Povestea dezbaterilor bucovinene merge mai departe…

Şi în acest an, Colegiul „Alexandru Cel Bun” din Gura Humorului a devenit spaţiul privilegiat, ospitalier, în care au evoluat protagoniştii unei splendide poveşti de iarnă. Istorisirile pasionaților logos-ului rostit cu convingere, stil și eleganță, s-au îmbinat armonios, cu naturaleţe şi spontaneitate, într-o țesătură numită simplu „Bucovina Open”. Atmosfera școlii humorene s-a însuflețit de această autentică saga a dezbaterilor academice, reunind eforturile celor 14 echipe într-o experienţă educativă valoroasă. La rostirea convingătoare a poveştii și-a adus contribuția, în mod inspirat, fiecare elev sau student participant, fiecare voluntar, fiecare dascăl ce a ales să-şi implice resursele sufleteşti, competenţele şi experienţa. Şi, precum se admite, acela care dăruieşte parte importantă din rezervele lui sufleteşti, din timpul, energia şi străduinţele lui, acela primeşte ca răsplată binemeritată satisfacția sau încântarea unor zile de neuitat. Îndrăznesc să cred că, dincolo de învingători, pe care nu ezit să-i felicit din inimă, nu există perdanţi, nu există învinși, ci mai curând există oameni care au dobândit învăţătură, înţelepciune, experiență.

O dată în plus mi s-a confirmat faptul că dezbaterile constituie mai mult decât o pasiune, mai mult decât o activitate de timp liber sau un hobby, mai mult decât o întreprindere extracurriculară. Dezbaterile reprezintă, pur şi simplu, un mod frumos și instructiv de viaţă! Iar dacă această formulare pare exagerată, ei bine, aduc în sprijinul ei câteva temeiuri, sper eu, concludente, traduse în replici ale copiilor pe care i-am însoţit. Deşi cele două echipe cu care am participat la ediția din acest an nu au reuşit să egaleze performanţele precedente, totuşi, din discuţiile pe care le-am avut imediat după încheierea turneului, am descoperit că „Bucovina Open” și-a câștigat un binemeritat loc în galeria de amintiri deosebite a fiecărui elev. Iată câteva dintre replicile copiilor pe care i-am însoțit, replici pe care failibilitatea memoriei mă obligă să le evoc selectiv: „Am reuşit să îmi depăşesc teama de a prelua şi de a răspunde la intervenţiile venite din partea echipei adverse”; „Am învăţat să fiu mai atent la ceea ce mi se spune şi să îmi gestionez mai bine timpul pe care îl am la dispoziţie”; „Am întâlnit elevi din alte şcoli, studenți, voluntari, cu care m-am împrietenit, am dialogat, am glumit, am râs, am petrecut timp de calitate”; „Am dobândit ceva mai multă încredere în propria persoană, mai multă siguranţă în ceea ce priveşte capacitatea de a-mi traduce gândurile în cuvinte potrivite”; „Deși nu sunt o persoană spontană, am descoperit că sunt capabil să ofer răspunsuri neașteptate, relativ convingătoare, atunci când mi se adresează întrebări și intervenții”…

Pe durata celor şase runde orchestrate pe teme dintre cele mai provocatoare și controversate („problema refugiaţilor”, „interzicerea grădinilor zoologice”, „pedeapsa capitală aplicată dictatorilor”, „legiferarea poligamiei”, „descurajarea selecţiei genetice a embrionilor umani”), am întâlnit, ca arbitru, tineri inteligenţi, frumoși, pătrunși de  emoţii firești sau, dimpotrivă, stăpâni ai unei siguranțe dezarmante, tineri extraordinari ce au ales să-și verifice iscusința în arta oratoriei, dezbaterii și retoricii. Am întâlnit arbitri care și-au realizat cu mult tact și responsabilitate debutul în arta evaluării discursurilor (numai cei care au arbitrat vreodată vreun meci de dezbateri știu cât de provocatoare este această experiență). Am întâlnit oameni amabili, săritori, care ne-au încântat cu disponibilitatea și prezența lor luminoasă, cu străduințele lor pentru a ne oferi nouă, invitaților, condiții cât mai optime de cazare și masă.

Dincolo de victorii sau de înfrângeri, dincolo de febrilitatea rundelor, de emoţii, patos sau avânt tineresc, se impune ca o certitudine faptul că nimeni nu pleacă de la Gura Humorului la fel, dimpotrivă, se întoarce acasă schimbat, îmbogățit sufletește. Dacă ar fi, ca un bilanț, să numesc măcar câteva dintre beneficiile participanților la o astfel de întreprindere, aș spune următoarele: dezvoltarea unor caracteristici psihologice remarcabile, precum acuitatea şi selectivitatea percepţiei (să asculţi atent, să alegi ceea ce consideri a fi relevant, să dai deoparte ceea ce constituie simple accesorii lingvistice), distributivitatea atenţiei (să urmărești pledoaria adversarului, în paralel cu notarea a ceea ce poate constitui materia unei combateri, substanța propriului caz), gestionarea sau controlul arsenalului afectiv (astfel încât să devină aliatul şi nu sabotorul propriului potențial cognitiv). Nu pot ignora din achizițiile educative pe care un astfel de concurs le dăruiește participanților competenţa socială și civică lucrul în echipă, efortul comun în construirea și susținerea unei cauze, convergența ideatică în articularea pertinentă a cazului, stabilirea contextului potrivit, conturarea impactului vizat de implementarea sau respingerea moţiunii, selectarea calitativă și cantitativă a dovezilor relevante etc. Tot în sfera competenţelor sociale pe care o astfel de competiție le implică aş îndrăzni să trec momentele de interacţiune, dialog firesc, pătruns deopotrivă de dezinvoltură și bun-simț, și, de ce nu, buna-dispoziţie (mă refer aici la „momentul social” de la pizzeria „La Bomba”). Toate acestea, şi multe altele pe care timpul scurt mă obligă să le trec cu regret sub tăcere, mă îndreptăţesc să afirm că „Bucovina Open” este mai mult decât un concurs sau o competiție de dezbatere, este o oportunitate miraculoasă, un pretext al dezvoltării ca om.

Peste ringul rostirilor convingătoare s-a așternut liniștea vacanței de iarnă… Este momentul odihnei și, mai ales, al bilanțului… Povestea dezbaterilor bucovinene se înscrie şi în acest an – cu litere elegante, în ritmuri susținute, febrile sau, dimpotrivă, așezate, cuminți, pătrunse de culoare şi stil – în memoria mea și, cred, fără să greșesc, că și în memoria fiecăruia dintre cei care au fost prezenți. Motiv pentru care îmi exprim recunoștința față de toți cei ce au trudit la rostirea frumoasă a acestei poveşti, cei care au investit timp, efort, pasiune, energie şi mult suflet pentru ca lucrurile să se desfășoare într-un mod ireproșabil. Gratitudinea mea se îndreaptă către Daniel și Alina Rusu, către doamna director Mihaela Ursaciuc, către doamna Laurența Hacman dar și către ceilalți colegi și prieteni, pentru implicarea, directă sau indirectă, în povestea dezbaterilor bucovinene. Mulțumesc domnului inspector general Gheorghe Lazăr, pentru prezența la eveniment, distinsului coleg Cezar Anuței, inspector de specialitate (discipline socio-umane)! Felicitări, dragi organizatori, voluntari, susţinători și sponsori generoși! Vă doresc să aveți forța sufletească de a face posibile cât mai multe astfel de poveşti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s