Povestiri pentru Miruna: Socrate

Cunoscut pentru curiozitatea lui de copil etern, pentru îndrăzneala şi încrâncenarea cu care îşi interoga semenii, atenianul despre care vreau să-ţi vorbesc în câteva cuvinte a trăit acum două milenii şi jumătate în urmă. Fiul moaşei Phainarete şi al sculptorului pietrar Sophroniscos, Socrate a reuşit să „topească” într-o singură profesie meseriile părinţilor săi. Prin întrebări meşteşugit formulate şi vorbe pline de miez, dascălul lui Platon a cioplit sufletele celor pe care i-a întâlnit, ajutând astfel, precum nimeni altul, la naşterea Adevărului, Binelui şi a Frumosului. „În mine sălăşluiesc Zeul şi Cugetarea (theon te kai phronesis)”… „Doar viaţa cercetată (gândită) merită trăită”… Deşi politica, ocupaţia predilectă a fiecărui grec, nu l-a interesat prea mult sau aproape deloc, totuşi nu a ezitat să meargă la luptă şi să se remarce prin acte strălucite de curaj. Ceea ce l-a atras cu adevărat a fost iubirea de înţelepciune, chiar dacă abia pe la patruzeci de ani a ales să i se consacre fără rezerve. Pentru că nu avea un trup frumos (după unii era chiar diform) s-a îngrijit mai mult de frumuseţea interioară, aceea pe care practicarea virtuţilor o poate dărui şi nimeni nu o poate lua. Pentru că nu avea prea mulţi bani, a înţeles că trebuie să-şi reducă din nevoi şi să dobândească o viaţă cumpătată. Unii l-au iubit, l-au admirat, alţii, dimpotrivă, l-au detestat şi blamat. Însă cei care nu au reuşit să se ridice la înălţimea spiritului său au hotărât că-i mult mai uşor să-l condamne la moarte. Iar el, om bun, s-a supus… Mă-ntrebi pentru ce trebuie să-l cunoşti şi, mai ales, să înveţi să-l admiri? Pentru că te învaţă să-ţi recunoşti lipsurile, căderile, neştiinţa, astfel încât să poţi porni pe drumul neîntrerupt al cunoaşterii; pentru că te învaţă, dacă ai răbdarea să-i pătrunzi cuvintele şi gândul, că nu e nimic mai nobil decât cunoaşterea lumii şi a propriului sine.

Anunțuri

8 comentarii la “Povestiri pentru Miruna: Socrate

  1. Karla Richter spune:

    Eu plec de la ideea ”Trăiește clipa”, dar fără a o substitui materialului gregar. Cetatea de miez și substanță există și este nealterată în sufletele ”curate” sau înnobilate în eternitatea clipei. Clipa are un caracter decisiv în stabilirea ireversibilității, în trecerea de la neființă la ființă, ea scapă gândirii obiective. Ne putem deci întreba: ce înseamnă clipa pentru noi? Căci ea, clipa oscilează între o limită cvasi-nulă şi un nucleu al ființei ireductibil. Toate formele pe care le numim grosso modo „Existențialism” sunt filosofii ale clipei. Ea, clipa poate provoca în noi o răsturnare care ne ajută să căutăm loialitatea, valoarea, forma și esența vieții etc, niciodată valorizate și conștientizate cu adevărat, această căutare niciodată terminată, maleabilă fiecarei zile.
    Căutarea, fără a substitui eticul, se afla în cunoașterea ca element de bază atât prin praxis cât și adusă în axis. Ca urmare, ieșim din ”peșteră” și căutăm.

    • Găsesc copleşitor exerciţiul tău de virtuozitate filosofică (şi metaforică). Te îndemn însă la asumarea unei atitudini prudente: reflecţia filosofică trebuie distilată atent, dozată echilibrat, formulată într-un registru bine calibrat din perspectiva expresiei (formei), pentru că altfel riscăm să alunecăm în acel „hybris” grec (pe care-l traduc în acest context prin pierderea măsurii) sau să devenim ermetici, opaci receptării. Însăşi îndemnul horaţian trebuie asumat cu prudenţă, altfel ne livrează excesului sau unui hedonism cel puţin riscant, dacă nu chiar dizolvant. Întrevăd în rândurile tale raportarea heideggeriană la filosofia fiinţei, mai exact conturarea specificului uman prin prisma lui „Dasein” (a-fi-aici/a-fi-de faţă), altfel spus, prin situarea omului în orizontul temporalităţii (Zeitlichkeit). Suntem, ca oameni, singura fiinţare care conştientizează faptul că poate fi creator de lume (Weltbild), că poate, prin creaţie, să se sustragă timpului. Nu te opri din căutare chiar dacă în jurul tău se întinde, copleşitor, pustiul acestui veac!

