Eroismul nostru cel de toate zilele…

Am vizionat recent, la sugestia unui prieten, filmul Everest[1]. Deși pot să admit fără modestie că am văzut destule filme care abordează subiectul luptei cu înălțimile[2] sau înfruntarea condițiilor de mediu extreme[3], totuși mi-am propus (și cred că am reușit) să evit orice prejudecată sau orizont de așteptări prestabilite. Mărturisesc că scenariul nu a reușit să mă impresioneze într-o măsură semnificativă, însă imaginile spectaculoase ale muntelui m-au livrat fără întârziere admirației. Indiscutabil, povestea este pătrunsă de dramatism, îmbibată cu o tensiune ce crește în intensitate, însă, sincer, asta pare să fie tot. Ceea ce spun este, evident, o opinie care, ca orice opinie, nu se sustrage „privilegiului” failibilității. Totuși, dincolo de scenariul ce poate fi îmbogățit, filmul provoacă spectatorul să reflecteze la gesturile de curaj, la eroismul celui dispus să depășească limitele naturii pentru a-și surclasa de fapt propria mărginire. Constați că voința de a sfida condițiile extreme poate fi copleșită, nu de puține ori, de izbucnirile capricioase ale naturii iar efortul dramatic al ascensiunii îmbracă forma luptei pentru propria supraviețuire. Filmul mai are un merit, fie și indirect, acela de a invita la o meditație, oricât de sumară, cu privire la eroism.

Istorii despre curaj s-au scris și se vor mai scrie: de la eroii mitologiei grecești, precum Perseu, Heracle, Tezeu, Dedal, Icar, Orfeu, Ahile ș.a., până la fabrica prolifică de eroi ai vremurilor noastre, Marvel: Spiderman, Ironman, Ant-Man, Captain America, Thor etc. Fie că vorbim despre eroi reali, cu existențe circumscrise într-un context istoric determinat, fie despre eroi produși de platforma rulantă a „fabricii de iluzii” hollywoodiene, suntem constrânși cu forța evidenței să admitem că aceștia ne fascinează, ne încântă, ne inspiră. Indiferent de modul în care îi concepem, ca salvatori ai celor deznădăjduiți sau ca vigilante[4] lipsiți de atestatul legalității, trăim, în ultimă instanță, într-o eră a lor, într-un fel de hero-sphere, dacă licența de limbaj nu deranjează prea mult. Există eroi pe care îi cunoaștem din cărți sau din filme, a căror admirație are o valoare oarecum conjuncturală dictată de însăși faptul că îi considerăm a fi produsul creativității, rodul imaginației incontestabile. Mai există o categorie de eroi despre care nu auzim tot timpul însă intuim gesturile lor de curaj, săvârșite în mod calculat, deloc melodramatic: medici, pompieri, piloți de aeronave, soldați, marinari etc. Actele lor temerare izvorăsc din nevoia firească de a fi în slujba semenilor, ele survin, de cele mai multe ori, departe de vigilența noastră, sunt sustrase oricărei obsesii de notorietate, oricărei laude sau publicități. Cert este că, așa cum admite într-un loc, Blaise Pascal, omul resimte o nevoie acută de a se măsura cu natura, cu adversitățile, pentru a dobândi astfel conștiința propriilor limite. Omul se compară „cu tot ceea ce este deasupra lui și cu tot ce există sub el, pentru că, în felul acesta, să-și găsească limitele adevărate”[5].

Există o categorie de eroi cu totul aparte, cei care trăiesc chiar în proximitatea noastră și al căror eroism riscă să treacă de multe ori neobservat. Eforturile, scopurile, obiectivele lor riscă să rămână, nu de puține ori, acoperite de praful uitării sau al febrilității cu care se desfășoară spectacolul vieții. Sunt oamenii de lângă noi, așa-zișii oameni obișnuiți (în fapt, extraordinari): părinți, parteneri de viață, companioni, prieteni. Pentru aceștia, eroismul nu este deloc o profesie, nu este nicidecum un rol interpretat abil pe un platou de filmare, ci este mai curând rezultatul gesturilor mărunte puse în serviciul aproapelui, suma faptelor de generozitate sinceră, dar mai ales responsabilitatea față de sine și față de cei din jur.

În esență, fiecare om care dobândește, de la o vreme, conștiința de sine, primește șansa implicită de a deveni un erou. Nu este nevoie să modifici traiectoria planetelor sau să deturnezi meteoriți pentru a fi un erou. Nu trebuie să desparți apele, precum Moise, pentru a fi un erou. Nu este cazul să încerci să pășești pe ape, precum Hristos, pentru a fi un erou. Trebuie mai curând să încerci să devii un erou pe câmpul de luptă al propriei interiorități: să îți respecți promisiunile, să oferi celorlalți oportunitatea de a rosti, la adresa ta, cuvinte atât de prețioase: „poți conta pe el/ea, este un om de încredere…” Dacă faci un pas curajos în față când cei din jurul tău ezită, se retrag sfios sau aleargă speriați înapoi, atunci ai șansa să fii un erou. Dacă ai puterea de a rezista, de a persevera, în ciuda oricăror obstacole sau adversități, atunci ai șansa deloc nesemnificativă de a fi un erou. Dacă ești dispus să lași, prin propriile străduințe, ceva valoros în urma ta, să lupți cu încrâncenare pentru o cauză nobilă, atunci te poți considera un erou iar ceilalți vor admite fără rezerve statutul tău. Dacă înainte de „eu” ai curajul de a spune „tu” și, mai ales, „noi”, atunci ești cu siguranță un erou.

P.S. (decisiv): Astăzi, de ziua ta, țin să îți mulțumesc, draga mea Angie, pentru prezența ta neprețuită în viața mea. Îți sunt recunoscător pentru că prezența ta luminoasă îmi înseninează zilele, îmi bucură inima, pentru că, nu de puține ori, prezența ta îmbracă haina de preț a eroismului, așa cum am optat să-l asum spre finalul reflecțiilor mele. Îți dedic aceste gânduri împreună cu urarea călduroasă de LA MULȚI ANI!

[1] în regia lui Baltasar Kormákur, având în distribuție actorii: Jason Clarke, Josh Brolin, Martin Henderson, Keira Knightley, Emily Watson etc.

[2] de la clasicul Cliffhanger (1993), la filme ceva mai recente, precum Vertical limit (2000), Touching the Void (2003), North Face (2008), The Summit (2012) ș.a.

[3] de exemplu 127 hours (2010).

[4]any person who takes the law into his or her own hands, as byavenging a crime; one of an organized group of citizens who take upon themselves theprotection of their district, properties, etc.

(conform http://dictionary.reference.com/browse/vigilante)

[5] Blaise Pascal, Scrieri alese, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1967, p.5.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s