Mea culpa…

Simt nevoia să-mi ofer, umil, scuzele, să revendic spăşit iertarea celor aflaţi, după propriile spuse, în teren, truditorilor neobosiţi, înstăpâniți peste însăşi epicentrul inexpugnabil al actualităţii. Simt nevoia să-mi ofer scuzele salvatorilor unui neam îndelung frământat de metehnele intratabile ale vechiului regim. De ce simt această nevoie? Pentru că mă număr, după cum admit domniile lor, printre cei aflaţi pe margine, în afara spaţiului de joc, printre cei ce contemplă cu indiferență și cinism meciul politic izbucnit întru mântuirea semenilor. În timp ce ei, oameni cumsecade, „onorabili” până la neprihănire, eroi ai tuturor baricadelor posibile şi imposibile, sunt scuturaţi până la convulsie de vântul schimbării, eu mă limitez să picotesc dezinteresat, debranşat filosofic de la statu-quo, dăruind citate și vorbe de spirit celor ce vor să le primească.

Evident, într-un exerciţiu de reducere la absurd, în tot acest timp, ei, salvatorii citadelelor obidite, spiritele înnoitoare prin excelenţă, transpiră, muncesc din greu, nu menajează niciun efort şi nicio ocazie pentru a-şi flutura pelerina de super-eroi peste cerul înnegurat al acestui capăt de lume. În timp ce eu, cu nesimţire, încerc să-i ajut, prin vorbe, pe cei aflaţi în căutarea unui drum frumos și demn, ei monopolizează orice ocazie, orice context pentru a-și exprima dedicarea mesianică, implicarea dezinteresată în reamenajarea viitorului semenilor lor. În timp ce se ostenesc să construiască viitorul comunității, își anvelopează atent neajunsurile propriului trecut. Rapsozi locvace, mândri de propria valoare până la delir, ei regizează abil spectacole de caritate, serbări la umbră de tei, parade şi apariţii publice în care adună naivii seduşi de promisiunea unui viitor mai roz, pe care-i pot păcăli fără prea mare trudă.

În tot acest timp, eu, inadecvatul, rămân printre aceia care, după cum îi aud şoptind internautic, sunt rupţi irecuperabil de realitate, pierduţi în mrejele unei literaturi de care nu avem nevoie, pentru că, vezi Doamne, foamea nu se astâmpără cu citate iar optimismul, gândirea pozitivă este, pentru ei, însemnul cras al abdicării de la faptă. Ei, care transpiră agonic, la izbăvirea celorlalţi, sunt singurii care contează, fără de ei nu ne rămâne altceva de făcut decât să aşteptăm în amorțire colapsul inevitabil. Asta pentru că mesajul pe care ei îl propovăduiesc este învelit atent în fapte, este plin de substanţa concretului, de sevă pragmatică, pătruns de profunzimi ce se revarsă tumultuos în planuri realiste de schimbare al căror secret este ştiut numai de ei. În tot acest timp, eu îi învăț pe tineri, cu ajutorul literaturii motivaţionale, de-a dreptul inutile, dăunătoare, periculoase, să descopere singuri o busolă pentru propriul parcurs. Îndrăznesc să vă întreb, onorabili domni și distinși cetățeni exemplari, de ce vă deranjează o astfel de literatură? Să fie oare pentru că, înainte de toate, îi învaţă pe tineri să judece corect, să gândească, să reziste manipulării și controlului? Să fie oare gândirea lor un pericol pentru planurile măreţe de schimbare pe care domniile voastre le pregătesc cu râvnă dezinteresată? Sau poate, precum într-un scenariu orwellian, cine nu este pliat pe modelul de judecată specific domniilor voastre, se face vinovat invariabil de suprema crimă, „crimagânditul”? Simt nevoia, spăşit, să-mi ofer scuzele salvatorilor neamului, pentru că încerc să-i învăţ pe cei din jurul meu să gândească, să judece cu propriile minţi, filtrând, respingând produsul unor minţi înstrăinate, să distingă aurul, valoarea, de simpla poleială.

