Pentru ce sunt recunoscător de ziua educației? (câteva motive pentru merită să crezi în puterea educației)

Sărbătoarea educației se află doar la un pas distanță[1], motiv pentru care găsesc adecvat să îmi exprim, în limita inspirației și a timpului de care dispun, recunoștința[2]. Am ferma convingere că nu sunt puțini cei care descoperă în ziua mondială a educației un moment inspirat de manifestare a gratitudinii. Pentru ce sunt recunoscător? Sunt recunoscător pentru că, prin educație, dobândesc privilegiul sacru de a mă afla, prin intermediul studiului și al lecturilor, în compania aleasă a oamenilor de geniu, a literaților, filosofilor, artiștilor remarcabili. Indiferent de epoca sau de spațiul geografic de care aparțin, descopăr, cu plăcută și nedisimulată surprindere, cum oamenii aceștia minunați devin, printr-un miraculos salt spațio-temporal, contemporanii mei. Iată de ce mă consider îndreptățit să admit că atunci când acorzi importanța cuvenită educației, ai șansa de a suspenda spațiul și timpul, de a trăi dincolo de imediat, într-un prezent etern.

Sunt recunoscător de ziua educației pentru că am reușit să-mi depășesc indeciziile, nesiguranța, confuzia, am descoperit un sens, un înțeles al căutărilor și străduințelor mele. Cu riscul de a fi lipsit de modestie, mărturisesc că, datorită educației, am reușit să dobândesc robustețe și, în aceeași măsură, suplețe intelectuală, mi-am netezit asperitățile interioare. Indiscutabil, educația are acest merit miraculos: îți smulge gândirea din captivitatea imaturității[3], îi conferă capacitatea de a opera corect, sănătos, legitim. Nu acumulezi doar informații, cunoștințe[4], cu utilitate certă sau discutabilă, mai curând, înveți să înveți, reușești, după un timp, să distingi adevărul de fals, gândul onest de prejudecată, buna intenție de manipulare. Descoperi diferența dintre pietate și fanatism, dintre supunerea oarbă, sclavia bigotă și credința ce primește ajutorul neprețuit al înțelegerii[5]. Ajungi să dezaprobi, fără ezitare, deturnarea credinței, înstrăinarea ei, transformarea cultului în izvor de interese și avantaje personale. Renegi, fără regrete, credința ce se închină profitului, religia devenită instrument eficace al controlului maselor, sursă a puterii și influenței. Te repliezi într-un respect ascuns, discret, decent față de sacru, imun la orice obediență oarbă sau servilism.

Sunt recunoscător de ziua educației întrucât găsesc în ea oportunitatea unui exercițiu cu dublă semnificație: anamnesis[6] și, deopotrivă, conștientizare a întoarcerii la o sursă inepuizabilă de putere, descindere într-un depozit nesfârșit de resurse mentale. Oare la asta să se fi gândit Socrate atunci când a rostit vorbele lui memorabile: „nu merită trăită decât viața cercetată[7]”? Cercetarea sine ira et studio[8] zdrobește idoli[9], suprimă monștri[10], vindecă tulburări și neliniști, atribuie direcție, sens și semnificație tuturor străduințelor noastre.

