Mitul peşterii – sugestii interpretative…

Pentru opera lui Platon prezența mitului poate fi considerată un fapt aparent paradoxal, mai ales dacă ținem cont de caracterul general al concepției sale, unul în care se accentuează rolul rațiunii în cunoașterea lumii. Dacă în primele dialoguri putem vorbi de o funcție ornamentală/estetică a mitului, în perioada redactării dialogului Republica mitul capătă o funcție epistemică (= de cunoaștere). În contextul descrierii relației lucru sensibilIdee, și în momentul descrierii modalității de cunoaștere a Ideilor, Platon evidențiază limitele inerente (= naturale), atât ale facultăților noastre de cunoaștere, cât și ale posibilităților noastre de explicare/prezentare. Date fiind aceste limite, Platon utilizează mitul acolo unde explicația rațională eșuează, pentru că mitul prin natura sa simbolică indică/sugerează semnificațiile care scapă explicației raționale. Elementul care se constituie ca punct de plecare al Mitului Peșterii este educația (lb.gr. paideia), gândită de Platon atât ca formare teoretică/intelectuală, cât și ca formare morală (acest demers educațional Platon îl conturează pe idealul/principiul kalokagathiei-ei: Adevăr=cunoaștere, Bine=moral, Frumos=estetic).

Partea I

Este prezentată starea existentă (de facto) în încăperea subterană, specifică oamenilor legaţi, al căror univers se reduce la observarea umbrelor ce se proiectează pe un perete, datorită focului aflat în spatele lor: „… în această încăpere (subterană) ei se găsesc, încă din copilărie, cu picioarele şi grumazurile legate, astfel încât trebuie să stea locului şi să privească doar înainte, fără să poată să-şi rotească capetele din pricina legăturilor.” 

  • peștera reprezintă lumea închisă, limitată, redusă la posibilități minime de cunoaștere;
  • oamenii legați simbolizează condiția limitată a existenței umane, redusă doar la iluzie/prejudecată, pentru că singura modalitate cunoscută de ei este cea a umbrelor;
  • umbrele reprezintă universul de referință al oamenilor legați, și prin confundarea lor cu realitatea ele reprezintă iluzii – ele nu au o existență de sine stătătoare, ci sunt condiționate atât de lumină, cât și de obiecte;
  • zidul, ca loc al proiecției umbrelor, este cadrul existenței oamenilor legați prin faptul că este cadrul de semnificare a realității lor;
  • focul este simbolul cunoașterii specifice peșterii, o cunoaștere limitată, imperfectă, degradată, redusă la aparență (trimite la ceva care se ivește și se instituie într-o modalitate senzorială, accesibilă simțurilor);
  • obiectele semnifică realitatea peșterii, una redusă la aparențe pentru că singura modalitate de cunoaștere a lor este cea sensibilă;
  • drumul de ieșire arată posibilitatea depășirii stadiului limitat al existenței;

Partea a II-a

Platon descrie eliberarea unui om (interesant este faptul că el „s-ar pomeni dezlegat şi silit, deodată, să se ridice, să-şi rotească grumazul, să umble şi să privească spre lumină…”; „dacă cineva l-ar smulge cu forţa din locuinţa aceasta, ducându-l pe un suiş greu şi pieptiş, nedându-i drumul până ce nu l-ar fi tras la lumina soarelui…”)  și întoarcerea acestuia către o lume care are un mai mare grad de realitate decât ce considera el.

  • stările de durere și orbire resimțite în contextul eliberării atestă depășirea unui tip de existență, și accederea la un nivel superior;
  • refuzul de a accepta noua realitate indică necesitatea unui proces în care sensul lumii se instituie, un proces prin care semnificația realității se construiește treptat, prin apropierea progresivă de noul stadiu;

Partea a III-a

Se descrie urcușul (ascensiunea) celui eliberat din peșteră către lumea exterioară acesteia, o lume dominată de prezența Soarelui (Adevăr);

  • cunoașterea progresivă a realității solare arata ca atingerea adevărului se obține în etape, fiecare etapă fiind un progres și un alt nivel de existență;
  • astrele, luna simbolizează lumea Ideilor ca fiind singura realitate;
  • Soarele are o dublă semnificație:

1.este simbolul cunoașterii veritabile, prin care desemnăm ajungerea în dimensiunea Ideilor;

