The Matrix (1999) – încercare de lectură filosofică

Înzestrat cu un instrumentar filosofic satisfăcător, „lectorul” (privitorul) unei producţii hollywoodiene are din când în când privilegiul de a descoperi – dincolo de intrigi suspecte, acţiune agonică şi delirant suspans, de efecte speciale explozive şi momente de firavă tandreţe – un univers fascinant al ideilor, o lume de gânduri şi virtuţi nebănuite. De altfel, în desfăşurarea ei milenară, filosofia a operat nu de puţine ori „descinderi în cetate”, în sensul că, pentru a fi accesibilă, şi-a diluat discursul, l-a convertit în forme „digerabile” pentru publicul neiniţiat, asumându-şi astfel virtutea trans- şi interdisciplinarităţii. Conform tradiţiei, Aristotel şi-ar fi împărţit cursurile (scrierile) în cele adresate iniţiaţilor (opera ezoterică) şi cele pentru publicul larg (opera exoterică). Reproşându-i-se că dă publicităţii scrieri ezoterice, Aristotel ar fi răspuns că pentru cei neştiutori, scrierile sale sunt ca şi inexistente. Tot astfel şi producţiile cinematografice care au la bază un concept filosofic, ele nu sunt altceva decât filme de acţiune, thrillers etc. Există producţii cinematografice care se încadrează în categoria exemplelor de gândire filosofică tradusă într-un limbaj accesibil, sustras teoretizărilor sterile, descurajant de abstracte, filme precum: 1984Gattaca (1997), Memento (2001), Waking Life (2001), Minority Report (2001), Equilibrium (2002), Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004), The Island (2005), Into the Wild (2007), The Man from the Earth (2007), The Box (2009), You don’t know Jack (2010), Inception (2010) ş.a..

Producţie cinematografică bogată în simbolism religios şi încărcată de teme şi motive filosofice, The Matrix (1999), un film ce aparţine fraţilor Andi şi Lana Wachowski, reuşeşte într-un mod remarcabil să resusciteze interogaţii filosofice consacrate. Criticul Slavoj Zizek consideră că The Matrix este precum un test Rorschach pentru cunoscătorii de filosofie. Filmul poate să ofere celor interesaţi de filosofie, repere privind filosofia pe care o apreciază mai mult: existenţialism, marxism, feminism, budism, nihilism, postmodernism. Orice orientare filosofică îşi găseşte reperele în film. De altfel, filmul a devenit obiectul eseurilor unor autori consacraţi în lumea reflecţiei filosofice actuale. Voi enunţa doar câteva titluri, în speranţa aprofundărilor ulterioare: The Matrix of Dreams, autor: Collin McGinn, autor contemporan cunoscut în spaţiul anglo-saxon pentru lucrările sale referitoare la problema conştiinţei; The Brave New World of The Matrix, autor: Stephen Dreyfus, preocupat de impactul Inteligenţei Artificiale asupra discuţiilor de factură filosofică; The Metaphysics of Star Trek, text în care Richard Hanley, profesor de filosofie la Universitatea din Delaware, explorează interferenţele dintre filosofie şi science fiction; Reality, What Matters, and The Matrix, eseu al lui Iakovos Vasiliou, specialist de la Brooklyn College, care explorează conexiunile dintre ceea ce se întâmplă în The Matrix şi evenimentele din viaţa cotidiană; The Matrix – Our Future, eseu al lui Kevin Warwick, pionier în domeniul ciberneticii şi al roboticii, care avertizează asupra impactului pe care îl au procedurile de implant ce permit omului să devină un cyborg; Wake Up! Gnosticism & Buddhism in The Matrix, un eseu al lui Frances Flannery-Dailey şi Rachel Wagner, profesoare de religie care oferă repere valoroase cu privire la simbolurile gnostice şi budiste ce apar în film. Iar acestea sunt doar câteva dintre meditaţiile filosofice pe care filmul The Matrix le-a produs. Voi încerca în cele ce urmează să evoc, într-o manieră sintetică, câteva dintre motivele filosofice prezente în film.

