TINERII DEZBAT – gânduri „regionale” (ediția a VI-a, etapa regională, Suceava, 30-31 mai 2015)

11329943_371328159730610_2288585814993859546_n

Sfârșitul de săptămână m-a găsit la Suceava, la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, unde am participat împreună cu o echipă de elevi, formată din Paul Chiraș, Teodor Ursachi și Andreea Sturzu, la etapa regională a concursului Tinerii Dezbat sau, cu o denumire mai recentă, Olimpiada Dezbaterilor. Încerc, în rândurile care urmează, să dau viață unor gânduri și impresii provocate de experiența la care am luat parte. Mi-a fost oferită din nou șansa racordării la un context educațional în care tinerii se înfruntă cu argumente într-un cadru organizat pe teme prestabilite. Ceea ce mi se pare a fi notabil este faptul că acești tineri angajați în competiție reușesc să realizeze mai mult decât atât: întreprind eforturi de documentare, cercetează, descoperă surse și resurse, selectează informații, traduc și interpretează termeni, testează asumpții, pe scurt, stabilesc design-ul propriului caz. Îndrăznesc să spun că tot ceea ce se întâmplă la un astfel de concurs reprezintă doar partea vizibilă, aparentă, a unei străduințe nevăzute dar prezente, precum vârful aisbergului ascunde de privirea navigatorului adevăratele proporții ale unei realități de multe ori fatale. Numai că în acest caz nu este vorba despre niciun fel de fatalitate, ci mai curând, despre eforturile convergente ale tuturor celor implicați: organizatorii se străduiesc să orchestreze cât mai abil și inspirat evenimentul, participanții caută să-și procure competența argumentativă mult dorită.

O competiție de dezbateri precum aceea despre care fac vorbire în rândurile de față exercită un impact deosebit asupra participanților, impact pe care îl voi structura,  pentru o mai bună înțelegere, pe două niveluri de analiză: (a). o analiză a avantajelor directe, ce îi are ca protagoniști pe elevi și pe profesorii implicați; (b). o analiză a avantajelor indirecte – am în vedere aici beneficiile comunității și, printr-o extrapolare legitimă, ale întregii societăți. Voi încerca să inventariez în continuare aceste câștiguri.

(a). În privința elevilor, dezbaterile le oferă acestora privilegiul interacțiunii cu alți tineri, generând contextul ascultării active, șansa de a lua notițe și a înregistra în timp real structuri și pledoarii argumentative produse mai mult sau mai puțin convingător. Elevii deprind abilitatea de a asculta cu atenție și de a răspunde spontan unor poziții și perspective diferite asupra aceleiași probleme de actualitate. Descoperi că trebuie să-ți asculți cu atenție fermă oponentul pentru a-i localiza și deconspira ulterior slăbiciunile, viciile argumentative, în așa fel încât să le transformi în catapultă către propriul succes. Elevii implicați în dezbateri învață să își ajusteze din mers propriul caz, să-și reconfigureze propriul traseu discursiv. Astfel acced la progres și dezvoltare personală, ajung să fixeze treptat piese importante, articulații esențiale în construcția personalității. Prin comunicarea cu ceilalți capătă trăsături sociale indispensabile, precum respectul față de semeni, dialogul autentic, respectul pentru ideile și convingerile adverse, fairplay-ul, Se învață lecția cooperării cu membrii propriei echipe, a armonizării strategice, conștiința faptului că succesul nu este deloc o întreprindere solitară, nu ține doar de propriile calități, ci și de forța celuilalt, dar mai ales de abilitatea de a vibra la unison, de a acționa ca un întreg sau un ansamblu unitar. Înveți astfel că ești responsabil nu doar de propria conduită, dar și de cel pe care-l ai lângă tine, iar slăbiciunile și punctele lui forte îți aparțin în aceeași măsură în care vulnerabilitățile și atuurile tale se răsfrâng asupra lui.

În ce constă impactul competițiilor de dezbateri asupra dascălilor ce aleg să-și dăruiască din timpul și energia lor unui astfel de sport? Recompensele sunt multiple și nu neapărat cuantificabile. De pildă, un beneficiu ar fi ieșirea din obișnuințele pedagogice strict solicitate de spațiul și timpul școlar, descoperirea unei perspective inedite și deopotrivă fascinante asupra educației și învățării. În calitate de arbitri ai dezbaterilor, profesorii (re)descoperă atenția acordată esențialului, își perfecționează stilul pedagogic, își consolidează abilitatea aprecierii juste. Evaluând prestațiile vorbitorilor după elemente predeterminate – conținut, stil, strategie – își îmbunătățesc calitativ  maniera de evaluare. Descoperă că evaluarea nu este deloc o sancțiune, o etichetă sau vreun stigmat, ci dimpotrivă, șansa de a arăta ce trebuie îmbunătățit. Profesorul dobândește ocazia transformării într-un evaluator degajat dar eficace, ce adoptă o decizie în urma unui efort deliberativ laborios (urmărirea flow-ului, a desfășurării rundei), decizie pe care se cuvine să o justifice, să o transforme în oportunitate de progres. Numai cei care au arbitrat vreodată asemenea confruntări argumentative conștientizează reponsabilitățile și presiunea ce planează asupra unui astfel de rol, obligația morală a adoptării deciziei juste, dar mai ales a livrării unei întemeieri legitime atât de necesare în drumul către progres.

