Problema libertăţii…

Libertatea înseamnă posibilitatea de a te îndoi, de a face greşeli… de a căuta şi de a experimenta permanent…, de a spune NU oricărei forme de autoritate – literară, artistică, filosofică, religioasă, socială şi mai ales politică. (Ignazio Silone, The God That Failed, 1950)

Libertatea înseamnă responsabilitate. De aceea multora le este frică de ea. (George Bernard Shaw, Man and Superman, „Maxims: Liberty and Equality,” 1905)

 While we are free to choose our actions, we are not free to choose the consequences of our actions.” (Stephen R. Covey)

Libertatea este unul dintre conceptele corelative (bine-rău, adevăr-minciună, afirmaţie-negaţie etc.) care se definesc adesea (chiar dacă din punct de vedere strict logic definirea negativă constituie o eroare) prin raportarea la un al doilea concept, negativ, opus, contradictoriu. Semnificaţia unor astfel de concepte nu poate fi gândită decât prin raportare la semnificaţia la un alt concept.

Ca şi concept corelativ, LIBERTATEA nu poate fi gândită decât în relaţie cu conceptul de LIMITĂ şi/sau CONSTRÂNGERE.

Într-o accepţie dezarmant de simplă, clasică LIBERTATEA = ABSENŢA LIMITELOR/CONSTRÂNGERILOR.

Libertatea este limitată atunci când se afirmă că natura sau omul sunt supuşi unei relaţii de tipul CAUZĂ-EFECT. Cauzalitatea (sau determinismul = concepţie filosofică potrivit căreia geneza şi desfăşurarea fenomenelor din natură şi societate, inclusiv viaţa omului sunt ordonate cauzal, sunt supuse NECESITĂŢII, fiind guvernate de legi obiective) este, pe scurt, un atentat la libertate. Dacă admitem că activităţile omului sau acţiunile naturale sunt determinate de o cauză, spunem că nici OMUL nici NATURA nu sunt libere.

Putem să vorbim despre:

(a). un DETERMINISM NATURAL = NATURA ESTE GUVERNATĂ DE NECESITATE MECANICĂ; ÎNSĂŞI OMUL – CA PARTE A NATURII – ESTE SUPUS RELAŢIEI IREVERSIBILE CAUZĂ –EFECT;

(b). un DETERMINISM SUPRANATURAL / DIVIN = LUMEA ŞI OMUL SUNT CREAŢII ALE DIVINITĂŢII, CARE PREDETERMINĂ ACŢIUNILE FIINŢELOR UMANE; OMUL NU ESTE LIBER SĂ FACĂ ORICE, CI ACŢIUNILE SALE TREBUIE SĂ SE SUPUNĂ PROVIDENŢEI;

Exemplificare: voinţa arbitrară a zeilor, necesitatea = ananke; tyche = necesitatea fatală; destinul la greci (Oedip rege: lui Laios – regele Tebei – i se prezisese că va fi ucis de propriul fiu. Pentru a dejuca destinul, Laios se grăbeşte să-şi îndepărteze fiul, pe Oedip, îndată după ce s-a născut, poruncind unui slujitor să-l abandoneze cât mai departe de casă. Oedip va fi găsit totuşi întâmplător de nişte păstori şi va creşte la curtea altui rege, pentru ca la maturitate, aflându-se în drum spre templul din Delphi, să fie atras într-o încăierare accidentală în care va ucide un necunoscut. Cine era acesta? Însăşi regele Laios,  tatăl său, care obişnuia să străbată regatul deghizat; Antigona etc.); maktub = fatalitatea la arabi;

Exemplificare: Marcus Aurelius (stoicismul roman) „Abandonează-te sorţii fără a opune rezistenţă şi lasă-te implicat de ea în împrejurările pe care le doreşte… Într-o zi va pieri totul, atât cel care laudă cât şi cel lăudat”.

