Despre reevaluarea valorilor şi cele două tipuri de morală (Friedrich Nietzsche)

Conştient de „priveliştea dezgustătoare a degenerării, a pipernicirii (morale), a vestejirii şi otrăvirii” culturale specifice Europei timpului său (simptom vizibil cu precădere în cultura germană), Friedrich Nietzsche declamă profetic „ora de aur a biruinţei” („sunt destinat să înfăptuiesc ţeluri mari”), anunţând reconsiderarea sau reevaluarea tuturor valorilor (lb.germ. die Umwertung aller Werte). Reconsiderarea valorilor reprezintă un proiect vital de al cărui succes depinde însăşi viitorul omenirii: „Problema originii valorilor morale reprezintă pentru mine o problemă de prim rang, deoarece ea condiţionează viitorul omenirii”. Adversar de rigueur al pseudo-valorilor consacrate, autorul Genealogiei moralei optează pentru distrugerea sistemelor de valori ale metafizicii tradiţionale (a oricărui sistem idealist consacrat): „A răsturna idolii (cuvântul meu pentru ‹‹idealuri››) face parte… din meşteşugul meu” (Ecce Homo). Menirea lui dobândeşte virtuţile unui demers deopotrivă pedagogic şi terapeutic, prin care îşi propune să „reînveţe” omenirea cultul adevăratelor valori: „Ceea ce omenirea a examinat până acum cu seriozitate nu sunt nici măcar realităţi, sunt simple plăsmuiri sau, pentru a spune lucrurilor pe nume, minciuni izvorâte din instinctele rele ale naturilor bolnave, dăunătoare în cel mai adânc sens al cuvântului. Aşa sunt toate noţiunile de ‹‹Dumnezeu››, ‹‹suflet››, ‹‹virtute››, ‹‹păcat››, ‹‹lumea de dincolo››, ‹‹adevăr››, ‹‹viaţă veşnică››…” („pentru că oamenii cei mai dăunători au fost consideraţi mari, pentru că am fost învăţaţi să dispreţuim lucrurile ‹‹mărunte››, vreau să spun aspectele esenţiale ale vieţii însăşi…”). Declaraţia de război adresată construcţiilor teoretice idealiste este motivată de faptul că ele discreditează manifestările „omeneşti, prea-omeneşti” („acolo unde voi vedeţi lucruri ideale, eu văd omenescul, o, doar prea omenescul…”): instinctul, pasiunile, simţurile, nevoile primare, manifestările trupului, pe care le-au înlocuit cu credinţa iluministă în raţiunea (ratio) omniscientă. Timpul bolii, al degenerescenţei, al oboselii şi al „ofilirii morale” trebuie să dispară!, declară cu fermitate nihilistul german care, precum un luptător de gherilă, iese din subteranele unei culturii decadente (lumea subterană a idealului), cu făclia în mâini, pentru a-i dinamita edificiul.

„Distrugător al moralei”, Nietzsche filosofează cu ciocanul: „sunt tăria ciocanului, însăşi bucuria de a distruge”. Precum personajul mitologiei nordice, Siegfried, cel care „izbind cu ciocanul pe nicovală” făureşte „sabia ce avea să salveze omenirea de zeii însetaţi de putere”): „(…) mă mână mereu spre om dorinţa mea arzătoare de creaţie; aşa cum este mânat ciocanul spre piatră. Ah, voi oameni, o statuie îmi doarme în piatră, statuia statuilor! Ah, de ce trebuie să doarmă în cea mai dură, în cea mai urâtă piatră! Şi acum ciocanul meu se dezlănţuie înfiorător împotriva temniţei sale. Din piatră sar aşchii: ce-mi pasă mie! Vreau s-o desăvârşesc, căci a venit la mine o umbră. – cel mai tainic şi mai uşor dintre toate lucrurile a venit o dată la mine! Frumuseţea supraomului a venit la mine ca umbră: ce-mi mai pasă de zei!…”. Ţinta „efortului demolator”? Pseudo-valorile unor „cornute savante”, „rumegătoarele academice”, aşa-zişii oameni „moderni”, „buni”, „spiritele total vicioase (…) mincinoase până în străfunduri”, creştinii şi „alţi nihilişti”. Dispreţului faţă de aceştia îi ia locul respectul pentru „căutătorii îndrăzneţi”, „cei care navighează cu pânzele viclene pe mări înspăimântătoare”, cei „îmbătaţi de taine”, care „iubesc clar-obscurul” şi al căror suflet „este atras cu flaute de orice abis”. Ostilităţile îndreptate împotriva moralei încep cu Aurora (Morgenröte, 1881): „Cu Aurora am început cel dintâi lupta cu morala dispreţului de sine”. „Mângâiată” de această auroră, umanitatea dobândeşte şansa eliberării de tirania moralei, fiind astfel pregătită să accepte „tot ceea ce a fost până acum interzis, dispreţuit, blestemat”. Ce-şi propune Nietzsche prin scrierea unei astfel de cărţi? Să pregătească omenirii „o clipă de supremă întoarcere spre sine, o mare amiază în care priveşte înapoi şi înainte”.

