Masa tăcerii a devenit pentru o vreme masa rostirilor convingătoare… (câteva impresii despre etapa națională a concursului TINERII DEZBAT – 2014)

În acest weekend (13-15 iunie a.c.) am avut privilegiul de a participa la etapa națională a concursului Tinerii Dezbat, aflat la cea de-a cincea ediție, etapă ce s-a desfășurat la Târgu Jiu. Spun privilegiu și mărturisesc că nu este deloc un cuvânt emfatic sau fără acoperire, din simplul motiv că, timp de trei zile, m-am aflat în compania unor oameni valoroși – traineri ARDOR, profesori, instructori, elevi remarcabili – solidari prin pasiunea pentru gândirea critică, conversația rezonabilă și discursul legitim, întemeiat. Ca arbitru în Comisia Centrală, m-am racordat la ritmul febril, susținut al rundelor care, însumate, au alcătuit un eveniment de excepție pentru comunitatea dezbaterilor.

Îmi propun să ofer cititorului câteva gânduri și impresii sumare, izvorâte din tot atâtea trăiri sincere ce reverberează intens în memoria mea, cu convingerea că fiecare istorisire oferă participanţilor, şi nu numai lor, atât inspirație cât și posibilitatea unei întipăriri mnezice persistente. Inspirat de debate – pe care îndrăznesc să-l consider un sport ce disciplinează și structurează în mod exemplar gândirea – voi încerca să organizez intenția mea descriptivă pe câteva paliere relevante în ceea ce consider că a fost mai mult decât un sfârșit de săptămână reușit: o experiență cu adevărat miraculoasă.

Itinerariul: Călătoria de la Suceava la Târgu Jiu a constituit o aventură nocturnă provocatoare, solicitantă prin alunecările indecise între ispita reconfortantă a somnului și agitația, vacarmul cerebral prilejuit de oboseală. Orele s-au topit cu încetineală ori s-au succedat alert în jocuri lingvistice, în provocări de cultură generală, careuri de cuvinte încrucișate, glume, spirite, expectanțe, anticipări și speranțe legate de evenimentul la care urma să luăm parte. Împreună cu echipa de debateri de la Colegiul Național „Nicu Gane” din Fălticeni, Miluţa, Xenia și Andrei, îndrumați de colegul și prietenul meu Ioan Caulea, am optat pentru o rută ce ne-a permis să străbatem prin bezna nopții o parte semnificativă din țara Ardealului. Așa se face că mult după răsăritul zilei următoare am poposit în Simeria, un loc despre care mărturisesc că nu păstram decât vagi ecouri de geografie gimnazială. Au urmat două ore de așteptare în care ne-am adăpostit de caniculă la umbra unei terase din vecinătatea gării și nu prea departe de neliniștea străzii. După alte patru ore de drum și tot atâtea resurse energetice testate, trenul s-a oprit și am zărit prin fereastra vagonului două cuvinte care, puse în context, dobândeau indiscutabil valoarea unei revelații izbăvitoare: Târgu Jiu. Prima impresie pe care ne-a produs-o orașul? Venind dintr-un orășel bucovinean cu veleități europene,  am descoperit cu plăcută surprindere un spațiu urban amplu, aerisit, primitor, cald atât prin ambientul estival cât mai ales prin sufletul oamenilor cu care urma să interacționăm.

