Câteva reflecţii în marginea conceptului de valoare…

„Ajută-i Adevărului, Binelui, Frumo­sului şi Sacrului să capete fiinţă prin per­sonalitatea ta! Valorile te cheamă! Ele strigă după realizare prin tine. Fii, deci, un realizator de valori, un purtător de valori, un  om de valoare!

Valorile te cheamă! Totuşi, nu toate o fac la fel de tare şi la fel de insistent, nu toate cu aceeaşi cerere necondiţionată”.

JOHANNES  HESSEN

          O discuţie despre valori este un discurs care riscă să fie ratat din principiu. Aceasta întrucât valoarea aparţine sferei emoţionale a spiritului uman, ea nu poate fi cuprinsă în actele cunoaşterii decât în mod inadecvat, incomplet. Valorile se simt, se trăiesc, valorile nu se teoretizează. Se poate vorbi la nesfârşit despre valori, valorile pot fi descrise, explicate în mod riguros, însă trăirea valorii este cea care conferă valoare valorii. Temele care pot fi abordate la modul teoretic cu privire la valori pot să se refere la modul în care se trezeşte în om sentimentul valorii, cum se construiesc ierarhiile valorice, care este originea socială a anumitor valori etc. Însă toate aceste discursuri pierd din vedere tocmai valoarea ca valoare, totodată trăirea asociată cu aceasta. Pentru că valoarea este valoare numai în măsura în care este trăită, de exemplu modul în care cineva trăieşte frumuseţea unui tablou, a unei opere de artă sau a unui peisaj. Omul are numeroase trăiri estetice, etice, religioase, trăiri care capătă uneori accente dramatice, dar acestea nu epuizează fenomenul valorii. Obiectul în prezenţa căruia se trezeşte în om sentimentul valorii are, ce-i drept, o pondere importantă, de unde şi opiniile eronate conform cărora valorile ar fi doar proprietăţi ale lucrurilor.

Termenul valoare este un concept care se sustrage unei definiri riguroase, întrucât el aparţine clasei conceptelor de maximă generalitate. Mult mai facilă este adoptarea unei modalităţi fenomenologice de abordare a valorii: felul în care valorile se concretizează, se manifestă la nivelul vieţii individului. Din această perspectivă valoarea este concepută drept trăire, apreciere, ideal de acţiune, model de viaţă sau de conduită etc. De unde putem spune, fără riscul de a greşi, că valoarea reprezintă o dimensiune care însoţeşte permanent existenţa omului. Valoarea ţine de însăşi esenţa omului: omul apreciază mereu, pozitiv sau negativ, diferite lucruri, de la cele materiale (alimente, peisaje etc.), până la cele spirituale, precum o piesă muzicală sau o concepţie religioasă. Mai mult decât atât, se poate afirma că valoarea nu există decât pentru subiectul care o experimentează.

Ca element prin excelenţă spiritual, valoarea este descoperită de om, atunci când spiritul său se loveşte de un obstacol care-l pune faţă în faţă cu mizeria condiţiei sale dar totodată cu puterea pe care o are de a se autodepăşi. Obstacolul este, într-un fel, cel care revelează valoarea, care o face vizibilă. Trebuie să se producă eşecul pentru ca să aibă loc o trezire a conştiinţei care începe să perceapă valoarea ca pe o modalitate privilegiată de salvare sau eliberare. Valoarea devine în acest sens un fel de remediu împotriva mediocrităţii la care ne condamnă existenţa.

Orice discuţie despre valori poate fi transpusă în trei părţi:

  • valoarea – ca trăire subiectivă, specifică fiecărui individ (psihologizarea valorii);
  • valoarea – ca o calitate asociată de individ lucrurilor (cosmologizarea valorii);
  • valoarea – ca şi concept de maximă generalitate (raţionalizarea valorii).

Există o diferenţă certă între judecăţile de existenţă (ex. „Tabloul acesta are următoarele dimensiuni …” sau „Tabloul acesta este pictat în ulei”) şi judecăţile de valoare (de tipul „Acest tablou este frumos”). Dacă judecăţile de existenţă coincid în cazul unor indivizi diferiţi sau a aceluiaşi individ în momente şi împrejurări diferite, în schimb, judecăţile de valoare emise de subiecţi diferiţi cu privire la acelaşi tablou nu coincid decât arareori sau niciodată (un om poate găsi un tablou ca fiind frumos, în timp ce un altul poate să-l găsească de-a dreptul deplorabil).

Citate cu privire la valoare:

Fiecare valoare satisface o necesitate sau trezeşte un sentiment” (Wilhelm Windelband).

În lipsa voinţei şi a sentimentului nu există nici o valoare” (W. Windelband).

Chiar şi cele mai umile aspecte ale realului pot întruchipa, în anumite împrejurări, valori, pot primi pecetea spiritului” (Louis Lavelle).

Mulţi oameni de valoare nu se pot arăta aşa cum sunt, din cauză că stăpânesc cei răi” (Euripide).

Oare smaraldul pierde din valoare dacă nu este lăudat?” (Marcus Aurelius).

Ceea ce are valoare reală în lume nu este luat în seamă; şi ceea ce-i luat în seamă, nu are valoare” (Arthur Schopenhauer).

Valoarea nu aşteaptă numărul anilor” (Corneille).

Există valori absolute, de care nici o revoluţie nu trebuie să se atingă” (Marin Preda).

Numai timpul poate stabili valoarea fiecărui lucru” (Voltaire).

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s