Mașinării gânditoare făcute din carne…

Slide1Neliniștita perioadă a adolescenței îți poate dărui – mai ales dacă ai norocul de a fi înzestrat cu un temperament introvertit – bucurii surprinzătoare. Victimă a irezistibilei ispite a lecturilor, te abandonezi destinațiilor promise de oceanul nesfârșitelor rânduri și pagini, te identifici, te „decorporalizezi”, uiți pur și simplu de tine însuți. Înveți să visezi cu îndrăzneală, să speri cu luciditate într-o lume mai bună, dobândești abilitatea de a chestiona starea de fapt, totodată te descoperi pe tine prin mijlocirea celorlalți, chiar dacă aceștia nu sunt altceva decât personaje sau caractere fictive.

Adolescent fiind, am savurat deliciul textelor din domeniul literaturii științifico-fantastice, texte pe care le-am descoperit, în acel timp, în almanahurile „Anticipația” (câți oare își mai amintesc de acestea?…). De mai mică sau mare întindere, articolele abordau nu doar aspecte ce-ți lansau imaginația pe traiectoria fascinantă a scenariilor futuriste (refugiu perfect pentru orice dezamăgire sau deziluzie adolescentină…), dar și teme „serioase”, solicitante, referitoare la nivelul de dezvoltare a științelor naturii, popularizate atât cât îngăduia  ideologia acelor vremuri. Dacă „decontaminai” conținuturile de „spiritul vremii”, ignorând declarațiile „tovarășului secretar general al partidului”, enunțate pe la nu știu ce plenară sau congres și reproduse in extenso, ajungeai la ceea ce era cu adevărat interesant: scrieri de Isac Asimov, Philip K. Dick, H.G. Wells, Ray Bradbury, Gerard Klein ș.a.

Investigând teritoriul vast al explicațiilor referitoare la conștiință, descopăr un text din arealul literaturii științifico-fantastice adus ca ilustrare la o discuție despre imposibilitatea descrierii raportului atât de complex dintre minte și creier. Memoria migrează involuntar, fără niciun fel de avertisment, către acele vremuri în care savuram deliciile literaturii științifico-fantastice. Optez să redau fragmentul ce-i aparține lui Terry Bisson, fragment pe care l-am tradus din cartea lui Steven Pinker, How the Mind Works (W.W.Northon & Company, 2009, pp.96-97).

Ce-ar fi să ne imaginăm următorul scenariu: două entități aparținând unei forme de viață extraterestră, liderul unei flote interplanetare de explorare și comandantul său șef, discută despre oameni:
„Sunt făcuți în totalitate din carne.”
„Carne?…”
„Nu este nicio îndoială cu privire la acest lucru. Am cules câțiva dintre ei din diferite părți ale planetei, i-am urcat în navele noastre de recunoaștere și i-am supus la tot felul de probe. Rezultatul? Sunt făcuți în întregime din carne.”
„Este pur și simplu imposibil. Dar atunci cum se explică semnalele radio pe care le tot trimit în univers? Mesajele lor către stele?”
„Folosesc undele radio pentru vorbi între ei, însă semnalele nu sunt produse de ei. Semnalele sunt generate de mașinăriile lor.”
„Atunci spune-mi cine a făcut mașinăriile acelea? Cu aceștia ar trebui să intrăm în contact.”
„Ei au făcut mașinăriile. Asta este ceea ce încerc să îți spun. Carnea a construit mașinile.”
„Este absolut ridicol ceea ce spui. Cum ar putea carnea să producă mașina? Îmi ceri să cred că există carne conștientă.”
„Nu îți cer să crezi acest lucru, îți spun că așa este. Aceste creaturi sunt singura rasă conștientă din acest sector al universului și sunt în totalitate făcute din carne.”
„Poate că sunt precum Orfolii. Știi tu, inteligența bazată-pe-carbon ce traversează în procesul ei evolutiv o etapă de încarnare.”
„Neh. Ăștia se nasc în carne și mor în carne. I-am studiat vreme de câteva cicluri de viață, lucru care nu ne-a luat prea mult. Ai idee cât durează ciclul de viață al cărnii?”
„Ajunge. Bine, poate că doar o parte a lor este din carne. Știi tu, precum Weddilii. Un cap făcut de carne cu un creier din plasmă electronică înăuntru.”
„În niciun caz. Ne-am gândit și la asta atunci când i-am studiat, chiar dacă au capete de carne precum Weddilli. Totuși sunt făcuți în totalitate din carne.”
„Nu au creier?”
„Ei, au creierul în regulă. Însă creierul lor este făcut în întregime din carne!”
„Așa… atunci cine produce gândirea?”
„Tot nu mă înțelegi, nu-i așa? Creierul lor este cel care gândește. Carnea.”
„Carne gânditoare! Adică îmi ceri să cred că există în univers carne care gândește!”
„Da, carne care gândește! Carne conștientă de sine! Carne care iubește! Carne care visează. Carnea e toată povestea! Acum ai prins ideea?”

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s