…în aurora vieții, universul pare o grădină,
un paradis țesut din joc, magie și lumină,
te cheamă tot ce-i viu, e nou și e strălucitor,
te-așteaptă marea largă să-i fii navigator.
Tu logica adultă știi să o întorci pe dos,
ce-i mic, de fapt e mare, urâtul e frumos,
dezordinea-i sublimă, iar haosul – divin,
în bezna cea adâncă, te-aventurezi senin.
Uscate ramuri preschimbi în arme-ncrâncenate,
arunci cu flori în îngeri, spui vorbe-nflăcărate,
o biată mătură îți pare un roib neîmblânzit,
cu care fugi prin lume, mereu neistovit.
Porți la încheietură un ceas ursuz, stricat,
căci timpul pentru tine demult a înghețat,
ești curios, te miră toate câte se întâmplă,
aprinzi fără efort idei-văpăi sub tâmplă.
Ai casa minții pe-un munte ce plutește,
chiar peștii zboară când fantezia îi gonește,
uriașii sunt pitici, girafele au aripi antrenate,
ai vise multe, planuri-oștiri nenumărate.
Copil frumos, ascunde în al inimii album
splendoarea vârstei pe care o trăiești acum,
curat și fără teamă, păstrează-ți bucuria,
chiar dacă timpul trudește să-ți ia copilăria.