(b). Numesc beneficiar indirect al dezbaterilor comunitatea în ansamblul ei. Justificarea? Tinerii care se exersează în construcția și livrarea discursurilor ajung să fie mai încrezători și mai stăpâni pe propriile abilități. Acest lucru conferă mai mult avânt saltului lor către o carieră de succes, către un parcurs social și profesional reușit. Mi-ar fi greu să invoc profesiile ce exclud dintre condițiile de angajare abilitățile de gândire structurată, comunicare eficientă, ascultare activă. Indiferent dacă te numeri printre dascălii sau elevii implicați într-o competiție argumentativă de genul concursului Tinerii Dezbat, ajungi să descoperi locuri deosebite, să întâlnești oameni minunați cu care să legi prietenii durabile, realizezi schimburi profitabile de idei și experiențe, te îmbogățești cognitiv și spiritual, dobândești abilități, aptitudini și atitudini.

Dacă am învățat ceva din această experiență? Categoric! Am învățat că indiferent de locul în care ajungi să te oprești pe drumul către podium, dacă treci sau nu de etapa eliminatorie (te califici în sferturi), nu trebuie să te simți copleșit, nu trebuie să te consideri înfrânt iremediabil. Dimpotrivă, trebuie să fii conștient că parcursul până la performanța în dezbateri (ca debater, trainer sau arbitru) este anevoios. Dacă înțelegi asta constați că, în timp, dezbaterile ajung să-ți remodeleze gândirea, să-ți genereze o atitudine pozitivă, să-ți fortifice caracterul, pe scurt, să te transfigureze. Menținute cu consecvență, dezbaterile academice îi obișnuiesc pe practicanți cu ideea că viața este rar o succesiune neîntreruptă de victorii, și mai curând este o ascensiune presărată cu ezitări, căderi, locuri umbrite ce conferă valoare clipelor însorite. Dezbaterile ajung să formeze Oameni pe care-i dăruiește societății, iar când aceștia vor fi în număr suficient, schimbarea nu va întârzia să apară. Nu poți decât să te consideri privilegiat pentru că ești parte dintr-o experiență situată în vecinătatea miracolului, că îți aduci contribuția la un scenariu mult mai amplu decât propriile preocupări. La capătul unei astfel de competiții, chiar dacă nu ai reușit să ajungi atât de departe pe cât ți-ai fi dorit, experimentezi un amalgam reconfortant de sentimente și trăiri: satisfacția rundelor câștigate, gustul amar al înfrângerii, oboseala efortului de arbitraj dar și speranța unor întâlniri viitoare.

Voi împrumuta în încheierea gândurilor mele „regionale” o sintagmă din lumea lor, a elevilor ce preferă dezbaterile ca modalitate de expresie privilegiată: „să vedem ce ne dorim la finalul acestei zile (runde)…” Îndrăznesc să spun că este posibil ca la finalul zilei (al acestei competiții) lumea (școlii) să nu fie mai puțin violentă sau mai tolerantă cu copilăria afectată de dificultăți… Poate că la finalul zilei societatea nu se va schimba în mod miraculos prin cine știe ce măsuri sau strategii pragmatice sau idealiste… Însă am certitudinea, izvorâtă dintr-o convingere la fel de fermă, că la finalul zilei, fiecare participant la o competiție de dezbateri – profesor, elev, voluntar sau cu orice alte roluri și atribuții – nu va mai fi la fel. La finalul acestei zile ajungi să te redescoperi. Constați că mai presus de frica de a pierde un meci se găsește responsabilitatea victoriilor înlănțuite. Descoperi că în confruntările argumentative nu există nici victorii și nici înfrângeri definitive, că există învingători, dar, în mod paradoxal, lipsesc învinșii. Remarci faptul revelator că, indiferent de rezultatele pe care o echipă sau alta o înregistrează, toți acești tineri minunați ajung la o destinație cu mult mai importantă decât orice premiu sau distincție: dezvoltarea și progresul lor personal. În definitiv, fiecare locuitor ce intră, fie și pentru o vreme, în citadela dezbaterilor este un câștigător!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s