Bertrand Russell – fişa bio-bibliografică (1872 – 1970)

Repere biografice:

  • filosof britanic cu studii de matematică şi de filosofie la Trinity College, Cambridge, considerat unul dintre cei mai mari gânditorii ai secolului XX;
  • a deţinut diferite posturi universitare la Cambridge (a devenit profesor de matematică la Trinity College la 23 de ani) şi în alte locuri, la cariera universitară adăugându-se şi alte preocupări – literare, educaţionale şi politice (acţiunile sale publice şi opiniile sale sociale şi etice au provocat numeroase controverse);
  • în 1908 adevenit membru al Societăţii Regale;
  • gândirea sa a evoluat de-a lungul lungii sale cariere, îmbrăţişând numeroase teme;
  • se consideră că cele mai originale şi mai influente contribuţii ale sale în filosofie, cel puţin în cea academică, aparţin în principal perioadei sale de până în 1014.
  • după ce scurtă vreme a fost atras de idealism, s-a reorientat ferm, mai întâi spre un realism radical, căruia i-a dat cea mai notabilă expresie în Principles of Mathematics (1903); Între 1910 şi 1913, împreună cu profesorul său Alfred North Whitehead (1861-1947), Russell a scris Principia Mathematica, (3 volume); la acest tratat monumental, considerat una dintre capodoperele intelectuale ale umanităţii, Russell a lucrat câte 10-12 ore pe zi, câte opt luni pe an; aici, pe baza identificării semnificaţiei (meaning) cu referinţa, se cere ca toţi termenii pe care îi putem folosi în mod inteligibil, inclusiv cei din vocabularul distinctiv al matematicii, ca număr, punct etc., să aibă ca referenţi entităţi reale. De aici rezultă însă un tablou al lumii atât de bogat în entităţi reale imperceptibile, încât este neliniştitor pentru simţul comun; ceea ce-l face pe Russell ca în curând să adopte alternativa construcţiilor logice (strategia ca, în loc să introducă entităţi necunoscute, să fie preferate oriunde e posibil, construcţii din entităţi cunoscute);
  • în 1938 s-a mutat în Statele Unite unde a predat la Universitatea din Chicago şi la Universitatea California din Los Angeles, pentru ca în 1944 să se întoarcă la Cambridge;
  • în 1950 i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură, pentru ca apoi să primească Premiul Nobel pentru pace;
  • o materializare a strategiei introducerii construcţiilor logice se concretizează în prezentarea matematicii pure ca derivând din logică. După Russell, „logica este tinereţea matematicii, iar matematica, vârsta matură a logicii”: pornind de la un minim ireductibil de concepte şi de axiome logice, putem deriva din ele, prin paşi riguros logici, fără a apela la nici un fel de instrumente adiţionale, întregul conţinut al logicii şi al matematicii aşa cum sunt acestea înţelese în mod obişnuit.
  • ca filosof a cărui gândire se înscrie în stilul analitic (alături de alţi reprezentanţi precum: Gotlob Frege, Rudolf Carnap, Moritz Schlick, Ludwig Wittgenstein ş.a.), Russell a considerat că scopul suprem al filosofiei este acela de a clarifica înţelesul/semnificaţia expresiilor lingvistice, printr-o analiză logică atentă a limbajului. Filosofii analitici şi-au manifestat neîncrederea faţă de speculaţiile metafizicii (considerată sursa numeroaselor pseudo-probleme şi dispute filosofice interminabile), preferând experienţa sensibilă ca temei al cunoaşterii şi rigoarea logică în formularea enunţurilor filosofice (de unde şi denumirile de empirism logic şi neopozitivism pentru speciile a acestui gen de filosofie).

Lucrări importante:

Opera lui Russell este impresionantă: peste 70 de volume. Dintre cele mai importante lucrări pot fi amintite:

  • The Philosophy of LeibnizExpunere critică a filosofiei lui Leibniz (1900)
  • The Principles of MathematicsPrincipiile  matematicii (1903)
  • Principia Matematica (împreună cu A. Whitehead, 3 volume, 1910 – 1913)
  • The Problems of  PhilosophyProblemele filosofiei (1912)
  • Our Knowledge of the External World Cunoştinţele noastre despre lumea exterioară (1914)
  • The Analysis of Mind Analiza minţii (1921)
  • The Analysis of Matter – Analiza materiei (1927)
  • An Enquiry into Meaning and Truth – Cercetare a sensului şi adevărului (1940)
  • The History of Philosophy (1945)
  • Human Knowledge: Its Scope and Limits – Cunoaşterea omenească – scopul şi limitele ei (1948)
  • Logic and Knowledge (o culegere reunind unele din cele mai importante eseuri ale sale, 1956)
  • Autobiography (trei volume apărute în 1967, 1968 şi 1969).
Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Filosofie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s