Invidia – monstrul din adâncuri…

Am ales să scriu în rândurile care urmează despre unul dintre cele șapte păcate capitale. Întrucât o abordare teologică a termenului m-ar situa în mod hazardat dincolo de limitele înțelegerii mele, prefer să abordez invidia din perspectiva celui credincios logicii bunului-simț. De ce resimțim oare invidie față de acela pentru care a fi și a avea au conotații mult mai abundente decât în cazul nostru? Să fie oare pentru că descoperim în prosperitatea lui propria noastră insuficiență, neputință sau dezolare? Să fie oare un mecanism compensator, un adăpost iluzoriu pentru ego-ul nostru lezat? Sau poate pentru că detestăm să descoperim la cel mai înzestrat decât noi lucrurile ce ne lipsesc, lucrurile la care noi doar îndrăznim să visăm? Poate că resimțim invidie față de cel care a încetat să viseze și a optat să-și trăiască visul, în timp ce noi rămânem încremeniți într-un fel de spațiu intermundan al inactivității. Dicționarele ne spun că invidia reprezintă condiția celui care consideră că statutul, bunurile, popularitatea, succesul altuia sunt privilegii pe care el, dintr-un motiv sau altul, nu le deține, dar pe care le dorește, le râvnește cu tenacitate. Avantajele altuia sunt considerate de multe ori ca fiind nemeritate sau sunt plasate sub spectrul hazardului, ca un fel de favouri sau uneltiri ale norocului orb. Invidia este de multe ori însoțită de o depreciere a valorii sau calităților celuilalt, în paralel cu încercarea disperată de hipertrofiere a propriului arsenal de virtuți. Provocând un consum substanțial de energie, irosirea unor resurse sufletești prețioase, invidia deformează, orbește, corupe vederea justă, fixând realitatea într-o lumină distorsionată, inadecvată. Vulnerabilitatea la invidie survine de obicei la persoanele care suferă de un deficit semnificativ în privința stimei de sine. Altfel spus, neîncrezătorii în propriile facultăți sau competențe pot deveni cu ușurință victimele sigure ale invidiei. Invidiosul se consideră de multe ori nedreptățit, înșelat, deposedat de destin. Pretențiile sale vindicative se sprijină pe un eșafodaj complicat de justificări și raționalizări, unele mai fragile decât altele, precum un castel de nisip în aparență impunător însă vulnerabil la asaltul distructiv al primului val. Invidia reușește „performanța” sinistră de a coroda echilibrul interior, de a distruge invariabil liniștea și armonia spiritului, instaurând tulburarea, anxietatea, frustrarea. O dată aprinse, scânteile invidiei declanșează în sufletul omului un incendiu ce transformă în pustiu teritorii mentale complexe, luxuriante. Atunci când amplitudinea ei scăpă de sub control, invidia reușește să înlocuiască frustrarea, nemulțumirea – stări interioare încă tolerabile – cu agresivitatea, violența, distrugerea. Oare invidia poate purta și alt nume? Un termen înrudit poate fi cel de resentiment. Dacă sfidarea rigorilor limbii române nu echivalează neapărat cu un sacrilegiu, aș îndrăzni să inventez un termen mai potrivit, dezentiment, pe care l-aș înțelege ca un sentiment desfigurat, destructurat, pervertit, un fel de debilitate cognitivă, afectivă, axiologică manifestată în raporturile interpersonale. Victor Hugo traduce într-un loc invidia ca fiind modalitatea prin care sufletele meschine, vulgare înțeleg să își manifeste admirația. Continuând gândul literatului francez, aș admite că invidia este copilul bolnav, degenerat al admirației. Unii pot considera că a fi invidios nu este neapărat un defect caracterial, că râvna față de bunurile celuilalt nu declanșează în mod exclusiv reacții de adversitate ce pot degenera cu ușurință. Invidia ar fi astfel pretextul schimbărilor din propria viață, mobilul declanșator al voinței de acționa în vederea propriei bunăstări. Dacă o astfel de perspectivă funcționează în cazul lor, atunci nu-mi rămâne decât să-i încurajez, în manieră pragmatică, să fie cât mai invidioși. Mărturisesc totuși că îmi este destul de greu să admit că invidia poate întemeia familii, zămisli copii, poate construi case, cetăți, imperii. Mai curând cred că poate conduce în timp la distrugerea sau corodarea oricărui efort omenesc. Poți scăpa de invidie sau măcar să o diminuezi? Cred că o soluție posibilă ar fi străduința permanentă de a dobândi cât mai multă educație, cât mai multă pricepere sau, dacă termenul nu pare desuet, cât mai multă înțelepciune practică. Să cauți să fii cât mai bun în arealul tău profesional, să încerci să-ți extinzi aria de competență sau de expertiză, prin efort susținut, muncă asiduă, sunt arme eficace împotriva invidiei. Să fii conștient că poți fi mâine mai mult decât ești astăzi înseamnă să te orientezi către tine și către devenirea ta decât către ceea ce sunt ceilalți. Să eviți comparațiile, judecățile evaluative prin raportare la ceilalți, pe scurt, să renunți la privirea aruncată dincolo de propriul perimetru existențial. De asemenea, să-i admiri sincer, să-i prețuiești pe cei care au reușit mai mult decât tine, oricât de dificil ar fi acest lucru. Sunt oare invidios pe cineva? Probabil că da! Câți dintre noi este iertat? Câți dintre noi scapă? Însă mă străduiesc zilnic să-mi deturnez invidia de la celălalt către mine, către cel ce nu sunt încă dar am convingerea că pot să devin. Tu cum negociezi cu monstrul din adâncuri?

Această intrare a fost publicată în Meditatii.

3 comentarii la “Invidia – monstrul din adâncuri…

  1. karla richter spune:

    Invidia este o forma de distopie a omului firesc. In numele ei s-au savarsit crime, tradari, dezumanizari. Nu pot accepta aceasta anomalie nici intr-un fel.

  2. micky spune:

    Cred ca atunci cand ajungi la o anumita stare si la o anumita intelegere a lucrurilor si scopului pe care il ai in viata atunci poate poti sa iti refuzi acest sentiment numit invidie.

    • Nu neg acest lucru… un scop în viață… cât de facil sună deși știm cu toții cât de dificil este să îți găsești un scop… rătăcim în zig-zag, căutăm cărarea, sperăm să ieșim într-un luminiș, nădăjduim să descoperim drumul către culme. Îți doresc să ajungi acolo unde te vor duce cele mai frumoase visuri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s