Sunt recunoscător de ziua educației pentru că îi conferă omului interesat de ea o perspectivă matură, riguros structurată, asupra problemelor de actualitate, îi fortifică opiniile și judecățile, îi rafinează credința, îi extinde universul cognitiv. Înzestrat cu uneltele oferite de educație, omul ajunge să înțeleagă just, să cântărească atent ceea ce vede și ascultă, ajunge, prin exercițiu consecvent, să citească și să scrie corect, creativ sau critic, și nu demolator, ajunge să vorbească inteligibil, pasionat și persuasiv. Atunci când descoperă la interlocutor temeiuri suficient de legitime, pertinent exprimate, omul educat nu ezită să-și sacrifice propriul punct de vedere. Pentru că astfel își acceptă deschis și fără resentimente faptul că este susceptibil la greșeli, vulnerabil, corigibil în tot ceea ce gândește, spune și, mai ales, face. Mai mult decât atât, omul educat acordă respectul cuvenit valorilor și principiilor ce garantează demnitatea umană, conștientizează că oricare dintre semenii să – indiferent de rasă, culoare, credință, apartenență etnică etc. – este un scop în sine valoros și nu un simplu instrument al propriilor interese[11]. Omul educat înțelege că este responsabil pentru gândurile, acțiunile sau obiceiurile lui, totodată este responsabil pentru atitudinea pe care o adoptă față de celălalt. Educația îi conferă privilegiul înțelegerii și toleranței altor perspective, culturi, obiceiuri, credințe, îi fortifică reverența față de Dumnezeu și respectul față de semeni. Omul lipsit de educație poate să dobândească, prin frică, intimidare sau prin complicitatea împrejurărilor, putere de viață și de moarte asupra celorlalți, în timp ce omul educat dobândește autoritate și respect. Vremurile îl pot îngenunchea sau chiar zdrobi, privilegiații zilei îl pot condamna la excludere, exil, suferință, tăcere, dar nu îi pot amuți spiritul, nu-i pot fura libertatea conștiinței, calitate deloc negociabilă. Omul educat este în stare să judece lucrurile prin observație lucidă, „scanând” realitatea prin propriile filtre mentale, deconspirând astfel orice tentativă de manipulare, propagandă sau control. El beneficiază în egală măsură de armele raționamentului, imaginației și creativității, cu ajutorul cărora se lansează în aventuri fascinante, dincolo de posibil. În călătoria cunoașterii, un astfel de om nu este niciodată singur, pierdut, mai curând, e însoțit în permanență de spirite și idei alese. Cu privirea alertă și spiritul viu, omul educat străbate cețurile îndoielii, fără a neglija valoarea incertitudinii, aceea de combustibil interior neprețuit.

În călătoriile pedagogice din ultimii ani, am conștientizat că lipsa educației simplifică, reduce fizionomia sufletească a omului până la descompunere, îl privează de trăsături esențiale, îl livrează unui reducționism deconcertant. Mi-e greu să admit că poți să te simți împlinit, întreg, că poți gusta din cupa deplinei fericiri în absența educației! Oricât de strălucitor ar fi ambalajul în care te ascunzi, oricât de abundent cromatic ar fi artificiul cosmetic pe care-l folosești, golul, vidul de substanță generat de lipsa cunoașterii se întrevede, mai mult, erupe incontrolabil în împrejurări și contexte neanunțate. Lipsit de efortul înțelegerii, străin de delirul sublim al cercetării, omul riscă să rămână un simplu automat biologic, purtat prin lume de forța împrejurărilor, victimă sigură a unui exil inconștient în spațiul animalității sau chiar al dezumanizării! Îmi recunosc incapacitatea de a resimți invidie față de mogulii sau potențații timpului, față de statusul lor social, dobândit pe baza acrobațiilor mai mult sau mai puțin oneste. Îmi recunosc însă aprecierea și admirația sinceră pe care o resimt față de omul educat, înzestrat cu bun-simț, cultură și discernământ. Apreciez oamenii pentru care singura forță legitimă nu este aceea a pumnului sau a insultei, ci mai degrabă tăria minții lor dar, mai ales, a caracterului.

