Gânduri din Piatra Neamț – capitala dezbaterilor academice

65960385_3242844205729392_6576292840886763520_nCu riscul unei oarecare inadecvări sau, cel puțin, al unei abateri asumate de la stilul jurnalistic, ofer cititorului câteva reflecții cvasi-obiective prilejuite de un eveniment la care particip în aceste zile: olimpiada națională de argumentare, dezbatere și gândire critică „Tinerii Dezbat”. Prin mijlocirea unui exercițiu de imaginație, îndrăznesc să asociez această experiență cu pătrunderea în spațiul caracterizat printr-o înălțătoare solemnitate al unui forum roman sau chiar al agorei eline. Meditațiile următoare pot fi situate sub spectrul deloc lipsit de hazard al subiectivității.

Am convingerea că dezbaterile academice dezvoltă gândirea într-o manieră pe care nu multe activități cu pretenții educative reușesc să o facă. De altfel, nu este deloc facil să transfigurezi gândirea, conferindu-i o suită de calități admirabile menite a face posibilă dezvoltarea personală, dar mai ales schimbarea socială. Ca exercițiu de persuasiune, o astfel de întreprindere cognitivă angajează, pe de-o parte, efort și pregătire temeinică, consecvență și determinare în urmărirea scopului propus, pe de altă parte, acceptare și civism, toleranță, deschidere în raport cu alteritatea, totodată poziționare strategică față de ceea ce, la un moment dat, poate dobândi statutul unei evidențe. Prin intermediul tuturor acestor virtuți și a altora pe care timpul mă obligă să le ascund sub tăcere, cugetarea exersată grație dezbaterilor academice accede la statutul privilegiat și admirabil de gândire critică.

Cum înțeleg gândirea critică, dincolo de orice repere explicative canonice? O concep ca pe o performanță mentală concretizată în capacitatea de a recupera ceea ce este valoros dintr-un context, analiza fără ură și părtinire a oricărui statu-quo, filtrul aplicat oricărui eveniment pentru a nu deveni prizonierul lamentabil al locurilor comune și al seducției gregare. Văd totodată în gândirea critică aptitudinea asumării responsabile a achizițiilor cognitive traduse în secvențe discursive livrate coerent, recuperând la fiecare pas ceea ce se depășește, precum în clasicul concept hegelian „Aufhebung” (aufhebena depăși, totodată a păstra). În desfășurarea confruntărilor argumentative dintre cele două echipe, orchestrată conform unui set de repere valorice, de reguli și principii de respect și fair-play, teza (ideea propunătorilor) întâlnește dialectic proba de foc a antitezei (combaterea opoziției), cu rostul nedeclarat dar firesc al descoperirii, cel puțin la nivel principial, unei firești comuniuni prin intermediul sintezei.

Concep olimpiada națională de argumentare, dezbatere și gândire critică „Tinerii Dezbat”, dincolo de obiectivele ei imediate și de efortul logistic admirabil, ca pe un proiect ce lansează tuturor celor implicați provocarea și promisiunea unor ambiții de anvergură. Dintre toate acestea aș îndrăzni să enunț, la finalul sumarului meu exercițiu reflexiv, doar atât: schimbarea mult râvnită a realității sociale, posibilă numai prin străduința de a transfigura minți și spirite, prin articularea organică dintre gând, cuvânt și faptă. Ca orice scenariu educativ autentic, dezbaterile academice reunite sub genericul „Tinerii Dezbat” dispun de efecte benefice pe termen amplu, atât în plan individual, cât mai ales colectiv, generând consecințe pe care pragmatismul acestor vremuri le poate omite la o privire mult prea alertă. Totuși prin faptul că dislocă structuri și mecanisme mentale, cultivă efortul dialectic al apropierii de adevăr, desfășoară strategii de echipă în aceeași măsură în care alimentează spiritul competitiv individual, „Tinerii Dezbat” constituie pentru mine un itinerariu cu valențe paideutice indubitabile.

Se admite că altădată toate drumurile purtau pașii nenumăraților pelerini către Roma, cetatea eternă. Îndrăznesc să cred că, în aceste zile memorabile, toate cărările discursurilor argumentative converg  către o frumoasă citadelă moldavă, Piatra Neamț.

Reclame