Se întorc poeții în cetate…

Cu câteva zile în urmă, către sfârșitul vacanței, m-a sunat o absolventă a colegiului, Roxana Maria N., și fără prea multe remarci pregătitoare mi-a adresat rugămintea de a-i prezenta volumul poetic de debut intitulat Spre un continent mai luminos. Mărturisesc că această conversație telefonică sumară și întrevederea scurtă din holul școlii ce i-a urmat m-au livrat neîntârziat perplexității: de ce tocmai eu, profesor de filosofie, să recenzez un volum de versuri? Mi-am amintit că, deși se afla la specializarea științele naturii, Roxana se număra printre elevii înzestrați cu o neobișnuită doză de reflexivitate, contribuind semnificativ prin intervenții și întrebări la succesul dialogurilor înfiripate în ora de filosofie. Dar mi-a revenit în minte și o evidență deloc liniștitoare: nu m-am atins de vreun volum de versuri de ceva vreme, de când lectura textelor filosofice și psihologice mi-au acaparat timpul și atenția. M-am consolat imediat cu gândul că un eventual salt dincolo de marginile confortului nu poate să strice, dimpotrivă, poate genera beneficii surprinzătoare. Și iată-mă plonjând în micul volum de versuri, explorator neexersat al unei întinderi dezarmante de metafore…

Cu multă vreme în urmă, Platon considera, în scenariul cetății ideale, că poeții ar trebui izgoniți, expediați fără regrete în exil, dincolo de spectacolul ordinii și al armoniei polis-ului. Motivul? Slujitorii muzelor se fac vinovați de înșelăciune și distrag sau deturnează atenția locuitorilor urbei de la ocupațiile respectabile: războiul și politica. Contează mai puțin dacă o astfel de critică radicală, ce expediază tranșant poezia în spațiul prohibiției, izvorăște sau nu din neputința gânditorului grec de a fi el însuși un poet sau poate din seducția fatală și acaparatoare a cugetării filosofice. Ceea ce contează este faptul că poeții, devin prin critica operată de mentorul Academiei, personajele prin excelență atipice și totodată a-topice (lipsiți de topos/loc), locuitorii accidentali, întâmplători ai unui univers care-i repudiază, aparținători de drept ai unui cu totul altfel de topos, calitativ diferit. Poetul este, chiar și fără stigmatul aruncat de slujitorii praxis-ului social, un exilat, un surghiunit de bunăvoie.

Cât despre versurile Roxanei, îmi par a fi expresia unei interiorități ce se revarsă în trăiri de o febrilitate deconcertantă, efluvii lirice care invită indiscret cititorul la o complicitate cu creatorul lor: „Și câte un pas te strecori/ în sufletul drag cerând ajutor”(Spre un continent mai luminos). Transpuse în verb, experiențele personale sunt resimțite și analizate într-un registru acut, amplificate prin spectrul unei afectivități ambivalente – „stai… închizi ochii și-apoi vezi”(Spre un continent mai luminos), pătrunse de un aer grav, elegiac sau dimpotrivă ludic. Tonalitățile pendulează între revoltă – „Am șters urma obrazului meu,/ Mi-am luat disperarea în dinți”(Lacrimile tăcerii) și resemnare – „Am terminat să sper și să iubesc/Am terminat să cresc în dragoste”(Am încercat…), între încremenire rece și devenire ireparabilă, între seducția imanentului și chemarea transcendenței – „Îți spun Ție, Doamne,…/ Ia-mă în brațe și ascultă-mă.”(Peronul vieții). Asiști la scenariul maniheic al generării unei lumi de polarități și opoziții ireconciliabile: întuneric-lumină, închidere-deschidere, ascuns-dezvăluit, sacru-profan, speranță-deznădejde ș.a. Pe scurt, participi la desfășurarea fără inhibiții a unei combustii interioare ce-și revendică, terapeutic, eliberarea: „…închisă-n neant rămân, nimic dus, m-ai închis în veșnica iubire.”. Din loc în loc, versul îmbracă forma unei dezarmante confesiuni, în care tentația este reprimată și înlocuită cu îndemnul către rezistență: „Voi spune stop împrejurărilor/ Și monstrului din mine/ Ce s-a năpustit asupra mea/ Bizar! Fără a-mi da seama!”(Bizar). Din acest laborator poetic în care fierb, se distilează febril sentimente și trăiri, nu lipsește speranța, credința într-un mai bine, chiar dacă îi resimți timiditatea, rezerva cu care este cultivat: „Voi renunța la mine, concluzia/ Pentru o nouă ipoteză.”(Problemă)

Cred că poezia poartă în ea oportunitatea unei reîntâlniri miraculoase cu tine însuți, șansă pe care o dăruiește fără ezitări cititorului: poetul devine astfel, oricât de bizar ar suna, un intermediar între tine și tine însuți, provocându-te să ieși din tine, să te abandonezi pentru o clipă, în favoarea universului fascinant al alterității. Acest spațiu nu-l resimți ca fiindu-ți străin, ostil, dimpotrivă, descoperi în el o caldă și reconfortantă familiaritate. La capătul periplului mediat de expresia poetică te întorci la tine însuți, dar nu oricum, ci transfigurat, îmbogățit, primenit sufletește. Iată de ce poeții merită să se întoarcă în cetate, revenirea lor e cu atât mai necesară astăzi, când vremurile ne pătrund cu pragmatismul lor meschin și ieftin. Se cade să-i primim cum se cuvine pentru că ei ne dăruiesc credința într-un ideal statornic, ne îndulcesc asperitățile destinului, ne revigorează încrederea într-o lume mai bună, mai senină. Poeții sunt temerarii ce-și dezvăluie sufletul cu franchețe naivă, traduc trăiri, sentimente, speranțe și visuri în vers mai mult sau mai puțin inspirat și le aștern la picioarele noastre. Cum spune undeva un slujitor al muzelor, W.B. Yeats, „…dar eu, săracul de mine, n-am decât vise/ Mi-am întins visele sub picioarele tale./ Calcă ușor, căci pășești peste visurile mele.” Se întorc poeții în cetate, ne iau de mână și ne amintesc despre un continent mai luminos, despre un fel de Atlantidă a spiritului. Din visurile lor ne hrănim noi, ceilalți și dobândim astfel privilegiul sacru de a fi mai buni, mai frumoși, mai curați.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s