Ce pot să-ți spun, dragă cititorule, acum, aproape de sfârșitul rândurilor mele și de începutul unei sărbători remarcabile? Îți doresc să ai puterea de a te împotrivi celor ce consideră educația o întreprindere inutilă, perimată, o activitate devalorizată sau chiar contraproductivă. Îți doresc să îi accepți, să încerci să-i înțelegi, dar să nu uiți că astfel de oameni nu sunt nimic mai mult decât sclavii ignoranței, captivi în lanțuri pe care nu le văd și nu le simt[12]. Alege să fii sceptic atunci când îți vor spune că „școala nu te face mare”, că nu merită să citești, să studiezi, „să-ți bați mintea”, sau că „prea multă carte strică”! Poate că educația nu îți garantează accesul imediat la abundență[13], nu te teleportează în mod miraculos pe culmile succesului, nu-ți supraîncălzește contorul profitului, însă te face să conștientizezi sensul călătoriei numite viață, te ajută să descoperi bucuriile simple, frumusețea din oameni, din experiențe, din locuri reale sau doar imaginate. Celor ce văd în educație un demers lipsit de valoare răspunde-le fără întârziere că ignoranța, refuzul cunoașterii, dezinteresul față de propria evoluție intelectuală înseamnă degradare, rătăcire, diminuare a propriei persoane. Nu ezita să recunoști în fața tuturor că educația nu garantează un profit imediat, pe termen scurt, spectaculos și provocator de invidie, însă ea reprezintă cea mai profitabilă investiție pe termen lung. Continuă să crești, să te dezvolți, să evoluezi! Totodată nu înceta să crezi și să speri! Fii sigur că atunci când vor fi suficienți oameni care să creadă în puterea educației, schimbarea se va produce. Iar ceilalți – ignoranții, îmbuibații, trăitori în captivitatea preocupării exclusive pentru propria burtă – striviți de sentimentul golului dar și al auto-suficienței, vor începe să se clatine, să-și pună întrebări, să se teamă. Fii însă pregătit! Pentru că, până atunci, se vor strădui să te intimideze, să te înfricoșeze, prin spectacolul cotidian al cruzimii sau, dimpotrivă, să îți adoarmă conștiința, prin narcotice mediatice, distracții și amuzamente futile. Aleg să fiu recunoscător și totodată fericit de ziua educației! Cred în valoarea ei! Dar tu?

[1] http://www.unesco.org/new/en/world-teachers-day

[2] avem zilnic motive pentru a fi recunoscători, iar recunoștința, așa cum spune într-un loc William Arthur Ward, „poate transforma zilele obișnuite în zile extraordinare, muncile plictisitoare în bucurii fără seamăn, totodată poate schimba împrejurările obișnuite în adevărate binecuvântări”.

[3] cât de expresiv și potrivit îmi pare îndemnul iluminist exprimat impecabil de Immanuel Kant, în Beantwortung der Frage: Was ist Aufklärung?: părăsește (caută să ieși din) imaturitatea căreia îi ești îndatorat!

[4] nu accesezi doar ideile oricât de mărețe ale unor oameni „morți”…

[5] omul educat crede pentru a înțelege și înțelege pentru a crede, fără a atenta în niciun fel la autoritatea sacrului.

[6] reamintire (lb.greacă), reeditare a importanței demersului educativ.

[7] pe care optez sdă o traduc drept viață trăîită în orizontul educației, al studiului și înțelegerii.

[8] fără ură și părtinire (lb.latină).

[9] parcă aud, încă vii în memorie, ecourile loviturilor de ciocan cu ajutorul cărora Friedrich Nietzsche zdrobește idolii modernității și, implicit, a fiecăruia dintre noi.

[10] educația trezește, pune în mișcare, smulge spiritul din somnul generator de monștri, despre care, profetic, avertizează Francisco Goya.

[11] cât de actuală este maxima lui Kant, imperativul său categoric: „acționează astfel încât să folosești umanitatea, atât în persoana ta, cât și în persoana oricui altuia, totdeauna în același timp ca scop, iar niciodată numai ca mijloc”.

[12] cât de frumos și convingător vorbește despre acest prizonierat al minții Platon, în celebra sa alegorie a peșterii sau a încăperii subterane, din cartea a VII-a a dialogului Republica.

[13] aș îndrăzni, în acest loc, o diferențiere între abundență și prosperitate, pe care, datorită limitei de spațiu, optez să o convertesc, succint, într-o formulare celebră: „există oameni bogați și oameni cu bani”.

Anunțuri

Un comentariu la “Pentru ce sunt recunoscător de ziua educației? (câteva motive pentru merită să crezi în puterea educației)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s