Despre „școala altfel”…

Acum, în debutul unei săptămâni în care școala se înscrie pe traiectoria străduințelor de a deveni altfel, îmi propun în cele ce urmează să descriu modul în care concep eu această întreprindere apărută de ceva vreme în peisajul educației formale.

Înainte de toate, ce semnificație dobândește pentru mine expresia „școala altfel”? O traduc sub forma unei săptămâni a înțelegerii, toleranței și dialogului deschis, onest, civilizat, pe teme care ar trebui să-i preocupe deopotrivă pe elevi și profesori. O concep totodată ca o săptămână a spiritului liber, creativ, a energiei și talentului angajate în slujba integrității și caracterului. Pentru că subtitlul unei astfel de perioade este acela de „a ști mai multe pentru a fi mai bun”, văd această perioadă ca o succesiune de momente în care primim invitația și oportunitatea de a fi mai atenți cu noi înșine și cu ceilalți, de a experimenta disponibilitatea și deschiderea față de o astfel de atitudine profund umană. Voi balansa raportul către cea de-a doua parte a subtitlului: …să fii mai bun… E drept că forța unui caracter nu se poate dobândi doar prin câteva sesiuni de exercițiu, oricât de încrâncenat. Principiile morale nu se învață dintr-odată, ele acționează și devin în timp, prin efort susținut și consecvent, farul ce călăuzește pe durata furtunii, reperul către un țărm mai sigur. Integritatea unui om nu este o revelație ce survine la capătul unor zile, ea cere ani de trudă, de autodisciplină, rigoare și stăpânire de sine. Privite astfel lucrurile, o săptămână de „școală altfel” în care îți propui să fii mai bun, atunci când este precedată și eventual urmată de multe alte săptămâni de grosolănie, de crasă lipsă de bun simț, își pierde eficacitatea sau veleitățile educative. Când te lași sedus, sub presiunea socialului, de modalități de trăire inautentică, de conduite grobiene, triviale sau de-a dreptul ofensatoare, o săptămână altfel nu reușește decât „performanța” unei aspirine de a vindeca o maladie incurabilă.

Îmi propun în al doilea rând, să operez o extrapolare de sens a conceptului de „școală altfel”, altfel spus să transfer noțiunea către ceilalți actori implicați în educația unui copil (cu scuza prealabilă pentru eventualele omisiuni mai mult sau mai puțin deliberate): astfel, mă văd îndreptățit să vorbesc despre o „școală altfel” sau măcar o „săptămână altfel” pentru media, pentru puterea politică, pentru părinți (o însemnată parte dintre aceștia), pentru omul din păcate mult prea obișnuit, pentru credincios, pentru dascăl, iar lista poate oricând continua…

Cum văd „săptămâna altfel” pentru presă (scrisă, audio-vizuală, mediată virtual sau de orice altă factură)? O văd angajată (măcar pentru un scurt interval de timp) într-un nefiresc dar atât de necesar efort al renunțării la idiotizare sau imbecilizare colectivă. Văd presa în această săptămână cuprinsă de regrete pentru faptul că agresează, cu torente cotidiene de dejecții, gunoaie, cvasi- și pseudoevenimente închegate ad-hoc sau sub imperiul profitului, decența și pudoarea unui public deja slăbit și vulnerabil. Concep o săptămână în care cei ce-și spun cu emfază profesioniști ai televizualului renunță la modul exclusiv comercial de a-și structura agenda, abdică măcar un moment de la obsesiva preocupare a profitului cu orice chip și orice preț. Îi văd cum trudesc să învețe gustul atât de rafinat al decenței, al discreției și echilibrului. Iar dacă tabloul nu a dobândit suficientă idealitate, îmi asum libertatea de a crește miza: văd presa cuprinsă de nevoia acută a educării publicului, de ambiția de a-l dezvăța de voluptatea sadică a derizoriului, urâțeniei, răutății, minciunii și grotescului. Cum – vor întreba adepții pragmatismului cinic – cum pot aduce profit lucrurile frumoase, bune, adevărate? Și le-aș răspunde (deloc nefiresc) printr-o întrebare: cum reușesc să doarmă dar mai ales cum își adorm copiii când știu că zilnic conferă traumei, abuzului, violenței și sexualității statutul de normalitate? Aruncă zilnic asupra copiilor și tinerilor cele mai toxice ingrediente, ambalate abil în leacuri pentru plictis sau monotonie. Într-o astfel de lumină, cât de eficiente mai pot fi eforturile din „școala altfel”?