Iertaţi-mă, Domnilor Salvatori, mesianici profeţi expediaţi de cerurile înalte pe-un pământ chinuit, însă îmi asum dreptul democratic de a refuza gogoşile și prăjiturelele frumos ambalate, livrate cu eleganță de Don Juan apus, ornate abundent cu promisiuni lipsite de acoperire. Îmi asum dreptul democratic de a refuza să accept cuvinte tăvălite prin mierea unei schimbări ce camuflează abil foamea voastră de notorietate. Dacă voi credeţi că accept meniul pe care îl serviţi, bine ornat dar toxic, pentru că, vorba aia, ştiţi voi cum stă treaba (doar aveţi experienţă…), voi ce pretindeţi că vă hrăniţi din însăşi inima adevărului, ei bine, vă înşelaţi. De ce? Pentru că urăsc spiritul de gaşcă, partidele de vodevil, reţetele de putere zămislite în ceasuri tainice, înnoirea naţiunii ce camuflează propria foame de notorietate. De ce? Pentru că am mai auzit deja repertoriul acesta, şlagărul îmi sună, din păcate, mult prea cunoscut în ultima vreme. Și am o veste tristă pentru voi: da, se mai găsesc încă oameni de bine, deloc puțini la număr, dispuși să nu vă creadă, dispuși să iasă din anonimat. Păziți-vă de clipa aceea…

Îndrăznesc să vă ofer, o dată cu scuzele mele, un sfat, izvorât din inima unui om ce nu a primit nimic de la viaţă, nici bunuri, nici posesii dobândite prin artificii sau alianţe interesate: nu profitaţi de deziluzia celorlalţi pentru a vă atinge planurile, pentru a gusta din delirul puterii numai pentru că dă bine în CV-ul vostru împănat cu simulacre. Nu dați naștere, prin fantasmele pe care le vindeţi, contextului amar al unor deziluzii şi dezamăgiri și mai intense. Aveţi mai bine decenţa de a vă retrage şi de a permite celor mai puţin vizibili, dar dezinteresați și cinstiți, să caute soluţii şi să le aplice pentru binele celorlalţi. Pentru că, dacă veţi continua, va fi prea mult chiar și pentru noi, „pasivii” ce cred în bunul simţ, decență şi onestitate, cei ce nu ies la rampă de fiecare dată când ocazia le zâmbește pentru a aduna aplauze și ovații. Logica dualistă în care credeți este total inadecvată și contraproductivă pentru această nație: pe de-o parte, ei (întruchiparea răului, a vechiului), ce trebuie să plece neîntârziat, iar pe de altă parte, noi (adică cei buni, neprihăniți), ce stau să plimbe în triumf trofeul zilei. Lăsaţi-i mai curând pe cei ce cred în Bine, ce stau acum în umbră dar sunt pregătiți, pe cei ce nu sunt flămânzi după cele mai bune locuri din primul rând, pe cei ce nu tânjesc după cele mai bune reflectoare.

Cât despre mine, iertați-mă, nu vreau decât să fiu lăsat să-mi practic meseria în care cred, aceea de dascăl, în spaţiul în care m-aţi exilat cândva. Poate că sunt arogant, poate că sunt iresponsabil sau, deocamdată, neangajat în treburile cetății, însă nu pot fi indiferent şi, cu atât mai puţin, orb la malversaţiuni, la modurile în care se încearcă, pervers și fără scrupule, confiscarea deziluziei colective faţă de vechi, pentru a promite ce?… o nouă amânare a colapsului?… un nou simulacru de normalitate?… Aveţi decenţa de a vă retrage din acest spectacol înainte ca el să vă trădeze incapacitatea, înainte să constatați că puterea mult râvnită, cocoțatul în vârful grămezii, poate aduce după sine pericolul demascării propriei incompetențe (citiți, dacă mai aveți timp pentru așa ceva, despre Principiul lui Peter și despre promovarea până dincolo de limitele propriei competențe…). Nu cred că vă vom simţi lipsa, nu cred că va plânge nimeni după strategiile şi scenariile voastre pseudo-soteriologice, nu va regreta nimeni dacă la un moment dat, peste orgoliile şi egourile voastre supradimensionate, se va așterne mult râvnita liniște.

Iertaţi-mă, vă rog, mesianice personaje, nu sunt altceva decât un umil muritor dintre cei care refuză să fie salvaţi de voi, pentru că, dincolo de costumele și bijuteriile voastre scumpe, dincolo de masca de Batman-i de duminică, întrevăd o diversiune, dar mai ales, zăresc slăbiciuni și vicii pe care nu sunteţi în stare încă să le înfrângeţi, defecte ce sunt apanajul spiritelor îmbogățite de concursul împrejurărilor. Sub pelerina voastră ce flutură deasupra nehotărârii și derutei colective, întrevăd pretenţii salvatoare dezosate, private de vertebrele decenței și moderației, ambiții de surferi aruncaţi pe valul prezentului de suflul conjuncturii şi al oportunismului. Iertată fie-mi îndrăzneala, Domnilor Salvatori, dar îmi revendic dreptul democratic de a nu înghiți poțiuni miraculoase, de a refuza grămezile de opium servite nonșalant, cu orice ocazie și în orice context, mulţimilor dezamăgite de trecut!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s