Metode de cercetare inductivă

John Stuart Mill a conceput, plecând de la cercetările iniţiate de Francis Bacon, patru metode experimentale = tehnici de argumentare care încearcă să pună în evidenţă cauza unui fenomen (concluzia spre care tind este: „X este probabil cauza lui a”)

1.    METODA CONCORDANŢEI

Întemeierea unei concluzii „C este cauza fenomenului f” se bazează pe faptul că în fiecare situaţie în care apare fenomenul f este prezentă şi cauza C.

Schema:

Situaţia 1: C, D, E  sunt cauze posibile ale fenomenului f

Situaţia 2: F, C, D sunt cauze posibile ale fenomenului f

Situaţia 3: C, E, F sunt cauze posibile ale fenomenului f

Prin urmare, C este cauza lui f.

Exemplu: ori de câte ori un corp este lăsat liber se manifestă o forţă care îl determină să cadă pe Pământ; deci această forţă (gravitaţia) este cauza căderii corpurilor.

2.    METODA DIFERENŢEI

Întemeierea unei concluzii „C este cauza fenomenului f” se bazează pe faptul că în cazul dispariţiei uneia dintre posibilele cauze (C), dispare şi fenomenul f.

Schema:

Situaţia 1: C, D, E sunt cauze posibile şi fenomenul f se produce

Situaţia 2: D, E sunt cauze posibile şi fenomenul f nu se produce

Prin urmare C este cauza lui f.

3.    METODA VARIAŢIILOR CONCOMITENTE

Întemeierea unei concluzii „C este cauza fenomenului f” se bazează pe faptul că fenomenul f variază în acelaşi timp cu variaţia cauzei C.

Schema:

Situaţia 1: C1, D, E sunt cauze posibile ale fenomenului f1

Situaţia 2: C2, D, E sunt cauze posibile ale fenomenului f2

…………………………………………………………………………………

Situaţia n: Cn, D, E sunt cauze posibile ale fenomenului fn

Notă: indicii 1 – n reprezintă variaţii ale cauzei C, respectiv ale fenomenului f, în n situaţii.

Exemplu de aplicare a metodei variaţiilor concomitente: creşterea cantităţii de plante este cauza creşterii numărului de ierbivore.

4.    METODA RĂMĂŞIŢELOR (REZIDUURILOR)

Întemeierea unei concluzii „C este cauza fenomenului f” se bazează pe faptul că toate celelalte cauze posibile (D, E, F) sunt cauze ale altor fenomene (g, h, i) diferite de f; aşadar C nu poate fi decât cauza lui f.

Schema:

C, D, E, F sunt cauze posibile ale fenomenelor f, g, h, i

D este cauza fenomenului g

E este cauza fenomenului h

F este cauza fenomenului i

Prin urmare, C este cauza fenomenului f.

Exemplu:

Învăţatul, alergatul, dormitul şi desenatul sunt cauzele obţinerii de noi cunoştinţe, oboselii, odihnei şi spiritului artistic

Alergatul este cauza oboselii

Dormitul este cauza odihnei

Desenatul este cauza spiritului artistic

Prin urmare, învăţatul este cauza obţinerii de noi cunoştinţe.

OBSERVAŢII:

  • Metodele de cercetare inductivă au rolul de a conferi o mai mare probabilitate concluziei unei inducţii ştiinţifice; ele rămân totuşi probabile, fără a fi certe;
  • Prin combinarea mai multor metode de cercetare inductivă (exemplu: metoda combinată a concordanţei şi diferenţei) creşte gradul de probabilitate al concluziei;
  • Metoda concordanţei are la bază observaţia ştiinţifică, iar celelalte trei (diferenţei, variaţiilor concomitente, rămăşiţelor) au la bază experimentul ştiinţific.
Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Logica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s