Tu cum obișnuiești să iei decizii?

Acum ceva vreme lansam cititorului pasionat de literatura motivațională invitația de a savura două cărți deosebite: Cine mi-a luat cașcavalul? (scrisă de „regele parabolelor” Spencer Johnson) și Eu ți-am luat cașcavalul. Nu fi școarece în labirintul altuia! (aparținând lui Deepak Malhotra). Întâmplarea fericită a făcut să descopăr recent în librărie o altă carte a aceluiași Spencer Johnson, orator și autor binecunoscut la nivel mondial, cercetător în cadrul Institutului de Studii Interdisciplinare și profesor de Leadership la Harvard Business School. Am devorat pur și simplu cartea în câteva ore după care am decis să-i provoc și pe alții să devină participanți la expediția imaginată de autor. Despre ce este vorba? Pentru a formula un răspuns scurt la această întrebare prealabilă, voi reproduce câteva rânduri aflate pe una dintre coperțile interioare: „Această carte simplă dar extrem de abilă consiliază cititorul, astfel încât să ia cele mai bune decizii, să învețe să distingă între nevoie și dorință, între iluzie și realitate, să aibă încredere în intuiția sa și în credințele sale personale, să evite jumătățile de adevăr și hotărârile luate sub presiunea unor temeri.”(Publishers Weekly)

De multe ori ne aflăm în situația de a ne reproșa că, în anumite situații determinate din viața familială, profesională, socială etc., nu am fost capabili să adoptăm cele mai bune hotărâri. Câteodată constatăm că, în urma deciziilor noastre, am devenit protagoniștii unor scenarii ce nu sunt printre cele mai faste. Dacă este să generalizez, consider că fiecare om este la un moment determinat din viața lui rezultatul sau consecința tuturor deciziilor, bune sau rele, inspirate sau neinspirate, pe care le-a adoptat de-a lungul timpului. Pe scurt: prezentul fiecăruia dintre noi este suma tuturor deciziilor noastre din trecut. În acest context discursiv întrebarea există oare vreo metodă prin care să reușim să adoptăm decizii mai bune, mai înțelepte? dobândește perfectă legitimitate. Este cât se poate de firesc să ne preocupe identificarea unor căi sau mijloace prin care să dobândim capacitatea de a lua hotărâri mai bune. Altfel spus, ne întrebăm, la un moment dat, alături de autor, „de ce atâția oameni deștepți iau adesea hotărâri atât de stupide?”[1] În fond, ce înseamnă să adopți hotărâri mai bune? Spencer Johnson ne spune că „o hotărâre mai bună este cea care ne face să ne simțim mai bine – în privința felului în care o luăm – și care aduce rezultate mai bune.”[2] Constatăm astfel că valoarea unei decizii depinde de două aspecte întrepătrunse: trăirile pozitive generate și eficiența rezultatelor. Autorul american își prezintă într-o formă accesibilă propriul sistem de adoptare a deciziilor, Sistemul DA sau NU, recurgând la parabola călătoriei, a escaladei imaginare pe un munte. Procesul de adoptare a deciziilor devine astfel o ascensiune întreprinsă în compania unei „călăuze”, a unui om de afaceri și a unui alpinist experimentat. „Sistemul DA sau Nu este o călătorie în două părți, în urma căreia poți ajunge să iei o hotărâre mai bună. Pentru aceasta analizăm ambele fațete ale hotărârii, punându-ne două întrebări – una de ordin practic și una personală – și apoi luăm hotărârea.”[3] Ca să adopți hotărâri mai bune trebuie să îți angajezi rațiunea și, în aceeași măsură, să îți asculți inima (intuiția sau sensibilitatea). Nu trebuie să neglijezi niciuna dintre aceste două aspecte ale personalității tale: „rațiunea rece și inima fierbinte”[4]. Etapa interogării prealabile devine condiție de posiblitate a unei decizii înțelepte: „Îmi folosesc rațiunea punându-mi o întrebare practică și îmi consult inima punându-mi o întrebare personală.”[5] Iar căutarea răspunsurilor la aceste întrebări este în măsură să eficientizeze procesul decizional. Ordinea firească este următoarea: interogații esențiale, descoperirea de răspunsuri, evaluare opțiuni, adoptarea deciziei, acțiune. Niciuna dintre aceste etape nu trebuie neglijată!

