Omul – „primul eliberat al Creaţiei” (J.G. Herder)

Fragmente de text din lucrarea lui Johann Gottfried von Herder[1], Ideen zur Philosophie der Geschichte der Menscheit (Opere 4, cartea a IV-a, Berlin, 1964)

„… Tocmai fiindcă omul este nevoit să înveţe totul, fiindcă este chiar instinctul şi profesia lui ca să înveţe totul, aşa cum îşi învaţă mersul în picioare, căci învaţă doar căzând să meargă, şi ajunge deseori doar prin erori la adevăr; în timp ce animalul se deplasează cu uşurinţă pe cele patru picioare ale sale, căci proporţia mai pronunţată a simţurilor şi instinctelor sale îi este călăuză. Omul are privilegiul regilor de a privi în jur, cu capul ridicat sus, văzând, prin urmare, multe lucruri eronat şi întunecat, ba chiar uitând uneori pe unde calcă şi amintindu-şi doar când se împiedică cât de fragilă este baza pe care se sprijină întreaga alcătuire a capului şi inimii şi a conceptelor sale; însă el este şi rămâne, urmându-şi destinul determinat de intelectul său dezvoltat, ceea ce nu este nici o altă vietate a pământului, un fiu al zeilor, un rege al pământului.

Pentru a deveni conştienţi de măreţia acestui destin, să ne gândim ce înseamnă marile daruri care sunt intelectul şi libertatea, şi cât a riscat natura atunci când a înzestrat cu ele o creatură a pământului atât de slabă şi complicată precum omul. Animalul nu este decât un sclav supus, chiar dacă cele mai nobile îşi ridică capul sau cel puţin tânjesc după libertate cu gâtul întins. Sufletul lor, care încă nu a atins intelectul, trebuie să servească instincte primare şi să se pregătească în această servitute pentru propria folosinţă a simţurilor şi înclinaţiilor. Omul este primul eliberat al Creaţiei: el stă drept, în picioare. În el se află balanţa binelui şi răului, a falsului şi adevărului, el poate cerceta, el este nevoit să aleagă. Aşa cum natura i-a dat două mâini libere pentru a-i fi unelte, şi ochi care să-i călăuzească paşii, tot aşa el are în el şi puterea nu numai să-şi determine greutăţile, ci şi, dacă pot să spun aşa, să fie el însuşi greutate pe cântar. El poate să confere aparenţă celei mai grave erori şi să devină un înşelat benevol; el poate să înveţe, cu timpul, să-şi iubească lanţurile cu care l-a împovărat natura şi să le împodobească cu flori. Cu libertatea înlănţuită sau prost folosită se poate întâmpla ce s-a întâmplat cu intelectul indus în eroare; libertatea este la cei mai mulţi raportul dintre forţe şi instincte, aşa cum a fost el stabilit de comoditate sau obişnuinţă. Rareori omul priveşte dincolo de acestea şi poate deveni, dacă este stăpânit de instincte josnice şi obişnuinţe abjecte, mai rău decât un animal.

Totuşi, el este în libertatea sa – chiar şi atunci când abuzează cel mai mult de ea – un rege. Căci el poate alege, chiar dacă alege ce este mai rău; el poate dispune de sine însuşi, chiar dacă se decide a fi cel mai josnic. În faţa celui atotputernic, care i-a dăruit aceste puteri, desigur că atât intelectul cât şi libertatea sa sunt limitate; şi este bine că sunt limitate, căci cel care creează izvorul trebuie să cunoască, să prevadă şi să conducă şi orice şuvoi al acestuia în aşa fel încât cel mai deviat râu să nu-i scape niciodată din mână; aceasta însă nu schimbă nimic în lucrul în sine şi în natura omului. El este şi rămâne pentru sine o fiinţă liberă, chiar dacă bunătatea absolută nu îl părăseşte niciodată în nebuniile sale, conducându-le pe acestea întru binele omului şi al celui general. Aşa cum nici un proiectil lansat nu poate părăsi atmosfera, acţionând însă şi când cade înapoi după aceleaşi legi ale naturii, tot aşa omul este în eroare şi în adevăr, în prăbuşire şi în ridicare, om, un copil slab, însă născut liber, dacă nu raţional, totuşi capabil de o raţiune superioară, dacă nu format pentru umanitate, totuşi capabil de a fi format. Canibalul din Noua Zeelandă şi Fenelon, jalnicul cerşetor şi Newton sunt fiinţe ale aceleiaşi specii. Se pare că pe pământul nostru toate diferenţele posibile sunt vizibile şi în folosinţa acestor daruri, şi observăm un mers în etape de la omul care la început se aseamănă cu animalul până la geniul pur al construcţiei umane.”


[1] Johann Gottfried von Herder (1744-1803) – filosof, istoric şi critic german a cărui gândire a fost influenţată de Immanuel Kant (din perioada „precriticistă”), Lessing, Spinoza şi Rousseau. Deşi s-a dedicat iniţial studiului medicinii, s-a orientat ulterior, la Universitatea din Königsberg, către teologie şi filosofie (a făcut cunoştinţă cu gândirea lui Kant şi Hamann). După numeroase călătorii, a ocupat la Weimar postul de Generalsuperintendent al clerului. Atât motivele pe care le-a abordat în filosofia sa (limbajul, arta, istoria), cât şi critica pe care a întreprins-o la adresa iluminismului, în paralel cu exaltarea caracterului spontan al inspiraţiei artistice, au contribuit la dezvoltarea mişcării romantice de la începutul secolului al XIX-lea. A conceput istoria societăţii ca o prelungire a istoriei naturii şi pe ambele ca fiind condiţionate de legea universală a progresului. Este considerat printre cei dintâi autori care au încercat să realizeze o prezentare a culturii umanităţii care să integreze limba, ştiinţa, meseriile, arta, relaţiile familiale, religia, statul. A argumentat că nu se poate impune un standard imuabil şi universal în funcţie de care să fie judecate perioadele istorice, comportamentul şi idealurile. Epocile pot fi înţelese mai curând printr-o asumare simpatetică şi o concepere a lor ca reacţii dezvoltate organic la un mediu temporal şi spaţial particular. Ideile sale au exercitat o influenţă fecundă asupra lui Goethe, Hegel şi Feuerbach. Lucrări principale: Abhandlung über den Ursprung der Sprache (1772), Ideen zur Philosophie der Geschichte der Menscheit (1784-1791).

Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Filosofie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s