Propun o „școală altfel” pentru puterea politică românească, pe durata căreia să renunțe la invective, la spectacol de circ și nonșalantă desfășurare de artificii în favoarea unui efort concertat pentru scoaterea lumii românești din marasmul profund în care se complace. O astfel de săptămână altfel ar însemna ca actorii scenei politice să învețe motivul real pentru care au ajuns să stăpânească un rol vremelnic pe scara ierarhică a societății: să servești, să-ți aduci contribuția. Dreptul de a conduce, dobândit prin mecanisme mai mult sau mai puțin oneste, nu este deloc un privilegiu personal sau de grup, ci este mai curând o obligație și o responsabilitate. Întreb pe cei în cauză: este posibilă o „școală altfel” a politicii românești? Pentru că, în ceea ce mă privește, dacă ar fi să pledez pentru o astfel de școală, aș intitula-o simplu școala onestității. Nu practic politica (din păcate), dar dacă ar fi să ader la vreo ideologie, aceasta ar purta un nume simplu: ideologia sincerității și a corectitudinii. Aș refuza să adopt algoritmul cinic devenit monedă curentă în politică: „eu (cel care conduce) câștig, în timp ce tu (cel condus) pierzi”. Deviza unei astfel de școli altfel pentru politica românească ar fi probabil: să abandonăm egoismul nostru constitutiv pentru a ne pune cu adevărat în slujba celorlalți.

Cred că s-ar impune instituirea unei săptămâni altfel și pentru părinți, mai ales pentru aceia care, confiscați de grija traiului zilnic sau, deopotrivă, absorbiți de accesul rapid la prosperitate, ignoră deliberat sau inconștient educația și formarea propriilor copii. Oare un telefon mai scump sau o mașină mai puternică sunt în măsură să compenseze dialogul, înțelegerea, grija sinceră și atenția caldă față de devenirea propriului vlăstar? Într-o astfel de săptămână pentru părinți ar trebui să redescoperim responsabilitățile pe care le implică profesia de părinte, să conștientizăm că a fi părinte nu este deloc un dat, ci o îndeletnicire nobilă, o misiune care ne situează, prin rolul pe care îl avem în devenirea copiilor noștri, în vecinătatea sacrului. Ca părinte, ești parte din destinul copilului tău, iar reușita lui ca om sau, din păcate eșecul lui, ți se datorează într-o destul de însemnată măsură. În școala altfel, îi invit cu respect pe părinți să mediteze la următoarea formulare: educația unui copil nu are de-a face cu suma de bani sau setul de bunuri pe care le poți oferi, ca părinte, ci mai curând cu suma de calități și setul de valori pe care i le poți transmite sau dezvolta.

O categorie aparte ce ar putea cu siguranță să facă obiectul unei „școli altfel” îi include pe cei care formează, din păcate, tribul prădătorilor urbani sau rurali, exemplare impresionante prin statură, ce-și etalează forța corpurilor, dar ignoră sau neglijează puterea vitală a minții și a caracterului. Acestora ar trebui să li se reamintească un adevăr istoric: superioritatea nu mai este demult privilegiul exclusiv al forței fizice, al testosteronului cultivat eruptiv în săli de cosmetizare corporală, în detrimentul unor ședințe de fitness cerebral sau ajustare intelectuală. Superioritatea pe care o revendică societatea cunoașterii în care trăim trebuie recalibrată mai curând pe direcția rafinamentului dat de politețe, bun-simț și respect față de sine și față de semeni. Pentru cei care sfidează orice convenții în trafic, în viața de zi cu zi, pentru cei care înjură voluptos, lovesc fără menajamente, jignesc sau ucid cu cruzime, pentru toți aceștia și mulți alții în fața cărora memoria se dovedește a fi neputincioasă, ar trebui inventată o „școală altfel” a cărei formulă miraculoasă mi-e încă străină.

