Miracolul întâlnirilor memorabile – Academicianul şi criticul literar Eugen Simion

Există oameni a căror prezenţă reuşeşte să producă asupra semenilor efecte remarcabile, în sensul polarizării atenţiei şi respectului, tot astfel cum, cu riscul unei analogii dintr-un domeniu prea puţin familiar mie, admir atracţia pe care nucleul o exercită asupra electronilor. La capătul întrevederii cu un astfel de personaj, te descoperi îmbogăţit, transfigurat sufleteşte, smuls din propria dimensiune şi livrat unui univers fascinant. Discursul domnului academician Eugen Simion, prilejuit de întâlnirea Alianţei Colegiilor Centenare la care a fost ivitat să ia parte în acest an, dobândeşte în patrimoniul meu de experienţe formatoare semnificaţia unui eveniment.

Înainte de toate, mă copleşeşte aspectul distins, seninătatea şi eleganţa pe care anii îndelungaţi de studiu, lectură şi reflecţie le-au întipărit pe chipul domniei sale. Senectutea nu reuşeşte să atenueze spiritul alert, curiozitatea ochilor iscoditori care străpung vioi şi pătrunzător atmosfera, o cercetează de la un capăt la altul, incendiind-o. Am impresia că, printr-o alchimie bizară a temporalităţii, mă găsesc deodată în faţa unuia dintre oratorii de excepţie ai antichităţii greceşti sau romane. Bunătatea şi fermitatea, cogniţia şi acţiunea îşi dau întâlnire în privirea domniei sale, schimbându-şi între ele locul precum într-un joc al intelectului şi sensibilităţii.

Atunci când analizează situaţia şcolii româneşti sau întreprinde comparaţii cu alte sisteme de educaţie (sistemul francez), cuvintele domniei sale erup către cei prezenţi, provocând audienţa să devină complicele propriei sale combustii interioare. Fiecare cuvânt şi fiecare gest care-l însoţeşte reprezintă produsul unei fermentaţii ideatice atente, rodul unei distilări reflexive ce înglobează deopotrivă inimă şi minte. Vorbele compun cu naturaleţe enunţuri elegante ce exprimă în mod inspirat concepte, judecăţi şi raţionamente, traduc abstracţii şi esenţe într-o manieră agreabilă şi provocatoare, suscită mirări şi indiscreţii cognitive. Dobândesc convingerea, ca ascultător, că înălţimea spiritului, anvergura lui monumentală se probează tocmai prin capacitatea acestuia de a descinde din spaţiile eterate ale Ideii pentru a locui în concret. Gestica pendulează calm, într-un echilibru atent controlat, sfidând deliberat ostentaţia sau patetismul. Tonul domniei sale dobândeşte amplitudine, fermitate nedisimulată atunci când invocă „vânzoleala inutilă şi infecundă” a celor care, de-a lungul ultimilor ani, au experimentat pseudo-reforme în educaţie, sau, dimpotrivă, devine afectuos, amprentat de o bunăvoinţă sinceră, atunci când aminteşte dascălilor prezenţi că „elevii sunt copiii noştri spirituali”.

Îndemnul domniei sale dobândeşte solemnitatea unui document programatic: „Şcoala românească a marginalizat ceea ce eu numesc umanioarele, discipline atât de importante în formarea elevilor ca oameni de cultură, înzestraţi cu un set de valori, pregătiţi să intre în societate. (…) În jurul cunoaşterii instrumentale, a cunoaşterii de specialitate, ar trebui să situăm cunoaşterea însăşi. În Gargantua şi Pantagruel, Francois Rabelais a dăruit posterităţii un program autentic de educaţie spirituală, intelectuală şi morală, centrat pe formarea armonioasă a personalităţii omului. Să nu uităm că spiritul de armonie, preocuparea pentru formarea omului complet, au construit lumea europeană.”

Am dobândit de-a lungul timpului capacitatea de a adopta faţă de spiritele alese o atitudine de profundă şi sinceră admiraţie, din convingerea că reprezintă o parte esenţială a propriei deveniri. Fie că i-am cunoscut prin scrierile lor, fie că am ascultat cu atenţia şi respectul cuvenit desfăşurarea construcţiei lor discursive, am manifestat faţă de aceşti oameni deosebiţi reverenţa cuvenită.

Vă mulţumesc, domnule academician Eugen Simion! Vă rămân profund îndatorat pentru oportunitatea de a mă face parte dintr-o experienţă memorabilă. Cuvintele domniei voastre, cuvintele unui om de excepţie, pentru care educaţia rămâne o prioritate, s-au fixat adânc în fiinţa mea. Vă asigur că, în ceea ce mă priveşte, voi încerca la rândul meu să dăruiesc elevilor mei un plus de valoare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s