Fragment de text – homo faber (Henri Bergson, Evoluţia creatoare)

„Animalele, care din punctul de vedere al inteligenţei, le clasificăm imediat după om – maimuţele şi elefanţii – ştiu să folosească ocazional un instrument artificial. Sub ele, dar nu prea departe, sunt aşezate acelea care recunosc un obiect fabricat. Vulpea, de exemplu, recunoaşte că o capcană este o capcană. Fără îndoială, pretutindeni unde există inferenţă există şi inteligenţă; iar inferenţa care constă în prelucrarea experienţei trecute în sensul celei prezente este deja începutul invenţiei. Invenţia se desăvârşeşte atunci când se materializează într-un obiect fabricat. Spre acest lucru tinde, ca spre un ideal, inteligenţa animalelor. Şi chiar dacă în mod obişnuit ele nu ajung să producă obiecte artificiale de care să se poată servi, instinctele lor naturale le permit totuşi variaţii care le îndreaptă în acest sens.

În privinţa inteligenţei omeneşti, încă nu s-a accentuat îndeajuns de mult faptul că invenţia mecanică a constituit punctul ei de plecare, că şi astăzi viaţa noastră socială gravitează în jurul fabricării şi utilizării instrumentelor artificiale, că invenţiile care au marcat progresul au trasat, în acelaşi timp, însăşi direcţia acestuia. Adesea ne e greu să ne dăm seama că schimbările suferite de omenire se referă de obicei la transformările din domeniul uneltelor folosite. Obişnuinţele noastre individuale şi chiar sociale supravieţuiesc destul de multă vreme împrejurărilor care le-au produs, astfel încât efectele profunde ale unei invenţii se fac remarcate abia când printre noi ea şi-a pierdut deja caracterul de noutate.

A trecut mai bine de un secol de la inventarea maşinii cu aburi, iar noi abia acum începem să simţim zguduirea profundă pe care a provocat-o. Revoluţia căreia i-a dat naştere în industrie a transformat, cel puţin tot atât de mult, şi relaţiile dintre oameni: se ivesc idei noi, sunt pe cale să răsară sentimente noi. Peste veacuri, când detaşarea de trecut va lăsa la vedere doar marile direcţii, războaiele şi revoluţiile noastre vor conta prea puţin pentru ca cineva să le ia în seamă; dar despre maşina cu aburi, despre cortegiul invenţiilor generate de ea se va vorbi peste tot aşa cum vorbim noi astăzi despre bronz şi despre piatra cioplită. Ea va servi la definirea unei epoci. Dacă ne-am putea descotorosi de orice orgoliu, dacă – spre a ne defini ca specie – ne-am ghida după ceea ce preistoria şi istoria ne arată că reprezintă caracteristica stabilă a omului şi a inteligenţei, nu ne vom spune homo sapiens (om inteligent/înţelept), ci homo faber (om meşteşugar/făuritor de unelte). În fond, inteligenţa este capacitatea de a fabrica obiecte artificiale, în particular unelte de făcut unelte, şi de a varia la infinit fabricarea lor” (Henri Bergson – Evoluţia creatoare).

Această intrare a fost publicată în Filosofie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s