Problema cunoaşterii – repere introductive

Ce înseamnă CUNOAŞTERE? În mod uzual = cunoaşterea = prezentarea exactă a faptelor, prezentare însoţită de temeiuri care pot fi comunicate şi analizate; cunoaşterea = pentru clasicii filosofiei = credinţa/convingerea adevărată şi justificată.

Care este diferenţa dintre CUNOAŞTERE şi CREDINŢĂ/CONVINGERE? Credinţa se referă la: (a). lume, realitatea înconjurătoare; (b). acceptarea descrierii a ceea ce apare ca o relatare exactă; o credinţă este adevărată = când înfăţişează lumea aşa cum este ea.

Ce criterii/instrumente avem la dispoziţie pentru a distinge între credinţele adevărate şi cele false? Au fost formulate de-a lungul timpului mai multe criterii menite a ne face să distingem între convingeri adevărate şi false: coerenţa, corespondenţa sau aplicabilitatea practică = moduri prin care identificăm adevărul.

Care este diferenţa dintre CUNOAŞTERE şi simpla OPINIE? opinia = o idee căreia i se adaugă o atitudine sau un sentiment particular, în virtutea căreia această idee serveşte ca ghid comportamental (Hume); Poţi atribui o opinie unei fiinţe care nu este înzestrată cu limbaj articulat? De exemplu: pot spune Spot, câinele meu, se agită, întrucât crede că (are o opinie) că în copac se află o veveriţă? Poate fi sesizat conţinutul opiniei lui Spot?

Ce răspunsuri au dat filosofii la problema întemeierii cunoaşterii? Platonismul = lumea de aici (LUMEA SENSIBILĂ = kosmos aisthetos, de la aisthesis = sensibilitate, ceea ce ţine de senzorial) este doar o copie (reflectare) imperfectă a lumii perfecte = LUMEA IDEILOR/FORMELOR = kosmos noetos; Cu  adevărat numai Ideile (lb.gr. eide) = Binele, Adevărul, Frumosul; Ceea ce în lumea de aici numim bine, adevăr, frumos reprezintă doar simple imitaţii (lb.gr. mimesis) imperfecte/nereuşite ale Ideilor;

Mitul peşterii (dialogul Republica, Cartea a VII-a) = cunoaşterea autentică (lb.gr. episteme) = cunoaşterea raţională a Ideilor, diferită de „cunoaşterea” sensibilă a lumii în care trăim (simplă opinie/părere = doxa); Se pot stabili corelaţii între conţinutul mitului şi alte motive/teme consacrate ale filosofiei platoniciene: teoria asemănării, teoria participării (ambele teorii explică existenţa celor două lumi şi raportul problematic stabilit între Idei şi lucrurile sensibile, cele din urmă participând la cele dintâi); teoria nemuririi sufletului; teoria învăţării/cunoaşterii ca reamintire (lb.gr. anamnesis).

În perioada modernă, două tabere s-au înfruntat cu privire la sursele credibile/fundamentele cunoaşterii: empirismul anglo-saxon (cei mai vehiculaţi reprezentanţi: John Locke, George Berkeley, David Hume; ca precursori: Francis Bacon şi Thomas Hobbes) şi raţionalismul continental (Rene Descartes, Baruch Spinoza, G.W. Leibniz). Empirismul = nu există idei înnăscute (combaterea inneismului), întreaga cunoaştere provine din simţuri, din experienţă sau din prelucrarea acestora (se combate doctrina potrivit căreia atunci când spiritul uman întâlneşte pentru prima dat lumea ar fi înzestrat cu un bagaj de idei sau concepte care nu datorează nimic experienţei); Raţionalismul = raţiunea, gândirea este singura sursă a cunoştinţelor adevărate; cunoaşterea se concretizează într-un sistem deductiv; Apriorismul kantian = împacă şi depăşeşte disputa dintre raţionalism şi empirism, realizând o „revoluţie copernicană” în filosofie: simţurile oferă doar materia cunoaşterii iar intelectul, prin categoriile şi operaţiile sale, oferă forma/modelarea.

RAŢIONALISM VS. EMPIRISM

În ce constă cunoaşterea adevărată/cunoaşterea certă?

Teza (T)/moţiunea susţinută:

T: Raţionalism: raţiunea constituie sursa ultimă a cunoaşterii.

Argumente:

  • simţurile înşală; însăşi raţiunea poate să înşele uneori (vezi paralogismele din matematică); propriul corp poate fi pus sub semnul îndoielii
  • singurul lucru care rezistă îndoielii: îndoiala însăşi = subiectul care se îndoieşte, care gândeşte… = primul principiu al filosofiei
  • raţiunea este capabilă să intuiască în mod clar şi distinct adevărul
  • demersul cunoaşterii trebuie să se realizeze după o metodă prestabilită, de inspiraţie matematică, care să debuteze cu exerciţiul îndoielii
  • originat în conceptualismul medieval, susţine ideile înnăscute

T: Empirism:  simţurile/senzaţiile reprezintă sursa ultimă a cunoaşterii/la baza cunoaşterii noastre stau informaţiile furnizate de simţuri.

Argumente:

  • obiectele externe intră în contact cu simţurile noastre şi produc senzaţii şi percepţii care ne formează o imagine despre lumea externă
  • raţiunea are doar un rol secundar/derivat: combină informaţiile senzoriale şi formează astfel idei, raţionamente.
  • inducţia stă la baza cunoaşterii: se pleacă de la cazuri particulare şi se urcă spre un enunţ general
  • susţine că la naştere mintea noastră este ca o coală albă de hârtie (tabula rasa): toate ideile vin din experienţă, care impregnează treptat câte ceva pe această coală
  • cum se formează ideile? simţurile oferă însuşiri separate ale obiectelor lumii externe; raţiunea combină apoi aceste impresii şi formează judecăţi

Asemănări: Ambele orientări (curente) cercetează sursele cunoaşterii, cercetează procesul obţinerii cunoaşterii, recunosc faptul că senzaţiile le oferă informaţii;

 

Deosebiri: 1. Sursa cunoaşterii = senzaţia vs. simţurile ne pot înşela 2. Tabula rasa vs. Dumnezeu sădind informaţii 3. Mintea se apleacă asupra informaţiilor furnizate de senzaţii, pe care le combină pentru a produce noţiuni vs. simţurile cauzează paralogisme.

Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Filosofie.

2 comentarii la “Problema cunoaşterii – repere introductive

  1. […] Un bun rezumat ni-l oferă Florin George Popovici: […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s