(c). un DETERMINISIM PSIHIC = ACŢIUNILE, GESTURILE OMULUI SUNT DETERMINATE DE INCONŞTIENT – SEDIUL AMINTIRILOR NEDORITE, DORINŢELOR INTERZISE, REFULATE;

(d). un DETERMININISM CULTURAL = OMUL – CA PARTE A FENOMENELOR SOCIO-CULTURALE – SE SUPUNE CONSTRÂNGERILOR CULTURALE; SISTEMUL – CA INFRASTRUCTURĂ INCONŞTIENTĂ – DETERMINĂ ACŢIUNILE, GÂNDURILE, IDEILE OMULUI.

Negarea oricăruia dintre tipurile de determinism invocate mai sus duce la afirmarea LIBERTĂŢII ABSOLUTE – CONSTANTĂ A FILOSOFIEI EXISTENŢIALISTE A SECOLULUI XX. OMUL ESTE LIBER LA MODUL ABSOLUT ÎN ACŢIUNILE SALE, EL ESTE TOTODATĂ SINGURUL RESPONSABIL DE FAPTELE SALE.

Această intrare a fost publicată în Filosofie.

2 comentarii la “Problema libertăţii…

  1. Ovidiu spune:

    Buna seara!
    Vizavi de ce ati scris la determinismul divin, in dogma crestinia, din cate stiu, omul ESTE liber sa faca ce doreste. Nu e constrans de divinitate sa actioneze intr-un mod anume, din contra, atat de iesit din tiparul divinitatilor e acest Dumnezeu al crestinilor ca se pare ca ne-a blagoslovit cu cel mai mare dar nazuit de om: libertatea.
    Negarea acestui tip de determinism ar atrage dupa sine acea „libertate absoluta”, spuneti dv. Pare-mi-se ca e o iluzie a libertatii refuzarea, in aceste conditii, a libertatii primite in dar de la divinitate si aici mi-l iau sustinator pe Steinhardt care zice: “Contrariul păcatului nu este virtutea; contrariul păcatului este libertatea” .

    • Bună seara!
      Atunci când avem în vedere determinismul divin sau supranatural, fireşte că lucrurile nu pot fi tratate într-o manieră categorică şi, cu atât mai puţin, expeditivă (decât cu riscuri majore). Ai dreptate: nu există constrângere din partea divinităţii, însă cunoaşterea Legii divine (a poruncilor) acţionează totuşi asupra conduitei umane ca un element de control: unui creştin, toate îi sunt permise, dar nu toate îi sunt de folos. Iar această din urmă formulare (nu toate îi sunt de folos) poate să fie gândită (cu rezervele de rigoare, fireşte) ca o constrângere… Conceptul de „libertate absolută” este o licenţă filosofică de factură existenţialistă care exprimă spiritul unei epoci marcate de conflict, brutalitate (secolul XX), motiv pentru care expresia se pretează la cel puţin o dublă perspectivă interpretativă: (a). dispariţia reperului transcendent, a acelui „Dincolo” divin care legitimează conduita morală a individului (vezi expresia lui Albert Camus: „Cerul e mut şi gol”) şi (b). responsabilizarea individului pentru fiecare alegere şi decizie pe care o adoptă, chiar şi pentru absenţa unei decizii (vezi expresia lui Jean-Paul Sartre: „într-un război, nu există victime inocente”). Părintele Steinhardt are dreptate: pentru un creştin, libertatea trece înaintea virtuţii însăşi, şi, dacă îmi pot îngădui o completare, contrariul păcatului înseamnă asumarea libertăţii într-un orizont al virtuţilor creştine (iubirea semenului, milostenia, supunerea sau ascultarea ş.a.).
      P.S. Rândurile despre libertate (Problema libertăţii) se doresc o invitaţie la lectură, la reflecţie dedicată în special elevilor de clasa a XII-a. Mă bucură să descopăr reacţii şi din alte orizonturi. Îţi recomand să „survolezi” şi ceea ce am scris acum ceva vreme în urmă despre filosofia libertăţii aşa cum o concepe un existenţialist creştin, Nikolai Berdiaev: https://floringeorgepopovici.wordpress.com/?s=Filosofia+libertatii&submit=C%C4%83utare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s