Realitatea este un construct sau, mai precis, o iluzie întreţinută de un mecanism instituţionalizat de control şi de manipulare. Matrix poate fi gândită ca o reţea complexă, un vis colectiv pe care toţi cei „prinşi” în această reţea îl visează la unison. Un vis construit cu scopul de a „hrăni” mintea celor care, prinşi ca într-o crisalidă, hrănesc ei înşişi lumea adevărată, realitatea maşinilor. Cei prinşi/captivi în matrice, dar care reuşesc să fie eliberaţi (imposibilitatea de a se smulge singuri din mecanismul hipnotic) sunt decepţionaţi nu atât de faptul că au fost (până în momentul eliberării) victime ale unor credinţe sau convingeri false, ci mai curând sunt revoltaţi faţă de limitele pe care sistemul (the matrix) le impune libertăţii, creativităţii şi imaginaţiei. Într-o lume programată de maşini (ironic, replică dată unei maşini programate de om), totul este algoritmic prestabilit – de unde şi atentatul la libertatea opţiunii (vezi scena cu pisica neagră, ce rupe, prin trecerea ei repetată, determinismul strict prescris de maşini). După cum admite şi Martin Heidegger, specificul nostru ca fiinţe umane (cu un statut privilegiat faţă de alte tipuri de fiinţare) este, printre altele, capacitatea de a fi proiect, de a ne redefini permanent natura, de a ne căuta şi stabili un sens. Prizonieratul în reţea se află în totală contradicţie cu această caracteristică intrinsecă naturii umane. Ideea sau motivul lumii ca un vis este una care a dobândit o carieră îndelungată în literatură, filosofie şi artă. Adept al îndoielii sistematice (condiţie prealabilă a oricărui demers cognitiv), Rene Descartes încearcă, în Meditaţii metafizice, să ofere o bază sau un fundament solid cunoaşterii. Demersul său debutează cu un exerciţiu sceptic. Scopul acestui exerciţiu este de a descoperi ceva care se sustrage oricărei îndoieli. Descartes aduce în faţa cititorului ideea că lumea în care trăim poate fi interogată, poate fi, la limită, gândită doar ca un vis, produsul unui geniu malefic ce şi-a propus să ne înşele. În filmul Matrix, Morpheus exclamă la un moment dat: Bine ai venit în deşertul realităţii (Welcome to the desert of the real). Iar în alt loc, acelaşi Morpheus îi spune lui Neo: Ai trăit într-o lume de vis (You’ve been living in a dream world, Neo). Semnificativă şi totodată frizând paradoxul este întrebarea pe care Morpheus i-o adresează celui pe care-l consideră salvatorul său: Ai avut vreodată un vis despre care care erai sigur că este real? Dar dacă este imposibil să te trezeşti din acel vis? Cum ai mai reuşi să faci diferenţa dintre ceea ce este lumea reală şi lumea visului? (Have you ever had a dream, Neo, that you were so sure was real? What if you were unable to wake from that dream? How would you know the difference between the dream world and the real world?). Motivul realităţii ca iluzie (vis) este prezent în spaţiul filosofiei europene încă din vechime, iar una dintre concretizările emblematice ale acestui motiv este celebrul „mit al peşterii” din cartea a VII-a a Republicii, dialog pe care Platon l-a scris, conform exegeţilor, la maturitate. Cu riscul de a trivializa un conţinut extrem de bogat în semnificaţii, voi reproduce succint conţinutul mitului (Republica, 514a-519d), pentru ca lectorul să încerce singur o corelaţie între cele relatate în mit şi situaţia din The Matrix: într-o încăpere subterană sunt închişi, încă din copilărie, prizonierii care au picioarele şi gâturile legate, astfel încât nu pot privi decât înainte. Lumina ajunge la ei de departe, de la un foc aprins în spatele lor, pe o ridicătură. Între foc şi prizonieri trece o cărare înălţată, mărginită de un zid, pe care nişte oameni poartă diferite obiecte. Cei legaţi văd numai umbrele care se mişcă pe peretele din faţa lor, umbre pe care le consideră a fi adevărata realitate. Unul dintre aceşti prizonieri se pomeneşte dezlegat şi, răsucindu-se către lumină, începe itinerariul vindecării, „un suiş greu şi pieptiş”, de-a lungul căruia îşi obişnuieşte privirea cu vederea soarelui (Binele, Adevărul, Frumosul): mai întâi conştientizează că „părtaşii săi la lanţuri” sunt victimele unei înşelăciuni, întrucât iau umbrele drept realitate. Apoi, în călătoria sa către lumină, cel eliberat priveşte oglindirile (reflexiile) obiectelor şi în cele din urmă lucrurile însele (ceea-ce-este). Contemplarea Ideii (domeniul inteligibilului) va fi urmată de coborârea în peşteră şi încercarea de a-i elibera pe ceilalţi. Însă acuzat de a avea „privire coruptă”, cel eliberat va deveni subiectul ironiilor şi, în cele din urmă va fi ucis.

