Ce rost au toate astea?…

Ai avut vreodată impresia că experiențele pe care le traversezi nu sunt deloc fructul întâmplării? Ai simțit măcar pentru o clipă că tot ceea ce citești se leagă, printr-o alchimie neștiută, de evenimentele propriei vieți? Ai descoperit la capătul unei trăiri, al unei experiențe existențiale oarecare, gândul revelator concretizat în formula „parcă știam că trebuie să trec prin asta…”? Dacă ai răspuns afirmativ la aceste interogații, atunci vei înțelege perfect ceea ce urmează să îți spun. Dacă ai clătinat din cap în semn de negație, atunci te invit, cu reverența cuvenită, să abandonezi imediat și fără regrete rândurile de față, eventual să plonjezi, ca un internaut priceput, în valuri străine din nesfârșirea oceanului de informație.

Ești încă aici? Ai ales să rămâi? Ei bine, îți mulțumesc! Îți sunt recunoscător pentru că îmi acorzi încrederea ta! Voi încerca să nu te dezamăgesc, chiar dacă îți voi răpi, cu bună știință, câteva minute din resursa cea mai prețioasă: timpul tău. Voi încerca să te conving că dincolo de suprafața hazardului există în viețile noastre, a ta și a mea, o logică deopotrivă nebănuită și admirabilă. Dar pentru asta, permite-mi să încep…

Cu câteva zile în urmă am început să citesc cartea lui Victor Frankl, Omul în căutarea sensului, apărută la Editura Meteor Press, în 2009[1]. Fac asta în fiecare seară, înainte de a adormi, ca un fel de exercițiu nocturn de igienă mentală, survenit cu puțină vreme înainte de prăbușirea, mai mult sau mai puțin voluntară, în brațele somnului reconfortant. Am descoperit, în toate aceste seri, în pagini scrise cu un talent incontestabil, relatarea fascinantă și, în aceeași măsură, oripilantă a realităților din lagărul nazist, urmată de descrierea logoterapiei, ca tehnică de optimizare a activității psihice. Aleg, în cele ce urmează, să îți împărtășesc, dragă cititorule, câteva dintre gândurile autorului, la care îndrăznesc să adaug, sub forma unei modeste prelungiri, propriile gânduri. În antiteză cu voința de plăcere, plasată de Sigmund Freud în centrul psihanalizei, autorul lansează conceptul de voință de sens, despre care spune că reprezintă „motivația primară”[2] a oricărei persoane, indiferent dacă aceasta o conștientizează sau nu. Dincolo de propria sa experiență în vecinătatea morții[3], autorul își însoțește convingerea cu privire la nevoia de sens printr-o abundență de sondaje de opinie, studii de caz, ilustrări ce sporesc semnificativ credibilitatea discursului său. Orice om are nevoie să trăiască pentru „ceva”! Descoperi că în raport cu valoarea instrumentală a banilor, incontestabilă de altfel, voința de sens domină în mod copleșitor inventarul opțiunilor umane. Fiecare om își dorește să aibă o viață plină de sens[4], în absența acestei nevoi fundamentale, el resimte ceea ce autorul numește „frustrare existențială”[5], o stare generatoare de nevroză, depresie și chiar, în ultimă instanță, moarte.

Căutarea sensului generează în fiecare dintre noi un fel de tensiune interioară, numită de autor noodinamică[6], „condiție indispensabilă pentru sănătatea mentală”[7], capabilă să facă din noi supraviețuitorii celor mai cumplite scenarii: „nimic altceva nu poate să ajute atât de eficient omul să supraviețuiască chiar și în cele mai grele condiții precum cunoașterea faptului că viața lui are un rost”[8]. Găsesc plin de substanță reflexivă ceea ce autorul spune la un moment dat: „sănătatea mintală se întemeiază pe un oarecare grad de tensiune, pe tensiunea dintre ceea ce ai făcut deja și ceea ce ar trebui să mai realizezi, adică pe diferența dintre ceea ce ești și ceea ce ar trebui să fii[9]. Realizez că, în esența ei, viața nu înseamnă nimic altceva decât efortul permanent de a depăși prezentul, de a străbate un drum ce începe aici și urcă, uneori în serpentine sau hățișuri, către un dincolo, neștiut dar intuit. Viața nu este altceva decât străduința descoperirii, în fiecare moment, că ești acum mai mult decât ceea ce ai însemnat în minutul dinainte. Iar acest efort poartă, în marginea celor citite, un nume simplu și totuși, de o paradoxală și dezarmantă complexitate: voință de sens. Absența sensului din viața noastră, poate provoaca, după autor, sentimentul de „vid existențial” , în paralel cu nevoia umplerii acestui gol prin plăceri de tip surogat, prin substitute precum intoxicația alcoolică, fumatul excesiv etc. Lipsa de conținut din viața unora poate duce la depresie, dependență, dar mai ales la agresivitate sau ostilitate orientată către cei din jur. Sentimentul vidului existențial se poate ascunde, precum maestrul păpușar în spatele cortinei, deturnând traiectoria persoanei către voința excesivă de bani, către foamea de bunuri și posesii, totodată către exacerbarea libidoului sau impulsului sexual, pe scurt, către o gamă abundentă de pseudo-satisfacții de ordin deopotrivă compensator și iluzoriu.