2.în ansamblul Ideilor există o Idee care are un statut mai important comparativ cu celelalte, iar această Idee este Ideea Binelui = cea care conferă strălucire, puritate și perfecțiune celorlalte Idei, fără însă să putem vorbi de o degradare a Ideilor, de aspecte relative sau impure în sfera Ideilor

  • primatul Ideii Binelui în raport cu celelalte Idei nu este nici cronologic, nici cauzal sau valoric;
  • Ideea Binelui Platon o gândește în sens metafizic nu moral, ca Idee ce asigură și certifică celelalte calități ale Ideilor;
  • reflexiile constituie primele realități cunoscute de omul eliberat și sunt cele care exprimă într-o primă fază Ideile; în ansamblul teoriei lui Platon ele sunt elemente de legătură între lucrurile sensibile și Idei, și vor fi identificate de Platon cu numărul matematic;
  • numărul constituie entitățile intermediare între lucruri sensibile și Idei din două motive principale:

1. acceptând influenţa de ordin pitagoric, şi preluând tradiţia, Platon va considera că matematica exprimă realitatea din lume;

2. numărul are însuşiri duale care ne permit să-l asociem atât Ideilor, cât şi lucrurilor sensibile: fiind o construcţie abstractă, el este asimilat sferei inteligibilului, iar prin aspectul cantitativ prezent în măsurile de tot felul numărul este asimilat lucrurilor sensibile;

Partea a IV-a

Se descrie coborarea (întoarcerea) în peşteră a celui care a cunoscut realitatea veritabilă;

  • coborârea indică posibilitatea demersului descendent de la Idee la lucruri sensibile, demers corelat cu cel ascendent de la lucruri sensibile la Idee;
  • Mitul Peşterii ilustrează demersul progresiv, gradual de la un stadiu inferior de existenţă la existenţa în dimensiunea Ideilor;
  • Demersul ascendent este fundamentat pe considerarea fiinţei ca fiind ierarhizată, stratificată (fiinţa este înţeleasă ca ansamblul modalităţilor de existenţă, ca fiind „ceea-ce-este”).

Conform Mitului Peşterii nivelurile ontologice (= de existenţă) ale fiinţei sunt:

nivelul ontologic…………………….. nivelul epistemic

umbre…………………………… lb.gr. pistis (credinţă)

obiecte sensibile……….. lb.gr. doxa (părere, opinie)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

reflexiile…………………….dianoia (cunoaşterea matematică/intelect)

Ideile………………………episteme (cunoaşterea supremă/Ştiinţa)

În concepţia platoniciană ascensiunea sub aspect ontologic este în acelaşi timp şi o ascensiune a cunoaşterii. Denumind ascensiunea, în Mitul Peşterii, ca „urcuş al sufletului către locul inteligibilului”, Platon concepe planul ontologic şi epistemic (= de cunoaştere) ca fiind interdependente. Din acest punct de vedere fiecărui nivel ontologic îi corespunde un nivel epistemic în sensul unui proces care are ca finalitate cunoaşterea Ideilor. Determinarea nivelurilor epistemice Platon o realizeaza într-un fragment din Republica (Cartea a VI-a) cunoscut sub numele de „Analogia liniei divizate”.

Ca modalităţi de cunoaştere Platon teoretizează dialectica şi anamneza (reamintirea). Pentru a-l face pe Glaucon să înţeleagă ce raport este între sensibil şi inteligibil, Socrate îi prezintă următoarea alegorie (Republica, VII, 514a-517c).