Ca şi în alegoria platoniciană, The Matrix este simbolul unei lumi a iluziei, pe care oamenii (într-un fel, un produs al acesteia cu scopul de a-i furniza energia necesară) o consideră ca fiind adevărata realitate. Atât cei din mitul platonician, cât şi cei din reţeaua descrisă în filmul fraţilor Wachowski nu sunt altceva decât prizonierii propriei ignoranţe. Iată în acest sens, vorbele lui Morpheus: Matrix este pretutindeni. Este peste tot în jurul nostru. Chiar şi aici, în această încăpere. O poţi vedea când te uiţi pe fereastră sau când deschizi televizorul. O poţi simţi când mergi la serviciu… când mergi la biserică… când îţi plăteşti impozitele. Lumea ţi-a fost trasă peste ochi pentru a te împiedica să vezi adevărul. Neo: Ce adevăr? Morpheus: Faptul că eşti un sclav, Neo.  Precum toţi ceilalţi, ai fost născut în sclavie. Într-o închisoare pe care nu o poţi gusta, vedea sau pipăi. O închisoare a minţii. (The Matrix is everywhere. It is all around us. Even now, in this very room. You can see it when you look out your window or when you turn on your television. You can feel it when you go to work… when you go to church… when you pay your taxes. It is the world that has been pulled over your eyes to blind you from the truth. Neo:  What truth? Morpheus: That you are a slave, Neo. Like everyone else you were born into bondage. Into a prison that you cannot taste or see or touch. A prison for your mind.) Celui familiarizat cu doctrina budistă nu îi este greu să recunoască în replicile de mai sus credinţa salvării/eliberării, prin cunoaştere dar mai ales prin atingerea propriei stări de iluminare sau trezire, de sub vălul iluziei, numit de budişti maya.