Undeva in defileul Jiului spre TD 2014

Organizatorii turneului: orice preocupare ce aspiră să se înscrie în panoplia evenimentelor memorabile trebuie să aibă parte de protagoniști la fel de importanți. Cele trei zile de confruntări argumentative de la Târgu Jiu au fost orchestrate abil de oameni cu adevărat deosebiți: Emanuel Beteringhe (președinte ARDOR), Marinica Stoian (MEN), Raluca Petrescu (director de turneu), Nae Șovăială (director de turneu), Andrei Botezatu (asistent director de turneu), Andrei Scurtu (coordonator centralizare rezultate). Protagoniştii mi-au rămas în memorie prin calitățile lor admirabile ușor de observat în ținută, atitudine și comportament: Emi B. – luciditate, charismă, rigoare, spirit organizatoric, echilibru, Raluca P. – eleganţă, optimism, delicatețe și (în aceeași măsură) tenacitate, Nae Ş. – dezinvoltură, naturaleţe, spontaneitate, umor. Reprezentant al Ministerului Educaţiei, doamna Marinica Stoian a fost prezentă pe întreaga durată a concursului, reafirmându-şi astfel susținerea și încurajările pentru fiecare aderent la comunitatea dezbaterilor. Cât despre Nae, pot spune că vineri seară a reușit să cucerească audiența din aula somptuoasă a Colegiului Naţional „Tudor Vladimirescu” printr-un discurs rafinat despre stilul în dezbateri. Încercat de oboseală și nesomn dar însuflețit de curiozitate, am decis să mă alătur celor prezenți şi nu am nici un regret, dimpotrivă, resimt mai curând recunoştinţă. Pentru ce? Pentru că am asistat la desfăşurarea persuasivă a unui discurs fascinant, spontan dar impecabil articulat, expresiv în formă dar bogat în conţinut, informativ şi în aceeaşi măsură amuzant. Nae mi-a rămas în minte ca un veritabil artizan al cuvântului, un maestru incontestabil al exercițiului discursiv.

Dirijorii evenimentului

Participanții: Elevii care au luat parte la rundele de dezbateri sau, altfel spus, debaterii au probat din abundență faptul că sunt capabili de pregătire şi documentare riguroasă, că dispun de pasiune şi entuziasm în susținerea propriului caz, că au abilitatea de a-și învinge ezitările și temerile, dar mai ales dispun de ambiția afirmării. Pathos-ul, emoțiile au îmbrăcat în mod inspirat verbul (logos-ul), dăruindu-i forță, expresivitate și ritm. Am întâlnit ca arbitru tineri inteligenţi, frumoși, dezinvolți, cu un limbaj coerent și elevat, tineri minunați prin luciditatea și spiritul critic de care dau dovadă la vârsta marilor confuzii. Îi apreciez în mod deosebit pe profesorii coordonatori sau instructorii lor pentru că am convingerea că au înțeles valoarea dezbaterilor ca metodă par excellance de educație nonformală, că au conştientizat beneficiile consistente pe care le aduce dialogul argumentat celor care îl practică în mod consecvent și sistematic. Gazdele de la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” au reușit prin străduinţe temeinice să ofere participanților condiții optime pentru a-și exersa spiritul persuasiv. Echipa pasionată de voluntari a alergat fără încetare pe holurile liceului, oferind cu amabilitate indicații orientative prețioase, purtând mesaje și foi de arbitraj de la organizatori către participanți și viceversa.

In asteptarea unui verdict

Meciurile: Etapa națională s-a desfășurat într-un ritm vioi, susținut, debaterii, instructorii și arbitrii fiind puși sâmbătă în situația provocatoare de a traversa o adevărată probă de foc compusă din patru meciuri succesive: trei runde eliminatorii și înfruntările optimilor. În ziua de duminică s-au desfășurat rundele pentru sferturi, semifinalele și marea încleștare: finala. Am reușit să arbitrez meciuri frumoase, de înaltă ținută academică, consistente din perspectiva conținuturilor vehiculate, semn evident al unei documentări prealabile riguroase. Totodată am asistat la meciuri expresive, nuanțate în privința stilului și articulate inspirat din perspectiva strategiilor adoptate. Pe lângă argumente am descoperit temperamente, atitudini admirabile, amprente caracteriale aflate în plin proces de consolidare. Confruntarea finală a situat față în față două echipe cu un orizont de discurs diferit însă la fel de valoros: echipa din Covasna, caracterizată prin construcții argumentative îndrăznețe, prin spontaneitatea și incisivitatea intervențiilor – și echipa din Piatra Neamț – impozantă prin eleganța stilului, prin nivelul elevat al limbajului și inventarul gestual impecabilă. Deși a câștigat echipa din Covasna, consider că prin anvergura lui impresionantă, meciul probează un adevăr cu valoare de paradox: ambele echipe au ieșit învingătoare prin aceea că au oferit celor prezenți un spectacol de neuitat. Cum?  Prin maniera subtilă sau, dimpotrivă, directă de abordare a moțiunii, prin abundența dovezilor și ilustrărilor relevante, prin prestațiile inspirate și persuasive ale vorbitorilor.

