„Hurmuzachi ascultă, înţelege, ajută”

Pentru a te situa afectiv în orizontul unui sufletul ce are nevoie de ajutor, trebuie să fii capabil să ieşi din propria interioritate, să te pui între paranteze, să te abandonezi pe tine însuţi în favoarea celuilalt. Trebuie să-ţi învingi egoismul şi aroganţa pentru a rezona cu cel care-şi ascunde cu greu lacrimile, dificultăţile, pierderile. Trebuie să fii dispus să suprimi preocuparea exclusivă pentru propria persoană pentru a pune în locul ei grija sinceră pentru cel aflat în suferinţă. Toate acestea solicită efort consecvent, presupun o congruenţă a priori a gândului, simţirii, cuvântului şi faptei… Toleranța, empatia, atenţia sporită la nevoile celuilalt, ajustarea propriului suflet la rezonanţa semenilor răniţi, decepţionaţi de soartă, toate acestea nu sunt deloc caracteristici insolite, extravagante rezervate numai unor privilegiați, ci sunt, mai curând, achiziţii fireşti ale inteligenţei. Umanitatea, solidaritatea fac parte din arsenalul omului educat, instruit, fiind înzestrări elementare ale celui care optează să-şi trateze propriul parcurs educaţional cu maximă responsabilitate şi seriozitate.

Aşa cum învăţăm, prin studiul matematicii, să descifrăm limbajul deloc facil dar fascinant al numerelor, operând calcule complexe şi traducând formule riguroase în paradoxale realităţi virtuale, cu ajutorul informaticii, tot astfel trebuie să învăţăm să descifrăm algoritmica afectivităţii, logica profundă a inimii. Demonstraţiile pline de revelaţii ale emoţiilor şi sentimentelor înalţă şi construiesc eşafodajul caracterului nostru. Să te străduieşti să identifici o soluţie în matematică înseamnă, după profana mea gândire, să dobândeşti privilegiul admirabil al raționării corecte, chiar și cu riscul alunecării fie şi temporare în eroare. Dacă soluţia problemelor matematice stă în rigoare, în disciplină, în respectarea unei secvenţialităţi elaborate, descoperirea soluţiei salvatoare la problemele noastre presupune, printr-o axiomatică a destinului, atenţia şi concentrarea la problemele semenilor noştri. Când optăm să fim solidari şi înţelegători, optăm de fapt să ne disciplinăm şi organizăm în mod riguros mintea şi inima. Iată de ce vă mulţumesc anticipat vouă, tuturor elevilor de la specializarea matematică-informatică, pentru că alegeţi să deprindeţi, pe lângă lumea numerelor, şi limbajul mai puţin axiomatizat însă la fel de riguros al generozităţii.

Aşa cum explorăm cu privirea curioasă şi atentă tainele mediului înconjurător – prin studiul chimiei şi al biologiei, sau pătrundem în mecanismele complexe ale funcţionării propriului corp – cu ajutorul anatomiei – tot astfel trebuie să fim dispuşi să intrăm în universul marcat de nelinişti şi suferinţă al celor aflaţi în nevoie, pentru a încerca să-l schimbăm oricât de puţin, sa îi aducem oricât de puţin confort sufletesc sau alinare. Ca potenţiali tămăduitori ai corpului atât de vulnerabil în faţa bolii și suferinței, trebuie să deprindem atenția și sensibilitatea față de rănile și afecțiunile mai puțin vizibile ale sufletului. Iată motivul pentru care vă mulțumesc avant la lettre vouă, elevilor de la specializarea științele naturii, pentru că, prin implicarea în această campanie, decideți să ascultați în aceeași măsura strigătele mocnite, ascunse ale sufletului.

Așa cum învățăm să descoperim universul fascinant al umanului, cu secole întregi frământate de istorie sau descoperim teritorii exotice, mai mult sau mai puțin explorate, cu ajutorul geografiei, tot astfel trebuie să ne aplecăm urechea la frământările vinovatului fără vină și să-i explorăm teritoriile ascunse ale sufletului, să-l luăm de mână și să-l însoțim măcar pentru o vreme în călătoria lui, în povestea lui dramatică. Ce rost mai au toate cunoștințele noastre despre gândirea unor epoci demult apuse, despre rațiunea care se gândește pe sine (logica), despre incursiunile în hățișul psihicului uman (psihologie), sau despre cum să devenim eficienți din perspectivă financiară (economie), dacă nu suntem conștienți de un adevăr fundamental, acela că logica inimii întrece în profunzime și complexitate logica minții? Ce rost au toate lecțiile despre datorie, umanism, spirit filantropic, dacă ne închidem în propria carapace și rămânem indiferenți la nevoile semenilor noștri? Iată motivul pentru care îmi exprim gratitudinea din inimă, înainte ca voi să vă exprimați gestul profund omenesc, vouă, elevilor de la specializarea științe sociale.

Așa cum idiomul uriaș, copleșitor al culturii și spiritualității universale clasice sau moderne se deprinde cu străduință, cu trudă, entuziasm și pasiune pentru lectură, interpretare, exegeză și reflexivitate, tot astfel alfabetul empatic, acela al rezonanței afective cu cei decepționați, decepționați de destin, presupune efort, trudă, sensibilitate, dăruire și pasiune necondiționată. Alfabetul filantropiei presupune să privești în interiorul tău, să te citești și să descoperi ceea ce îți conferă valoare: bunătatea, noblețea sufletească. Iată motivul pentru care țin să vă mulțumesc pentru gestul vostru atent, dragi elevi ai specializării filologie.