Reţeaua poate fi interpretată şi ca o concretizarea a mecanismelor de control social, cu instrumentele de manipulare, de coerciţie şi suprimare a libertăţii individuale, teme atât de vehiculate în filosofia social-politică. Morpheus: The Matrix este un sistem, Neo. Acest sistem este duşmanul tău. Dar când eşti în interior, te uiţi în jur şi ce vezi? Oameni de afaceri, profesori, avocaţi, tâmplari. Însăşi mintea acelor oameni pe care noi încercăm să-i salvăm. Însă până atunci, aceşti oameni sunt o parte a sistemului iar asta îi face să ne fie inamici. Trebuie să înţelegi, mulţi dintre aceşti oameni nu sunt încă pregătiţi pentru a fi deconectaţi. Iar mulţi dintre ei sunt într-un mod fără speranţă atât de dependenţi de sistem, încât ar fi dispuşi să lupte pentru a-l apăra.  (The Matrix is a system, Neo. That system is our enemy. But when you’re inside, you look around, what do you see? Businessmen, teachers, lawyers, carpenters. The very minds of the people we are trying to save. But until we do, these people are still a part of that system and that makes them our enemy. You have to understand, most of these people are not ready to be unplugged. And many of them are so inured, so hopelessly dependent on the system, that they will fight to protect it.) Oamenii din reţea sunt victimele unei stări de transă colectivă, din care nu se pot trezi la adevărata realitate decât din exteriorul reţelei. Morpheus: Ce reprezintă reţeaua? Controlul. Reţeaua este o lume de vis generată de computere pentru a ţine oamenii dub control şi a-i transforma în aceasta (arată către o baterie Duracell). (What is the Matrix? Control. The Matrix is a computer-generated dream world built to keep us under control in order to change a human being into this [holds up a Duracell battery]);

Una dintre credinţele orientale cunoscute este aceea potrivit căreia ceea ce noi numim realitate nu este altceva decât iluzia întreţinută de intelectul nostru. „Băiatul cu lingura”: Nu încerca să îndoi lingura. Este imposibil. Mai bine… încearcă să înţelegi adevărul. Neo: Ce adevăr? „Băiatul cu lingura”: Că nu există lingură”. Neo: Nu există lingură?, „Băiatul cu lingura”: Apoi vei vedea că nu lingura este cea care se îndoaie, ci tu eşti acesta”. Spoon boy: Do not try and bend the spoon. That’s impossible. Instead… only try to realize the truth. Neo: What truth? Spoon boy: There is no spoon. Neo: There is no spoon? Spoon boy: Then you’ll see, that it is not the spoon that bends, it is only yourself. Ontologia, ca domeniu al gândirii filosofice, îşi face simţită prezenţa sub forma raportului dintre realitate şi aparenţă/fenomen, un motiv care a dobândit de-a lungul timpului statutul unei problematici extrem de complexe. Ce este realitatea? Poate fi aprehendată cu ajutorul simţurilor sau raţiunea este singura facultate cognitivă credibilă? Acelaşi Morpheus observă la un moment dat: Dacă realitatea este ceea ce simţi, miroşi, guşti sau vezi, atunci realul nu este altceva decât suma semnalelor (stimulilor) pe care creierul le interpretează. (If real is what you can feel, smell, taste and see, then „real” is simply electrical signals interpreted by your brain). Immanuel Kant, unul dintre gânditorii germani de prestigiu enunţă, în monumentala sa lucrare Kritik der reinen Vernunft, teza potrivit căreia subiectul cunoscător participă activ la ceea ce se numeşte realitate. Realitatea este un construct, un phainomenon (fenomen) o complicitate între sensibilitate (intuiţiile spaţio-temporale) şi categoriile intelectului. Ceea ce omul reuşeşte să surprindă din realitate reprezintă doar modul în care lucrurile îi apar, esenţa, miezul lucrurilor (Ding-an-sich) fiind dincolo de înţelegere.