Autorul propune înlocuirea moralei decadente a sclavilor (spiritul de gloată/turmă), cu morala stăpânilor (cei distinşi, puternici, superiori prin poziţie şi spirit): „Dezgustul de oameni, de gloată, a fost întotdeauna primejdia cea mai mare pentru mine…”(individualism). Morala milei, a compasiunii  este concepută ca o ameninţare pentru omenire, o ispitire a acesteia către neant. Simţămintele duioase şi melancolice sunt semne prevestitoare ale sfârşitului, simptome ale unei boli care riscă să ameninţe viaţa însăşi. Filosoful devine astfel un fiziolog, un medic/terapeut, „scormonitor în drojdia societăţii”, cu scopul declarat de a-i diagnostica relele (demască astfel morala şi metafizica platonico-creştină) şi pentru a propune remedii. În fond, morala stăpânilor este un astfel de remediu.

Sclavul (particularităţi):

  • voinţă slabă, reactivă;
  • om al resentimentului: neputincios, oprimat, subjugat de sentimente otrăvite şi duşmănoase;
  • vulgarizează (anatemizează) existenţa (viaţa), o devalorizează;
  • calomniator al instinctelor
  • acceptă pasiv valorile (semn al declinului şi diminuării forţei);
  • lipsă de gust, falsă virtute şi dreptate, victima unei infirmităţi culturale

Morala sclavilor: „secătuieşte, risipeşte culoarea şi urâţeşte…”; Simbol (metaforă): câmpia, suprafaţa plană, şesul…

Stăpânul (aristocratul):

  • de obârşie/rasă nobilă;
  • spirit integru, plin de vigoare, forţă, energie, care iubeşte viaţa (vitalism);
  • fire activă, dinamică – pentru care fericirea nu poate fi despărţită de acţiune;
  • curajul său se manifestă prin înfruntarea falselor valori transmise de tradiţie dar şi prin iubirea resimţită faţă de duşmani; capabil de o îndrăzneală nebunească, absurdă;
  • instituie propriile valori;
  • deţine instinctul fundamental al naturilor puternice;
  • reneagă compasiunea, mila – care sunt un fel de simpatie paralizantă, ce confirmă nefericirea şi dezastrul.

Morala stăpânilor: „morala autocontrolului” („vigoarea şi energia individuală emană numai din autocunoaştere şi stăpânire de sine”); Simbol (metaforă): muntele, înălţimile…

Această intrare a fost publicată în Filosofie.

2 comentarii la “Despre reevaluarea valorilor şi cele două tipuri de morală (Friedrich Nietzsche)

  1. Karla Richter spune:

    Il ador cand se/sau ironizeaza.
    „Vreme îndelungată singurătatea m-a stăpînit: astfel m-am dezvăţat să tac.” Friedrich Nietzsche în Aşa grăit-a Zarathustra .
    „Avem la dispoziţie arta pentru a nu muri din cauza adevărului.”

    „Cine se luptă cu monştri trebuie să ia seama să nu se transforme la rândul lui într-un monstru. Iar dacă vei privi multă vreme într-o prăpastie, prăpastia va privi şi ea în adâncul tău.” Friedrich Nietzsche în Dincolo de bine şi de rău, Aforisme și interludii

    „A ameliora stilul înseamnă a ameliora ideea, şi nimic altceva.” Friedrich Nietzsche în Amurgul idolilor

    • Remarc disprețul lui față de gloată și atunci când vorbește despre ceea ce numește, în limbajul virulent, atât de specific lui, „scursuri”: „Otrăvit-au sfânta apă cu nesaţul lor; iar când şi-au numit plăcere visele murdare, şi-au otrăvit şi cuvintele (…) spiritul însuşi clocoteşte şi fumegă unde scursurile se-abat pe lângă foc (…) Printre neamuri de limbă străină sălăşluit-am, cu urechile astupate:
      ca să-mi rămână străină limba negoţului lor murdar şi târguiala pentru putere.” („Așa grăit-a Zarathustra”, în Opere. vol.5, Editura Hestia, Timișoara, 2004, p.94-95)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s