Mulțumesc părinților pentru că înțeleg că a dărui oricât de puțin din ceea ce dețin nu înseamnă să pierzi, să irosești, ci dimpotrivă, să dobândești, să primești înzecit. Oricât de măruntă, bucuria realizată din generozitate se întoarce, pe traiectoriile nevăzute ale destinului, la cel care o inițiază și o practică permanent.

Mulțumesc colegilor mei, doamnelor, domnișoarelor și domnilor profesori, care au înțeles că trebuie să dăruim o dată cu cunoștințele și achizițiile noastre cognitive, o lecție  mult mai importantă: aceea a altruismului și generozității.

Vă mulțumesc anticipat, dragi elevi, pentru gestul frumos, neprețuit, pe care sunteți dispuși să îl săvârșiți în aceste zile, implicându-vă în campania „Hurmuzachi ascultă, înțelege, ajută”. Am încredere în noblețea caracterului vostru și sunt ferm convins că, prin gestul vostru admirabil, arătați că înțelegeți faptul că șlefuirea propriului caracter reprezintă o parte semnificativă, chiar decisivă, a transformării personalității voastre.

Vă mulțumesc tuturor celor care înțelegeți că școala noastră poate și trebuie să devină o comunitate în adevăratul înțeles al cuvântului, nu numai prin cunoștințe și competențe dezvoltate, ci prin abilități de viață, prin atitudini și valori profund umane asumate sincer ca mod de a fi.

Această intrare a fost publicată în Meditatii.

11 comentarii la “„Hurmuzachi ascultă, înţelege, ajută”

  1. Catalina Hudema spune:

    Noi va multumim pentru dedicarea,pentru pasiunea pe care o puneti in ceea ce faceti in fiecare zi .Multumim ca ne faceti(ne-ati facut) ziua mai luminoasa,energica de fiecare data cand intrati in clasa.Multumim ca datorita dumneavoastra avem un model pentru „cine vreau sa fiu cand voi fi mare”. Multumim pentru tot!
    P.S. Asteptam lansarea cartii! 🙂

    • Tocmai am terminat de citit o carte cu un titlu provocator: „Copii străluciţi, elevi fascinanţi”, scrisă într-o manieră accesibilă şi fascinantă de Augusto Cury. Este o carte de mică întindere dar de o mare anvergură emoţională, o carte despre profesori şi despre elevi, despre virtuţile autentice ale educaţiei: conştiinţă critică, empatie, responsabilitate civică, toleranţă, capacitatea de a lua decizii juste şi inspirate… Dragă Cătălina, permite-mi, în semn de mulţumire pentru gândurile (şi complimentele) tale frumoase, să-ţi dedic rândurile cu care autorul (a cărui cărţi te invit să le cauţi) îşi începe cartea: „Doresc să nu-ţi fie teamă de viaţă, să-ţi fie teamă de netrăirea ei. Nu există cer fără furtună, nici drumuri fără accidente. Numai acela e demn de podium, care-şi foloseşte înfrângerile ca să ajungă pe el. Numai acela e demn de înţelepciune care-şi foloseşte lacrimile ca s-o hrănească. Cei slabi folosesc forţa; cei puternici, inteligenţa. Fii un visător, dar uneşte-ţi visele cu disciplina; căci visele fără disciplină produc oameni frustraţi. Dezbate idei. Luptă pentru ceea ce iubeşti.” Cât despre cartea pe care îmi doresc să o public, ea se află încă în stadiul de atelier, dacă-i pot spune astfel, adică lucrez la capitolele ei, adaug texte, îmbogăţesc, ajustez… Îmi doresc ca anul 2015 să fie anul în care cartea să vadă lumina tiparului.

      • Karla Richter spune:

        Mult succes. Cel mai greu este la prima carte, apoi firescul isi pune amprenta. Va felicit pentru tot ceea ce scrieti, ma inspirati in ale mele lecturi si scrieri.

      • Mulțumesc, Karla! Ai perfectă dreptate în privința începutului: recunosc faptul că proiectul acestei cărți mă preocupă de ceva vreme (mai bine de un an), însă am tot amânat momentul în care să ajung la o editură și să pun problema publicării, am tergiversat debutul și pentru că îmi doresc să fiu sigur că o astfel de carte ar fi în măsură să-i intereseze pe cititori (în primul rând pe elevii mei, dar nu numai pe ei). Am adunat materialele (câteva texte sunt prelungiri, dacă-i pot spune astfel, ale unora dintre articolele postate pe blog, altele sunt ținute pentru lumina tiparului…) Mai am în lucru în jur de șapte texte, la care nu le lucrez atât cât mi-aș dori întrucât sunt, pe lângă pasionatul scrisului, părinte, soț, nu în ultimul rând, profesor. Îți mulțumesc pentru încurajare! Succes în tot ceea ce întreprinzi, în scrieri și lecturi!

  2. Rotariu Nicu-Florin spune:

    Frumos spus, în tonul sărbătorilor de iarnă când dăruind, ne îmbogățim.
    Mult succes în proiect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s