The Clash of Titans: Hayek vs. Marx

Cele două abordări se situează pe poziţii diferite în ceea ce priveşte puterea politică şi limitele acesteia. Dacă Hayek reprezintă un titan – un nume cu rezonanţă în sfera filosofiei politice de factură liberală, Marx este incontestabil maestrul spiritual al ideologiei care-i poartă numele.

Hayek: Promovând libertatea bazată pe diversitatea şi varietatea indivizilor, liberalismul a apărut şi s-a dezvoltat ca o reacţie împotriva puterii abuzive, absolute. Discursul politic liberal este un discurs orientat împotriva puterii absolute. Liberalismul este un discurs centrat pe un pilon fundamental: individul. Liberalismul este la origine un discurs împotriva puterii = ordinea socială poate exista independent de ordinea instituită de politic (= ordine spontană = legitate intrinsecă, armonioasă în interacţiunea indivizilor = ordine rezultată din acţiunile interesate şi dispersate ale indivizilor).

Pentru liberali este preferabilă guvernarea prin reprezentanţi aleşi. Argument: puterea de decizie este limitată şi controlată strict prin mecanisme şi garanţii constituţionale ce vizează drepturile individuale şi separarea puterilor pe care aceştia (guvernanţii) sunt mandataţi să le exercite.

Hayek distinge între o ţară liberă şi guvernarea arbitrară – criteriu: principiul numit DOMNIA LEGII/SUPREMAŢIA DREPTULUI (rule of law) = acest principiu limitează acţiunile arbitrare ale statului prin reguli fixate şi anunţate în prealabil (care fac previzibilă acţiunea coercitivă a autorităţii = împiedică statul să obstrucţioneze eforturile şi deciziile individului) = IDEAL. Argument: legiuitorii şi cei care aplică legea – expuşi greşelii!!!

Individul este liber să-şi urmărească ţelurile şi dorinţele personale – condiţie: respectarea regulilor jocului (cadrul legal prestabilit şi anticipat de către indivizii care participă la joc) = REGULI FORMALE = instrumente de producţie ce ajută oamenii să prevadă comportarea celor cu care trebuie să colaboreze. Cine face regulile? Statul.

Guvernarea arbitrară = statul dirijează utilizarea mijloacelor de producţie către anumite scopuri (economie planificată/centralizată).

Planificarea economică de tip colectivist:

* Nu se poate autolimita;

* Nu-şi poate asuma anticipat obligaţii – prin reguli generale şi formale (menite a împiedica arbitrariul);

* Deciziile unei astfel de guvernări nu sunt previzibile (nu sunt anticipări realiste pe termen lung) – ele depind de împrejurările de moment;

* Deciziile nu sunt neutre, în sensul că depind de interesele anumitor persoane şi grupuri;

* Procedează discriminatoriu: nevoile unora sunt considerate mai importante decât nevoile celorlalţi iar unii au dreptul de a întreprinde ceea ce altora le este interzis;

Superioritatea unui guvernământ liberal faţă de unul arbitrar constă din faptul, paradoxal, că cel dintâi nu poate şti la ce efecte/rezultate vor duce acţiunile lui.

Marx: statul are o misiune superioară de îndeplinit = satisfacerea interesului general iar individul trebuie să se supună necondiţionat = supraaprecierea statului (în paralel cu minimalizarea importanţei individului). Pilonul fundamental: STATUL: interesul colectiv/general primează în faţa interesului individual.

Libertatea individului = libertatea pe care i-o acordă statul (puterea politică) = limitarea drepturilor şi libertăţilor individuale.

Această intrare a fost publicată în Filosofie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s