O istorisire interesantă…

„Răsfoindu-mi” documentele, am descoperit o povestire pe care o găsesc provocatoare, oricât de copilăroasă ar părea (într-o primă instanţă). Este o invitaţie la reflecţie şi dialog despre modul în care ne percem (imaginea de sine) şi totodată despre ceea ce întâlnim în jurul nostru atunci când suntem „setaţi” pe o atitudine pozitivă, optimistă sau, dimpotrivă, pe una „ostilă”:

„Cu mult timp în urmă, într-un sătuc, se găsea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un căţeluş mititel, vesel din fire, aflând de acest loc, s-a hotărât să-l viziteze. Când a ajuns, sarea fericit pe scări şi a intrat în casă. S-a uitat pe hol cu urechiuşele ridicate, dând din coadă. Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alţi 1000 de căţeluşi fericiţi, care dădeau din coada ca si el. A zâmbit, si a primit înapoi 1000 de zâmbete, la fel de calde si prietenoase. Când a plecat, s-a gândit: “Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez!” În acelaşi sat, alt câine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărât şi el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare, şi capul lăsat. Când a văzut 1000 de câini neprietenoşi uitându-se la el, s-a speriat şi s-a zbârlit pe spate, mârâind. Când ceilalţi 1000 de câini au început şi ei să mârâie, a fugit speriat. O dată ieşit afară, s-a gândit: “E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată”. Toate chipurile sunt oglinzi. Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i întâlneşti?”

Această intrare a fost publicată în Meditatii.

2 comentarii la “O istorisire interesantă…

  1. Karla Richter spune:

    „Omul prefera liniștea si chiar moartea libertății de a alege singur intre bine si rau. ”

    Ca o paralela la povestire mi-a plăcut teribil cea în care un tată merge cu fiul sau la munte și ii spune sa strige „Te iubesc !” în fata unei prăpastii, iar ca răspuns are ecoul : „Te iubeeescccccccc!” Apoi îi propune sa spună „Te urăsc” şi ecoul își face din nou datoria.
    Morala: De cele mai multe ori primim ceea ce dăm.

    Felicitări pentru blogg. Chiar îmi este util pentru lecțiile de română pe care le parcurg.

    • Cunosc povestea, întâmplarea face să o fi auzit ieri, la o oră extraordinară de filosofie, pe durata căreia două eleve au prezentat un proiect despre „Viaţa ca vis” şi „Viaţa ca teatru”. Primim ceea ce oferim, fără îndoială. Succesul constă, în ultimă instanţă, să dăruieşti, să oferi, să încerci cu toate puterile să dai un plus de valoare celor din jurul tău. Iar ceea ce dai, se întoarce la tine, uneori înzecit. Mulţumesc pentru aprecieri. Mă bucur că pot fi de ajutor. Mult succes în tot ceea ce întreprinzi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s