Nu vreau, dragul meu cititor, să îți răpesc plăcerea de a pătrunde, prin efortul înțelegerii tale, în miezul unei scrieri pe care o găsesc cu adevărat remarcabilă. Aleg, mai curând, să te întreb: care este rostul tău sau, altfel spus (oricât de pretențios sau filosofic ar suna), care este sensul vieții tale? L-ai descoperit deja sau te afli încă pe drum, angajat plenar în aventura fascinantă a căutării? Iar dacă l-ai aflat deja, cât de ușor ți-a fost? În ceea ce mă privește, îndrăznesc să îți mărturisesc, precum unui prieten drag, că am reușit, după încercări deloc puține, să găsesc un drum, poate cel mai frumos cu putință din toate drumurile, un drum pentru care am motive să mă consider binecuvântat: profesia de dascăl. Privind peste umăr, constat că itinerariul meu nu a fost deloc lipsit de neplăceri, insatisfacții, primejdii. Mai mult, cu fiecare zi ce îmi este îngăduită, constat că trăiesc un privilegiu extraordinar: acela de a întâlni oameni, locuri, cărți, situații cu adevărat miraculoase… Chiar dacă, în drumul meu, mai întâlnesc și piedici, provocări, obstacole, învăț că acestea din urmă, deși îmi aduc suferință, mă ajută să cresc, să mă dezvolt, să fiu astăzi mai mult decât am fost ieri. Și vreau din tot sufletul să ajungi să crezi și tu asta! Vreau, la sfârșitul rândurilor mele, să îți adresez o frumoasă provocare la meditație, o invitație întâlnită în cartea despre care ți-am vorbit.

Vreau să te gândești că în această lume există două categorii de oameni: cei ce smulg din calendar câte o pagină și, în timp ce o aruncă, privesc cu dezamăgire și chiar cu groază cum zilele lor dispar definitiv, fără să fi conținut în ele nimic remarcabil, nimic care să fi meritat bucuria consemnării. Pentru astfel de oameni, zilele nu reprezintă altceva decât o succesiune de neputințe, regrete, planuri dejucate înainte de a fi dobândit actualizarea, aspirații sufocate sau încremenite în proiect, ratări disimulate, cu sau fără zgomot interior. Însă mai există o categorie de oameni, aceia care, atunci când rup câte o pagină din propriul calendar, o așază cu grijă între coperțile unui album, precum un cadou neprețuit și unic. Aceasta pentru că fiecare pagină din agenda lor cotidiană conține gânduri, cuvinte și, mai ales, fapte, acțiuni și întreprinderi ce merită păstrate. Iar pentru acești oameni, sfârșitul fiecărei zile constituie un moment fericit de bilanț și de meditație. Pentru că ei pot spune fără niciun fel de orgoliu: astăzi nu am irosit niciun moment, nu am pierdut sau înstrăinat nicio clipă! Dimpotrivă, am investit în devenirea mea și a celor din jurul meu! Îți doresc, cititorule drag, să ai puterea și înțelepciunea de a privi în trecutul tău cu împăcare și recunoștință și îți mai doresc să ai curajul de a scruta orizontul, zilele ce îți vor fi încredințate, oricât de multe sau puține, cu credință și încredere în propriile posibilități. Iar la capătul fiecărei zile să poți spune, senin și sincer: sunt bucuros, sunt fericit, sunt recunoscător pentru că astăzi am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru a-mi împlini menirea, pentru a da un sens propriei vieți!

[1] într-o traducere din limba engleză realizată de Silvian Guranda.

[2] Victor Fankl, op.cit., p.111.

[3] prima parte se numește de altfel Experiențe din lagărul de concentrare și iți oferă, ca lector, oportunitatea tristă a racordării la experiența absurdă a războiului.

[4] chiar și atunci când nu este deplin conștient de această necesitate, ea îi controlează, din umbră, orice gest, orice faptă.

[5] ibidem, p.113.

[6] ibidem, p.118.

[7] ibidem, p.116.

[8] ibidem, p.116.

[9] ibidem, p.117.

5 comentarii la “Ce rost au toate astea?…

  1. Karla spune:

    Rostul meu pe pamantul acest : ma nasc pentru a ma construi interior si exterior, pentru a-mi descoperi sensul devenirii mele spirituale si personale, pentru a imi implini datoria morala fata de aproapele meu, si in zbaterea mea sa nu uit ce este omul.
    Inchei prin letras de un autor recent descoperit de mine:
    Toti murim pana la urma.
    Dar pe cale, fii atent
    Sa nu ranesti inima vreunui om.
    Mavlena Rumi

    • Nu îmi este teamă să recunosc: am aflat pe la 25 de ani cât este de dificil să „de-SCOP-eri” un sens în ceea ce faci, cât de dificil este să dai o direcție potrivită străduințelor tale, cât de dureros poate fi uneori să vrei să alergi cu greutăți legate de picioare, să vrei să zbori cu plumb așezat pe aripi, când totul ți se împotrivește: circumstanțele, timpul, locurile, oamenii… Dar am aflat că trebuie să nu las viața să mă controleze, ci trebuie să controlez eu viața mea! Sunt recunoscător Cerului pentru că m-am găsit pe mine însumi, după ocoluri, ezitări, răsuciri dureroase. Sunt recunoscător (și binecuvântat în aceeași măsură) pentru că pot arăta și altora cât de important este să se de-SCOP-ere…

      • Karla spune:

        Conteaza foarte mult pentru mine faptul ca am gasit acest site, ce furtuna de ganduri si emotii multiple pot , impartasi doar cu un click. Nimic nu este intamplator.Toate au un rost.

      • Dacă lectura rândurilor mele reușește să provoace, după cum spui, o „furtună de gânduri și emoții”, atunci consider că efortul meu nu este zadarnic.Îți mulțumesc pentru faptul că oferi din timpul tău rândurilor pe care le scriu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s