Inainte de declansarea FINALEI

Valorile locului: Ar fi fost cu siguranță o impietate de neiertat să ajungem în Târgul Jiu și, după două zile, să-l părăsim fără a vizita, fie și în grabă, ansamblul monumental emblematic compus din sculpturile lui Brâncuși: Poarta Sărutului, Masa tăcerii și Coloana fără sfârșit. Așa încât vineri după amiază, înaintea declanșării confruntărilor, am decis să explorăm împrejurimile, în căutarea binecunoscutelor creații artistice brâncușiene. Spațiul nu îmi permite să descriu abundența de trăiri pe care le experimentezi în fața acestor minunate opere de artă. Mă mărginesc doar să remarc cât de impresionant este ceea ce resimți atunci când te apropii de coloana ce pare că străpunge îndrăzneț înălțimile cerului. Parcurgi platoul înverzit, întreținut impecabil, într-un ritm domolit prin propria voință, tocmai pentru a savura în tihnă toate treptele admirației.  Te descoperi după câteva minute bune la baza unui veritabil axis mundi, pradă unei ambivalențe emoționale copleșitoare: simți că ești deopotrivă neînsemnat în întregul ansamblu al creației universale și totodată legat prometeic de Absolut prin cele 16 trepte.  La fel de uluitoare sunt celelalte două opere brâncușiene: Masa tăcerii și Poarta sărutului. Deși oboseala ne-a însoțit pretutindeni în după amiaza de vineri, moment în care am decis să explorăm operele de artă, nu am evitat un amuzament al gândirii: un grup de artizani și admiratori ai cuvântului dând înconjur unei mese a tăcerii mi s-a părut a fi o situație generatoare de paradoxală mirare și de umor contagios.

Apropierea de... infinit

 

Reflecții sumative: Consider că astfel de evenimente dețin, pe lângă virtuțile lor educative indiscutabile, valoarea unor experiențe de anvergură, cu adevărat revelatoare pentru viața liceenilor. Indiferent dacă ești debater, arbitru, profesor instructor, susținător sau simplu spectator împins de curiozitate, Tinerii Dezbat se transformă cu fiecare ediție în mult mai mult decât o competiție înscrisă într-un calendar educativ. Prin eforturile tuturor celor angrenați consecvent în buna lui desfășurare, evenimentul numit Tinerii Dezbat se transformă într-un veritabil summum de experiențe și amintiri memorabile, autentice ancore și repere afective ce jalonează exemplar atât anii de ucenicie ai tinerilor cât și anii de dezvoltare profesională a dascălilor. Ca debater, chiar dacă se întâmplă să pierzi un meci sau chiar mai multe, poți fi sigur că ești câștigat prin oamenii excepționali pe care îi întâlnești, prin prietenii pe care ți-i faci, prin locurile extraordinare pe care ajungi să le cunoști, prin impresiile pe care reușești să le tezaurizezi în repertoriul tău personal de amintiri. Ca profesor, dobândești șansa de a pune umărul, de a-ți aduce contribuția la un efort concertat ce se înscrie într-un scenariul mult mai amplu, acela al schimbării de mentalitate. Efectele benefice și rezultatele spectaculoase ale unui astfel de efort nu se văd imediat însă, cultivate cu consecvență, sunt în măsură să genereze reverberații semnificative în spațiul public românesc. Iată de ce mă simt cu adevărat privilegiat și recunoscător pentru că am șansa de a face parte din această întreprindere fascinantă.

Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Meditatii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s