Iată care ar fi întrebările de ordin rațional ce survin în prima parte a călătoriei noastre către decizii mai bune, mai înțelepte: „Oare știu de ce am nevoie cu adevărat? Mă informez corect în privința opțiunilor de care dispun și analizez atent până la capăt?” Astfel de întrebări sunt în măsură să ne reveleze următoarele aspecte: (1). trebuie să ne identificăm nevoile reale, autentice, nu simplele dorințe de moment, capriciile conjuncturale; (2). trebuie să căutăm să obținem cât mai multe informații despre posibilele opțiuni sau variante avute la dispoziție, ceea ce presupune înainte de toate o conștientizare a tuturor acestor opțiuni; (3). trebuie să analizăm atent, până la ultimele consecințe, opțiunile avute la dispoziție, astfel încât să o alegem pe cea mai bună dintre ele. Interesantă este invitația autorului de a fi atenți la diferența dintre dorințele noastre – ceea ce vrem la un moment dat – și nevoile noastre reale: „Ceea ce vrei este o dorință. Lucrul de care ai nevoie este o necesitate absolută. O dorință este doar o formă tentantă de distragere a atenției. O putem urma, dar în final ni se va părea nesatisfăcătoare. Chiar și atunci când, în sfârșit, obținem ceea ce dorim, continuăm să vrem ceva. Nevoia este însă o chestiune fundamentală și plină de miez. O nevoie este o necesitate absolută într-o anumită situație.”[6] Ar trebui să învățăm să ne canalizăm energiile către îndeplinirea nevoilor noastre fundamentale[7], mai curând decât satisfacerea unor dorințe: „Cei care reușesc în viață urmăresc mai întâi să-și satisfacă nevoile absolute. În viață se prea poate să ne dorim o casă luxoasă, dar avem nevoie de un cămin plin de afecțiune. Când urmărim ceea ce dorim, adesea nu mai reușim să obținem ceea ce ne trebuie cu adevărat.”[8] Aflat în fața unei decizii, ar trebui să eziți fie și pentru o clipă, și să-ți adresezi câteva întrebări: ce urmăresc eu acum? este ceea ce doresc ceea ce îmi trebuie, ceva de care am neapărată nevoie pentru a-mi construi un viitor mai demn, mai bun? Concentrarea pe lucrurile de care avem cu adevărat nevoie ne oferă cheia adoptării deciziilor potrivite. În funcție de nevoile noastre reale reușim apoi să ne conștientizăm opțiunile, alegându-le pe cele care corespund scopului nostru. Nu trebuie neglijată documentarea, realizată prin accesarea informațiilor, observarea atentă și realistă a situației date, consultarea celor cu mai multă experiență, a celor care ne pot călăuzi și îndruma. Fără a neglija însă un aspect esențial: noi suntem tribunalul suprem, noi suntem cei care, în ultimă instanță, verifică informațiile, discern între ceea ce ajută și ceea ce poate fi neglijat, amânat sau uitat.

Din procesul decizional nu trebuie să lipsească accesarea structurii noastre emoționale, ce implică convingerile și credințele personale despre ceea ce este conform cu integritatea, intuiție și evaluarea propriei valori. Altfel spus, hotărârile bune sunt cele care ne angajează dimensiunea relațional-valorică a personalității: caracterul. Caracterul, conceput drept suma tuturor convingerilor și a credințelor noastre, dobândește în procesul adoptării deciziilor rolul unui filtru, al unui instrument de orientare ce ne călăuzește. Hotărârile inspirate sunt adoptate de către persoanele cu caracter, ce dau dovadă de integritate, de către persoanele intuitive, capabile să privească în perspectivă, de cele care pentru a vedea mai bine tabloul, sunt capabile să iasă fie și pentru o clipă din cadru. Din perspectiva dimensiunii afectiv-emoționale, omul dispune de trei însușiri remarcabile: (1). integritatea – capacitatea de a nu te amăgi, de a prefera în orice circumstanțe adevărul, nu iluzia sau minciuna, de a fi sincer cu tine însuți, de a trece direct la subiect, de a nu te încurca în amănunte și a rezolva rapid miezul problemei: „Faptul că noi credem în propriile noastre iluzii nu face decât să înrăutățească situația. Prin urmare, la baza tuturor hotărârilor mai bune stă felul în care percep adevărul și faptul că sunt sincer cu mine însumi.”[9]; (2). intuiția – dispoziția de a avea încredere în propriul discernământ, de a conta pe propriile resurse fizice și mentale, de a nu-i lăsa pe ceilalți să decidă în locul tău: „Secretul luării în permanență a unor decizii mai bune este să hotărăsc să cred că merit mai mult și să acționez în conformitate cu această convingere.”[10]; (3). perspectivă – a fi convins că meriți mai mult de la viață, a-ți imagina rezultatele și a gândi fiecare pas sau etapă prin care se poate ajunge la performanță.

Ofer cititorului entuziast și curios șansa descoperirii celorlalte învățături pline de miez conținute între coperțile cărții lui Spencer Johnson. Optez să închei succinta mea pledoarie printr-un îndemn la discernământ adresat tuturor cu privire la deciziile pe care le vor adopta de-a lungul vieții și prin reeditarea interogațiilor fundamentale propuse de autor: „Oare știu care este adevărata mea nevoie? Mă informez corect în privința opțiunilor de care dispun și analizez totul atent, până la capăt?” (izvorâte din logica minții) și, totodată, „Oare hotărârea mea demonstrează că sunt sincer cu mine însumi, că am încredere în intuiția mea și că merit mai mult?” (rezultate prin consultarea logicii inimii).

 

[1] Spencer Johnson, DA sau NU. Ghidul deciziilor eficiente, Curtea Veche, București, 2012, p.12.

[2] idem, p.14.

[3] idem, p.23.

[4] idem, p.25.

[5] idem, p.25.

[6] idem, p.32.

[7] trebuie să evităm alunecarea într-o interpretare în cheia bine-cunoscutei psihologii a lui Abraham Maslow a acestor nevoi fundamentale despre care ne vorbește autorul, mai curând să le vedem ca o formă de necesitate reală, conformă cu împlinirea menirii noastre. Exemplul dat de autor este extrem de bine pliat pe justa înțelegere a acestor nevoi fundamentale, absolute: mai mult decât o casă, avem nevoie de un cămin.

[8] idem, p.33.

[9] idem, p.86.

[10] idem, p.119.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s