci!

Fișa recapitulativă – CUNOAȘTERE ȘI ADEVĂR

Pentru a avea o vedere globală asupra capitolului din filosofie ce abordează problema cunoașterii, am conceput o fișă pe care o dăruiesc celor interesați…

În spațiile necompletate se pot introduce (limitat și sintetic) autorii studiați, câteva dintre ideile lor relevante (teze susținute, temeiuri sau probe aduse în spirijul lor, expresii sau termeni-cheie etc.), aspecte care să funcționeze ca ancore în procesul învățării…

copacul cunoasterii.fisa

Hărţi, schiţe, reprezentări…

Pentru o mai justă înţelegere a evoluţiei filosofiei, am considerat oportună constituirea unei noi categorii, în care să postez hărţi, schiţe, diagrame – suporturi intuitive. O mare parte dintre acestea sunt reproduceri din Atlas zur Philosophie.Tafeln und Texte, Deutscher Tashenbuch Verlag, München, 1991. Chiar şi cei care nu deţin cunoştinţe de limba germană au şansa de a utiliza aceste suporturi intuitive pentru a-şi forma o imagine de ansamblu.

sursa: Atlas zur Philosophie.Tafeln und Texte, Deutscher Tashenbuch Verlag, München, 1991

Imaginea de mai sus permite localizarea celor mai importanţi filosofi ai antichităţii: Thales şi Anaximandru (Milet), Pitagora şi Epicur (Efes), Parmenide şi Zenon (Elea), Anaxagora (Clazomenai), Protagoras şi Democrit (Abdera) ş.a.

Imaginea de deasupra reprezintă o ilustrare a celebrului mit al peşterii, despre care Platon vorbeşte în Cartea a VII-a a dialogului Republica, o poveste despre educaţie, aparenţă şi realitate, opinie şi cunoaştere, despre cele două lumi (lumea sensibilă şi lumea inteligibilă) şi nu în ultimul rând despre destinul celui care încearcă să-i smulgă pe ceilalţi din lanţurile ignoranţei.

Sursa: Atlas zur Philosophie. Deutscher Tashenbuch Verlag

Perioada Renaşterii – o epocă în centrul căreia stau preocupările faţă de om (umanism). Iată, în imaginea de mai sus, o „privire” sintetică asupra principalilor autori.

Francis Bacon (1561-1626), unul dintre gânditorii care au făcut posibilă apariţia ştiinţelor moderne, vorbeşte despre idolii minţii (idola mentis) – prejudecăţi, erori, iluzii care ne încearcă pe fiecare dintre noi: idola tribus (idolii tribului) – acele prejudecăţi care ţin de natura umană, idola specus (idolii peşterii) – idoli determinaţi de educaţia fiecăruia, idola theatri (idolii teatrului) – produsul sistemelor de gândire, al tradiţiei filosofice, idola fori (idolii forului) – care exprimă neconcordanţele, inadecvarea limbajului pe care-l folosim la viaţa reală.