      • Karla Richter spune:

        Mulțumesc pentru argumentarea copleșitoare, dar nu știu de am spus anterior, am început sa vorbesc romanește de doi ani, si e posibil ca unele sensuri sau esențe ale cuvintelor sa sune altfel pentru un om ce s-a născut român. Cred că cineva ce e aprioric roman își asumă altfel cuvintele. E. Cioran are un citat ce parafrazează in anume fel de ce am început să studiez românește și să utilizez și limba română pentru a-mi scrie eseurile, ”Nu locuiești într-o țară, locuiești într-o limbă ”.
        Mai apoi, spun ca am doi filosofi ca mentori, anume Platon și Kierkegaard. În acest blog, descoperit din întâmplare la un search Google, am regândit altfel și Kant și JJ. Rousseau, și acesta e meritul autorului.

      • Găsesc admirabil exercițiul tău lingvistic, cu atât mai valoros cu cât te exersezi doar de doi ani în practica limbii române. Îmi amintește de Humboldt Universitaet și de problemele mele ca bursier Erasmus referitoare la înțelegerea limbii germane dar, mai ales, exprimarea gândului filosofic în limba lui Goethe. Am constatat atunci că există un fel de determinism, o constrângere din partea limbii pe care o vorbești pe care o poți depăși numai prin ancorarea gândului într-un registru lingvistic străin. Altfel spus, cu o vorbă a lui Wittgenstein, limitele lumii noastre (ca indivizi) sunt limitele limbii pe care o vorbim. Iar exersarea într-o altă limbă decât cea nativă dăruiește gândirii noastre avantaje neprețuite, o smulge din perimetrul familiar, o dislocă, o îmbogățește… Mulțumesc!

  2. Cu riscul unei generalizări, omul contemporan viețuiește (și nu am ales deloc întâmplător termenul, pentru a arăta astfel situarea lui în raport cu celelalte verbe – a fi și a exista) într-un exil la periferia ființei sale. Suprafața a ajuns să se substituie miezului, periferia a luat locul centrului… locuim în propria exterioritate: ambalajul, marca, brand-ul, vizibilul este supralicitat în defavoarea profunzimii. Înțeleg perfect întoarcerea ta la clasici, Karla… locul unde valorile, reperele, principiile rămân nealterate, necontaminate de spiritul acestor vremuri. Totuși rămâne o provocare: cum aduci abstracția în cetate? cum cobori Ideile din spațiul lor eterat, pentru a le face operaționale, funcționale, folositoare ție, dar mai ales, semenilor tăi?

  3. Karla Richter spune:

    ”Nu-ți voi cere să-mi dai ce poți să îmi iei, îți voi cere să nu îmi iei ce nu poți să îmi dai” Diogene.
    Sunt atât de actuali si geniali acește filosofi antici.

    • Jocul de cuvinte este unul dintre privilegiile pe care filosofii şi le asumă tocmai pentru că prin asta provoacă gândirea, o pun în dificultate sau o situează, cu un grecesc potrivit, în aporie (situaţie aparent fără ieşire). Seducţia paradoxului, cochetăria cu vorba de spirit, dansul (uneori frenetic) al cuvintelor, toate acestea şi încă multe alte artificii sunt arme redutabile ale filosofiei care vrea să scoată conceptul din zona lui de încremenire rece, aridă… Îmi revin în minte cuvintele lui Nietzsche: „Cine vrea să ştie filosofie trebuie să fie precum o pasăre de pradă, să se aventureze în locuri în care nu a plutit nimeni…”

      • Karla Richter spune:

        Omul contemporan se autoiluzionează că valorifică tot în privința sensului vieții, dar ajunge la saturație și se alienează, devenind prizonierul clipei și al consumerismului. De aceea agreez filosofia greaca, in special, pentru acestă intoarcere la matca, la ”matrița oului primordial”.
        ”Tocmai pentru că gândirea abstractă se petrece sub specie aeterni [sub aspectul eternității], face abstracție de ceea ce este concret, de temporalitate, de devenirea existenței, de mizeria existentului”. Kierkegaard Søren Aabye

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s