Femeia celor patru anotimpuri…

Dedic aceste rânduri tuturor Doamnelor și Domnișoarelor, cu ocazia zilei de 8 martie

În cele ce urmează, îmi propun, în limita decenței dar mai ales a inspirației, să confer o întemeiere relativă și deloc lipsită de primejdii unei asumpții de sezon. Dincolo de motivațiile de ordin istoric, social, politic sau de orice altă factură, consider că ziua de 8 martie reprezintă cel mai potrivit moment pentru a sărbători Femeia[1]. Momentul este oportun întrucât se așează docil între două fronturi: cel al iernii, pregătit de închidere și cel al verii, anticipat dar încă mult prea depărtat. Altfel spus, sărbătoarea nu-și poate găsi moment mai potrivit decât într-un context în care nu-ți este îngăduit să vorbești de vară, dar nici de iarnă nu mai poți să te agăți. Sau, după cum admite într-un loc[2] romancierul Charles Dickens, un moment în care la soare este deja vară iar la umbră este încă iarnă. Tot astfel și spiritul Femeii, păstrează în el ca un ecou răceala iernii însă oferă celui înzestrat deopotrivă cu răbdare și curiozitate promisiunea toridă a zilelor de vară. Sărbătorim Femeia în cel mai potrivit moment. Pentru că așa cum nu poți să te opui izbucnirilor primăvăratice, tot astfel nu poți opri Femeia în a-și atinge scopurile, indiferent de calea pe care alege să meargă, indiferent de mijloace, circumstanțe, costuri sau consecințe. Un astfel de moment nu și-ar găsi locul în miezul iernii. De ce? Pentru că ar trebui să admitem dezarmați și copleșiți revelația răcelii sau indiferenței atotputernice, or știm că izbucnirea ei pasională, dogoarea dorinței, topește adesea orice rezistență sau pretinsă placiditate masculină. De la iarnă femeia a împrumutat totuși câteva calități remarcabile: ambiția, determinarea, urmărirea încrâncenată a scopului propus. Femeia aflată în urmărirea unui scop sfidează deliberat orice limite sau convenții, tot așa cum frigul se strecoară în orice ascunziș oricât de ferit. Dacă sărbătoarea Femeii s-ar găsi pe durata verii, izbucnirile ei caniculare ar topi totul, ar desființa orice rezistență a raționalității. Totuși, în ciuda sensibilității mult clamate și revendicate, Femeia reușește să controleze și să aservească acele pasiuni și afecte devoratoare, care, nu de puține ori, îi orbesc pe bărbați. Dacă sărbătoarea femeii ar fi toamna, ar însemna că abundența ei de gânduri, cuvinte și trăiri s-ar revărsa peste noi în averse permanente, or, slavă Domnului, nu este întotdeauna astfel. Nu neg însă faptul că Femeia a împrumutat de la toamnă un belșug copleșitor de trăiri și experiențe interioare complexe, o prosperitate afectivă și sentimentală ce ne livrează de multe ori, pe noi bărbații, unei dezolante și neanunțate inadecvări.

Invariabil, spiritul Femeii poartă în el, precum un creuzet miraculos, ingredientele celor patru anotimpuri. Dacă ar fi să risc un sumar exercițiu de meteorologie sufletească, aș admite că în spiritul Femeii își dau întâlnire crivățul iernii, dezghețul efervescent și nesupus al primăverii, temperaturile caniculare ale verii și capriciul precipitațiilor abundente de toamnă. În sufletul Femeii se întâlnește căldura sentimentelor cu placiditatea voinței, izbucnirea efervescentă a pasiunii și dorinței cu forța calculată, minuțios și pragmatic reglată a intelectului. Deși de multe ori privirea ei îngheață, paralizează orice intenție, de tot atâtea ori descoperi cu surprindere în ochii ei dorință nestăpânită, seducție irezistibilă. Privită prin această perspectivă, sărbătoarea Femeii nu mai poate fi doar un simplu moment în timp, un punct delimitat în devenirea noastră. Ea este mai curând o durată fluidă, un flux al conștiinței împrăștiat pe parcursul întregului an. Sărbătoarea Femeii își găsește locul în fiecare zi, indiferent de anotimp, de fiecare dată când noi, bărbații, optăm să-i oferim grija, atenția, respectul și încrederea noastră.

Știu că aceste considerații sunt vulnerabile la stereotipuri, generalizări, judecăți mai mult sau mai puțin preconcepute. Se spune că Frank Sinatra intenționa cândva, mai în glumă, mai în serios, să-și susțină doctoratul în arta cunoașterii Femeii însă a abandonat fără întârziere un proiect ce nu putea fi decât naiv, ambițios și utopic. Nu am pretenția că pot înțelege, de fiecare dată când o întâlnesc, cărarea plină de meandre a psihologiei feminine. Îndrăznesc doar să suțin că în spiritul Femeii, culorile și tonurile celor patru anotimpuri se amestecă moderat sau se dezlănțuie în tușe frenetice, se contopesc într-un tablou vivace, complex până la derută, un tablou pe care îl adorăm în aceeași măsură în care îl detestăm. Se spune că în privința cunoașterii există lucruri pe care le știm, altele pe care nu le știm, dar mai ales există cele despre care nu știm că nu le știm. La capătul acestui exercițiu, îndrăznesc să susțin că, în privința Femeii, ne găsim de multe ori în postura celui care nu știe că nu știe. Cu toate acestea, Femeia își merită admirația și respectul necondiționat, indiferent dacă noi, reprezentanții celeilalte jumătăți a lumii, suntem sau nu în măsură să o înțelegem.

[1] am optat să mă abat de la rigorile limbii române și să scriu cuvântul cu majusculă din două motive: în primul rând, pentru a exprima un termen generic iar în al doilea rând pentru a inspira cititorului respectul cuvenit.

[2] http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/c/charlesdic393445.html

Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Meditatii.

4 comentarii la “Femeia celor patru anotimpuri…

  1. Karla Richter spune:

    Serenisime randuri ce arata un lung exercitiu de admirare al eternului mister feminin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s