Din inventarul candidaților la „școala altfel” nu ar trebui omisă categoria credincioșilor, dar mai ales a acelora care își amintesc destul de rar faptul că există suficient loc sub soare pentru toți ce-i servesc celui atotputernic. Lecția unei astfel de școli s-ar putea sintetiza astfel: este mult mai important și mai sănătos pentru suflet să-ți faci griji pentru cum, cât și de ce te rogi decât să urmărești în ce mod, cât de frecvent sau ce motivații animă rugăciunile semenului tău. Toleranța și respectul față de alte forme de experiență religioasă reprezintă una dintre amprentele sigure ale spiritului educat. Pe când credința religioasă grefată pe incultură naște rar sau deloc candidați la sfințenie, însă mult mai frecvent generează monstruozitate, fanatism și violență gratuită. Decența, moderația în manifestările credinței religioase constituie atribute ale civilizației fără de care riscăm alunecarea într-o eră a barbariei bigote.

În privința unei săptămâni altfel pentru dascăli cred că ar fi oportun să dăruiesc elevilor mei, unii dintre ei destul de exersați în arta scrisului, privilegiul de a scrie despre aceasta. Mă rezum doar la a reînnoi o convingere față de mine însumi: cred în exercitarea cu pasiune și entuziasm a acestei profesii, cred în menirea și valoarea ei. Îmi declar respectul profund față de cei care nu renunță la truda lor zilnică pentru a schimba în bine viețile celor ce le sunt încredințați spre educare. Pe ei, pe acești călători și totodată călăuze întru cunoaștere, îi invit să-și amintească în această săptămână altfel că, deși nu sunt respectați cât ar trebui de cei ce ignoră valoarea și importanța educației, misiunea lor se numără printre cele mai nobile. Sunt destul de puține profesii care o pot echivala ca importanță și responsabilitate pe cea practicată de ei, iar dacă pare lipsit de modestie, aș întreba un părinte cui și-ar încredința copilul pentru a fi educat. Societatea devalorizează cele mai importante profesii, cele care conferă valoare unui om, însă darurile pe care le oferă un dascăl sunt neprețuite.

Da, este imperios să existe o „școală altfel” însă atâta timp cât ea rămâne închisă, izolată, sigilată în perimetrul școlii, ea riscă să nu-și atingă deloc sau prea puțin obiectivele. O astfel de întreprindere poate fi, cel mult, simptomul firav al unor intenții reformatoare. Iată de ce pledez pentru o „școală altfel” extinsă la nivelul societății românești, o școală în care să ne concentrăm gândurile, vorbele dar mai ales faptele în jurul unor valori esențiale, a unor principii și direcții de conduită. Fără încercarea de a influența printr-o astfel de întreprindere structurile de profunzime ale celorlalte categorii ce formează arhitectura mentalului nostru colectiv, „școala altfel” riscă să rămână doar o inițiativă insulară, vulnerabilă la ineficacitate.

Vreau ca la finalul acestor considerații să dăruiesc elevilor mei câteva îndemnuri (și tot atâtea provocări) cu care să-și încerce mintea pe parcursul acestor zile din „școala altfel”:

  • Fii întotdeauna consecvent în gânduri, în vorbe, în fapte și în obiceiuri. Congruența acestor expresii ale personalității tale te va transforma într-un om valoros, de încredere și, ca o consecință firească, îți va aduce respectul celorlalți!
  • Caută să-ți aduci contribuția la bunăstarea semenilor tăi: amintește-ți că doar oamenii mici la suflet nu pot privi dincolo de propria bunăstare sau obsesie pentru prosperitate. Oamenii cu adevărat mari își găsesc bucuria în bucuriile pe care sunt capabili să le dăruiască altora. Ajută-i pe ceilalți să fie mai buni, să progreseze – bunătatea și progresul lor se vor răsfrânge invariabil asupra ta!
  • Transformă fiecare zi într-o experiență de învățare, într-o lucrare, o misiune, o sarcină de îndeplinit! Ascultă, privește, citește, învață! Nimic nu va rămâne la fel în persoana ta o dată ce ai început să experimentezi febra căutărilor, seducția descoperirii. Dar nu uita totodată să te adăpostești de otrăvuri, să te imunizezi în fața toxinelor ce-ți corup spiritul, îți murdăresc cugetul și simțirea.
  • Convinge-te că buna-înțelegere, prietenia autentică, atenția sinceră față de ceilalți este cea mai bună strategie de a dobândi succesul și de a trăi o viață împlinită. Încearcă să fii bun și generos cu fiecare om, dar mai ales cu cei care nu-ți pot întoarce binele făcut și cu cei care nu pot reacționa la răul care li se întâmplă.
  • Zidește-ți un refugiu pentru zilele grele, pentru dificultăți și clipe de întuneric. Fă-ți o rezervă de trăiri și impresii remarcabile! Caută să îți îngrijești refugiul alimentându-l zilnic cu gânduri frumoase, cu cuvinte de înțelepciune menite a te servi atunci când furtuna va încerca să te izgonească din tine însuți.
  • Fii recunoscător în fiecare zi din această săptămână (și din restul celor care îți vor mai fi îngăduite sub soare) pentru tot ceea ce însemni și ceea ce ai: sănătate, familie, prieteni… Nu uita că recunoștința este deopotrivă cheia acceptării senine a prezentului dar, mai ales, cheia reușitelor viitoare.