Mai mulţi oameni se află într-o peşteră, înlănţuiţi cu faţa la un zid. Îndărătul lor, de-a lungul unui perete asemănător „paravanului scamatorilor”, sunt purtate „felurite obiecte”, „statui de oameni ca şi alte făpturi de piatră sau de lemn, lucrate în chipul cel mai divers” (514c-515a). Unii purtători de obiecte „scot sunete”, alţii merg tăcuţi (ca o aluzie la şcolile tradiţionale/consacrate de gândire din epoca lui Platon). Umbrele proiectate pe zid de focul aprins în spatele indivizilor trec, în mintea privitorilor înlănţuiţi, drept realitate (adevăr). Dacă unul dintre ei ar fi eliberat (spectrul Eliberatorului = magistrul prin excelenţă = Socrate) şi constrâns să privească în spate, „spre lumina” focului aprins în peşteră, ar încerca în acest moment o mare suferinţă, încât „din pricina strălucirii focului n-ar putea privi spre obiecte” (515c). Durerea ochilor ar fi, desigur, mult mai acută în cazul în care unul dintre prizonieri ar fi scos din cavernă. Pentru a sugera efectul imediat al acestei răsuciri şi eliberări, Platon recurge la o metaforă a orbirii (metaforă ce poate fi aflată şi în scrierile lui Aristotel, Theophrast sau Plotin). Socrate îl întreabă pe Glaukon dacă insul eliberat, cu ochii „umpluţi de strălucire” ar putea desluşi ceva din realitate (515e-516a). În nici un caz, recunoaşte Glaucon. El va trebui, mai întâi, să se obişnuiască (educaţia ca obişnuire/corectare a privirii). Prin urmare, orbirea e temporară. Pentru a se deprinde cu lumina, cel eliberat va trebui să privească mai întâi umbrele, apoi „oglindirile” lucrurilor şi, abia în cele din urmă, lucrurile însele. Cu timpul, el va putea privi reflexia soarelui în apă şi, în sfârşit, astrul solar, strălucind inflexibil în văzduh. În consecinţa acestui moment, el va înţelege că soarele „determină anotimpurile şi anii”, fiind stăpânul absolut al lumii sensibile. Soarele e, într-un fel, „răspunzător şi pentru toate imaginile acelea, văzute” de om în peşteră (516c-d). Saltul către inteligibil se face analogic. Există şi o ştiinţă speologică: aceea a prezicerii, a conjecturii cu privire la viitor, în baza observaţiei succesiunii umbrelor (516c: cel ştiutor e acela care poate ghici din şirul şi dispunerea umbrelor viitorul). Există şi o orbire secundă, ce îl încearcă pe individul care se întoarce în peşteră, în faţa zidului: „oare nu ar avea ochii plini de întunecime, sosind deodată dinspre lumea însorită?” (516e). În acest caz, el ar interpreta din nou umbrele. Şi s-ar descurca mai rău decât cei care rămân „totdeauna legaţi”. Şi finalul: „Iată, dragă Glaucon, [analogia]: domeniul deschis vederii e asemănător cu locuinţa-închisoare, lumina focului din ea – cu puterea soarelui. Iar dacă ai socoti urcuşul şi contemplarea lumii de sus ca reprezentând suişul sufletului către locul inteligibilul, ai înţelege bine ceea ce eu nădăjduiam să spun… Opiniile mele însă acestea sunt, anume că în domeniul inteligibilului, mai presus de toate este ideea Binelui, că ea este anevoie de văzut, dar că, odată văzută, ea trebuie concepută ca fiind pricina pentru tot ce-i drept şi frumos; ea zămisleşte în domeniul vizibil lumina şi pe domnul acesteia, iar în domeniul inteligibil, chiar ea domneşte, producând adevăr şi intelecţie [producând adevăr şi putinţa de a-l sesiza]” [517b-c).

Fragmentul de mai sus poate fi sistematizat astfel:

El oferă:

  • a) sugestia că există două lumi simetric dispuse şi opuse, precum umbra şi lumina, falsul şi adevărul, simulacrul şi realitatea;
  • b) ideea că parcursul cognitiv e unul de ordin vizual (mai târziu, discipolul Aristotel va spune în a sa Metafizica despre văz că este principalul simţ în cunoaştere);
  • c) sugestia că între arhetip [Idee, Formă] şi imaginea lui există o relaţie de asemănare: imaginea e „acelaşi în stare de dublură”; cunoaşterea se desfăşoară, aşadar, în cadrul unei paradigme a asemănării;
  • d) sugestia că la adevăr se poate accede (şi) prin imagine (umbră), prin semnul sensibil;
  • e) convingerea că sensibilul e numai skia, umbră, himeră;
  • f) convingerea că adevărul poate fi, în cele din urmă, văzut, sesizat direct, chiar dacă printr-o operaţie de ordin intelectual dureroasă;
  • g) credinţa că accesul la adevăr cere o conversiune a fiinţei şi privirii, o „răsucire” a sufletului…

Toate aceste sugestii se vor transmite în gândirea medievală (prin sfântul Pavel, filosofii neo-platonicieni, sfântul Augustin etc.).

Această intrare a fost publicată în Filosofie.

2 comentarii la “Mitul peşterii – sugestii interpretative…

  1. Mihaela spune:

    Foarte bun articolul! M-a ajutat extrem de mult la realizarea proiectelor pe aceasta tema. Felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s