INFERENŢE IMEDIATE CU PROPOZIŢII CATEGORICE

Lecţia îşi propune să ne arate ce putem deduce dintr-o propoziţie categorică atunci când schimbăm fie locul termenilor, fie cantitatea/calitatea sa.

În accepţie logică, raţionamentul reprezintă forma logică cea mai complexă prin care din una sau mai multe propoziţii/enunţuri, numite premise, este dedusă o altă propoziţie, numită concluzie. Formele logice mai puţin complexe decât raţionamentul sunt noţiunea şi propoziţia. În structura oricărui raţionament sunt incluse premisa/premisele şi concluzia. Raţionamentele (inferenţele) deductive pot fi: imediate – o singură premisă din care se derivă concluzia – şi mediate – două sau mai multe premise din care este dedusă concluzia.

INFERENŢE IMEDIATE RAŢIONAMENTE ÎN CARE AVEM O PREMISĂ ŞI O CONCLUZIE. Pentru ca inferenţele imediate să fie valide, ele trebuie să respecte LEGEA DISTRIBUIRII TERMENILOR: un termen poate apărea distribuit în concluzie numai dacă este distribuit în premisă.


CONVERSIUNEA

Operaţia logică prin care dintr-o propoziţie categorică se obţine o altă propoziţie categorică în care subiectul propoziţiei iniţiale devine predicatul ei, iar predicatul propoziţiei iniţiale devine subiectul ei.

Dintr-o propoziţie dată se derivă o propoziţie care are ca subiect predicatul dat şi ca predicat subiectul dat: de la S-P trecem la P-S. Premisa se numeşte convertendă iar concluzia conversă.

Se inversează rolul termenilor: dacă premisa este de forma S – P, concluzia  (CONVERSA premisei) este de forma P – S. Calitatea judecăţilor se păstrează neschimbată.

Sunt valide următoarele conversiuni (conversiuni simple = păstrează cantitatea propoziţiei):

SeP PeS

Universalele negative se pot converti şi simplu (cum am văzut mai sus) şi prin accident: SeP PoS

SiP → PiS

Putem obţine şi o conversiune „prin limitare”/”prin accident”(conversio per accidens):

SaP → PiS

Dacă am admite că SaP implică PaS, termenul P care este nedistribuit în premisă, ar deveni distribuit în concluzie. S-ar încălca LEGEA DISTRIBUŢIEI TERMENILOR ÎN RAŢIONAMENT = UN TERMEN NU POATE FI DISTRIBUIT ÎN CONCLUZIE, DACĂ NU A FOST DISTRIBUIT ÎN CEL PUŢIN UNA DIN PREMISE. Altă formulare: DACĂ UNUL DIN TERMENI APARE CA TERMEN DISTRIBUIT ÎN CONCLUZIE, EL TREBUIE SĂ APARĂ CA TERMEN DISTRIBUIT ŞI ÎN PREMISĂ. Fireşte, un termen nu poate avea sfera mai mare în concluzie decât în premise, fiindcă astfel am avea mai multă informaţie decât cea cuprinsă în premise.  În aplicarea legii distribuirii termenilor, pornim de la concluzie şi vedem care termen apare ca distribuit la nivelul acesteia; dacă apare unul singur, regula se aplică numai pentru acesta, iar dacă sunt ambii distribuiţi, regula se aplică pentru amândoi. În concluzie, regula distribuirii termenilor se aplică numai pentru termenii care apar ca distribuiţi în concluzie.

În acest caz, nu mai avem o echivalenţă logică, ci doar o trecere unidirecţionată de la premisă la concluzie: prin conversiune s-a modificat cantitatea propoziţiei.

OBSERVAŢIE: Prin conversiunea conversei se ajunge la propoziţia iniţială, dar în cazul conversei prin limitare nu putem aplica dubla conversie pentru a obţine propoziţia iniţială.


OBVERSIUNEA

Operaţia logică prin care dintr-o propoziţie categorică se obţine o altă propoziţie categorică, de calitate opusă, al cărei predicat este contradictoriul predicatului din prima propoziţie.

Dacă premisa (OBVERTENDA) este de tipul S – P, concluzia (OBVERSA premisei) este de forma ~(S – ~P) (fiind echivalentă cu prima propoziţie).

Concluzia păstrează neschimbată cantitatea propoziţiei-premisă.

SaP Se~P

SeP → Sa~P

SiP So~P

SoP → Si~P

GENERALIZĂRI:

OBVERSIUNEA TRANSFORMĂ CALITATEA PROPOZIŢIEI, DAR PĂSTREAZĂ CANTITATEA PROPOZIŢIEI.

OBVERSIUNEA TRANSFORMĂ CALITATEA PREDICATULUI, DAR PĂSTREAZĂ CALITATEA SUBIECTULUI.


CONTRAPOZIŢIA

Operaţia logică prin care dintr-o propoziţie categorică se obţine altă propoziţie categorică de aceeaşi calitate, al cărei predicat este contradictoriul subiectului din prima propoziţie şi al cărei subiect este contradictoriul predicatului din prima propoziţie.

Dacă premisa este de tipul S – P, concluzia (CONTRAPUSA premisei) este de forma P – S.

Conform legii distribuirii termenilor, sunt valide următoarele contrapoziţii:

SaP→ ~Pa~S

SoP → ~Po~S

Avem şi o contrapoziţie prin limitare/CONTRAPOZIŢIE PRIN ACCIDENT:

SeP→ ~Po~S

În acest caz, nu avem o echivalenţă logică, ci doar o trecere unidirecţionată de la premisă la concluzie.

Prin contrapoziţia contrapusei vom ajunge la o propoziţie iniţială. În cazul contrapusei prin limitare nu putem aplica această dublă contrapoziţie pentru a obţine propoziţia iniţială.

Când negăm doar predicatul, după care schimbăm rolul termenilor, obţinem o propoziţie de calitate opusă:

CONTRAPUSA PARŢIALĂ:

SaP→ ~PeS

SoP → ~PiS

CONTRAPUSA PARŢIALĂ PRIN LIMITARE:

SeP→ ~PiS

            Concluzii:

  1. Prin conversiune se înlocuiesc subiectul şi predicatul între ele;
  2. Prin obversiune se schimbă calitatea propoziţiilor şi se înlocuieşte termenul predicat cu contradictoriul său;
  3. Prin contrapoziţie se înlocuieşte subiectul cu contradictoriul predicatului şi predicatul cu contradictoriul subiectului.
This entry was posted in Logica.

4 comments on “INFERENŢE IMEDIATE CU PROPOZIŢII CATEGORICE

  1. Ally spune:

    Mi-a fost de ajutor, multumesc!🙂

  2. Minnie spune:

    Interesanta postare! Felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s