6 comments on “Despre „școala altfel”…

  1. Karla spune:

    Dacă as sintetiza ceea ce am citit în acest exercițiu reflexiv, as folosi indemnul Fericitului Augustin, si anume, ~”Iubește si fă ce vrei!”

  2. Mihaela Horodinca spune:

    Acum doua zile, cand am vazut articolul, mi-am aruncat privirea peste el dar nu am reusit si sa il citesc in totalitate. Astazi mi l-am tiparit, mi-am luat un pix si am inceput sa-l citesc. Si cand am terminat l-am mai citit o data.
    M-a impresionat prin adevarurile transante pe care le-am citit, m-am identificat cu multe din cele exprimate si mi-am insusit unele lucruri care cred ca mi se potrivesc foarte bine, mai ales ca parinte. „…esti parte din destinul copilului tau”, „…educatia unui copil nu are de-a face cu suma de bani sau setul de bunuri pe care le poti oferi”. E dureros ca factorii enumerati in articol, luati ca un tot (presa, puterea politica, parintii, dascalii), nu dau semne a se indrepta spre o directie care sa aduca valori si plusuri in vietile copiilor, insa in aceste „mase” exista individualitati care isi construiesc viata pe valori, pe aprecierea calitatilor si cresterea continua a celor din jur prin plusul de valoare adus de fiecare.

    Cred ca in mare majoritate oamenii isi doresc ceva „altfel”, fara sa poata defini foarte clar ce este acel altfel. De cele mai multe ori ne inscriem intr-o rutina zilnica, transformata intr-o rutina apasatoare, o cursa a sobolanului care ne nemultumeste si, surpriza! nu facem nimic pentru a iesi din ea.
    Fiecare om merita sa ia o coala de hartie (sau poate chiar mai multe!), un pix si un ragaz din alergatura de zi cu zi si sa-si schiteze cum ar vrea sa fie viata lui „altfel”. Si astfel reusim sa facem mici ajustari zi de zi, care vor face o mare diferenta in cum va arata viata noastra! Unii au acest curaj, altii se multumesc doar sa se planga. E o alegere. Si cu totii meritam sa fim mai buni!
    Indemnurile din final ni se potrivesc tuturor, ne fac viata mai frumoasa si mai senina. Merita practicate nu doar in „saptamana altfel”. Multumesc!

    • Cred că ecuația succesului ar putea fi rezumată simplu la următoarea formulare: să te pui în slujba celorlalți și să încerci să dobândești valoare prin eforturile tale consecvente de a dărui valoare altora. Este un adevăr trist faptul că mercantilismul acestor vremuri îi transformă pe mulți dintre semenii noștri în ființe lipsite de scrupule, dispuse să facă orice (indiferent de principii sau valori) pentru propria căpătuială. Ar trebui să ne amintim poate ceea ce Kant spunea cândva (tradus într-un limbaj mai puțin filosofic): poartă-te în așa fel încât să nu faci din ceilalți unealta sau instrumentul propriilor tale scopuri egoiste; tratează-i pe ceilalți ca scopuri și nu ca mijloace!

  3. Stefan Ilies spune:

    Felicitari Domnule Profesor!
    Excelenta viziune asupra a ceea ce ar trebui sa fie o mica parte din educatia unui elev.
    Foarte curajoasa expunerea.
    Cu respect.

    • Mulțumesc, Ștefan! Remarcile tale mă onorează cu atât mai mult cu cât îndrăznesc să afirm că am ajuns să îți cunosc, într-o măsură destul de însemnată, franchețea, stilul direct, bine plasat. Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s