Bucurie…

Nimic nu poate depăşi satisfacţia pe care o resimţi ca dascăl atunci când unul dintre învăţăceii tăi ajunge să câştige o luptă cu ezitările, cu nesiguranţa, indecizia, oboseala sau dezarmarea. Trăieşti în astfel de momente ceea ce grecii din vechime situau sub un termen atât de inspirat, „kairos”, adică momentul oportun, privilegiat al împlinirii personale, acel punct în care simţi că schimbarea în bine este mai mult decât o simplă virtualitate. Dacă adevărata şcoală este aceea în care nu se „dau” lecţii, nu se trasmit doar simple conţinuturi, ci se dăruiesc stări de spirit, trăiri pătrunse de entuziasm, gânduri sincere şi atitudini corecte, atunci sunt mândru (cu riscul sfidării asumate a virtuţii moderaţiei) că pot să-mi aduc contribuţia la miracolul numit „paideia”. Ce poate fi mai frumos, mai bun şi mai înălţător decât să constaţi că eşti parte dintr-o matematică a succesului cuiva, că îţi aduci modestul sprijin la devenirea unui Om? Sunt mai mult decât încântat de faptul că am şansa de a activa în unii dintre tinerii mei discipoli (îndrăznesc să-i numesc astfel pe cei ce au răbdarea de a-mi asculta nedumeririle,mirările şi interogaţiile de la orele de curs şi, mai ales, de a intra în jocul fascinant al gândirii) sentimentul propriei lor valori, chiar şi atunci când circumstanţele par să le saboteze încrederea în progres şi dezvoltare personală. Lecţia pe care rezultatul tău, Iulia, îmi oferă oportunitatea să o învăţ este aceea că atitudinea pe care o adopţi faţă de evenimente îţi poate depăşi chiar şi cele mai nebănuite capacităţi sau înzestrări. Aşa cum îmi transmit autorii pe care-i frecventez cu neastâmpăr copilăresc în ultima vreme, „atitudinea înseamnă altitudine”. Poţi ajunge oriunde îţi doreşti atunci când ai un vis sau o viziune şi totodată deţii atitudinea potrivită pentru a face din aceste două ingrediente reţeta sigură a propriului succes. Felicitările mele sincere, Iulia C.!!! Inteligenţa, talentul, energia, optimismul şi curajul de a-ţi asuma o oportunitate au decis deja că eşti cel mai potrivit candidat la ierarhia oamenilor care aleg să îşi trăiască propriul destin. „Lumea unui om ce nu vede este mărginită de limitele atingerii sale; Lumea unui om ignorant, de limitele cunoaşterii sale; Lumea unui om extraordinar, de limitele viziunii sale” (E. Paul Hovey). Îţi dedic aceste gânduri cu sinceritatea celui convins că are în faţa sa o persoană care şi-a înţeles misiunea, care ştie că prezenţa ei sub soare nu este deloc doar un simptom al hazardului. Sunt tot mai convins în ultima vreme că există ceva în care merită să crezi şi care îţi poate transforma viaţa dintr-o simplă rătăcire într-o călătorie nepreţuită. Îmi dau seama că nu există misiune mai nobilă pentru un dascăl decât aceea de oferi o busolă (morală) tinerilor pe care-i întâlneşte, busolă menită a le facilita acestora accesul la propria devenire. Profesorul oferă doar o unealtă de orientare, însă itinerariul şi direcţia se conturează numai din determinarea navigatorului.

Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Meditatii.

2 comentarii la “Bucurie…

  1. Liviu B. spune:

    Felicitari Iulia C… Sunt mandru ca ai avut curajul sa ” iti arunci sapca peste acel gard inalt..si sa o recuperezi „.

    • Câteodată, diferenţa dintre cei care au un vis (cei mai mulţi dintre noi) şi cei care aleg să-l trăiască (puţini, dar aleşi) stă în acest „salt peste gard”. Iar pentru asta, trebuie să arunci – cum bine spui, Liviu (parafrazându-ţi lecturile) – şapca peste gard, întrucât conştientizezi că numai astfel trebuie să-ţi sfidezi limitele (zona de confort)…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s