Filmul se pretează unei abordări religioase. Astfel, multe dintre scene oferă sugestii valoroase privitoare la doctrina salvării (credinţe de factură eschatologică), motiv care constituie unul dintre fundamentele doctinare ale religiei creştine (profeţiile referitoare la aşteptarea Salvatorului, a lui Mesiah. Neo: Ce ţi-a spus (oracolul)? (What did she tell you?) Morpheus: Că voi găsi Alesul (That I would find the One); Neo: Ce se întâmplă cu mine? (What is happening to me?) Morpheus: Tu eşti Alesul, Neo. Vezi tu, s-ar putea să-ţi fi petrecut ultimii ani căutându-mă, însă eu te-am căutat întreaga mea viaţă. (You are the One, Neo. You see, you may have spent the last few years looking for me, but I have spent my entire life looking for you). Un alt motiv filosofico-religios este reprezentat de prezenţa răului în lume, originile răului şi posibilitatea unei terapeutici. Agentul Smith: Ştiai că prima reţea a fost concepută pentru a fi o lume perfectă? O lume în care nimeni nu suferă, în care toţi sunt fericiţi? A fost un dezastru. Nimeni nu era dispus să accepte programul. Întreaga cultură a fost compromisă. Unii au crezut că am omis să construim un limbaj de programare menit a descrie o lume perfectă. Însă eu cred că oamenii, ca specie, îşi definesc realitatea prin intermediul suferinţei şi al nefericirii. O lume perfectă a fost doar un vis din care creierul reptilian (primitiv) încearcă cu disperare să se trezească. De aceea reţeaua a fost reconstruită pentru a reprezenta apogeul civilizaţiei voastre (a oamenilor) (Did you know that the first Matrix was designed to be a perfect human world? Where none suffered, where everyone would be happy. It was a disaster. No one would accept the program. Entire crops were lost. Some believed we lacked the programming language to describe your perfect world. But I believe that, as a species, human beings define their reality through suffering and misery. The perfect world was a dream that your primitive cerebrum kept trying to wake up from. Which is why the Matrix was redesigned to this: the peak of your civilization). 

Sunt prezente în film şi probleme care trimit la specificul filosofiei social-politice, precum raportul controversat dintre individ şi autoritate. Teoreticienii libertăţii individuale susţin limitarea autorităţii mecanismelor de control ale statului, transformarea acestuia într-un „gardian”, un garant al libertăţilor individuale. În acest sens pot fi interpretate spusele Agentului Smith: Se pare că ai trăit două vieţi. Într-una eşti domnul Thomas A. Anderson, un programator pentru o respectabilă companie. Contribui la bugetul asigurărilor sociale, îţi plăteşti impozitele şi… îţi ajuţi gazda să îşi ducă bagajele. În cealaltă viaţă, eşti un om care aparţine lumii computerelor, unde eşti un hacker numit „Neo” şi te faci vinovatde orice delict informatic pentru care există o lege. Una dintre aceste vieţi are un viitor, cealaltă nu. ( It seems that you’ve been living two lives. One life, you’re Thomas A. Anderson, program writer for a respectable software company. You have a social security number, pay your taxes, and you… help your landlady carry out her garbage. The other life is lived in computers, where you go by the hacker alias „Neo” and are guilty of virtually every computer crime we have a law for. One of these lives has a future, and one of them does not.)

Alte motive sau teme filosofice:

  • problema întemeierii cunoaşterii (raţiune sau simţire/intuiţie) şi a raportului dintre credinţă (într-o eliberare sau trezire) şi cunoaştere. Morpheus: Dă-mi voie să-ţi spun pentru ce eşti aici. Eşti aici întrucât ştii ceva. Ceea ce ştii nu poţi explica, dar poţi simţi. Ai simţit acest lucru întreaga ta viaţă, ai simţit că această lume nu este în regulă. Nu ştii ce este, însă este acolo, ca o izbucnire a minţii şi care te poate înebuni. Este sentimentul care te-a adus la mine. ( Let me tell you why you’re here. You’re here because you know something. What you know you can’t explain, but you feel it. You’ve felt it your entire life, that there’s something wrong with the world. You don’t know what it is, but it’s there, like a splinter in your mind, driving you mad. It is this feeling that has brought you to me. Do you know what I’m talking about?) 
  • cauzalitatea şi determinismul. Oracolul: I’d ask you to sit down, but, you’re not going to anyway. And don’t worry about the vase. Neo: What vase? [Neo turns to look for a vase, and as he does, he knocks over a vase of flowers, which shatters on the floor] Oracolul: That vase. Neo: I’m sorry... Oracolul: I said don’t worry about it. I’ll get one of my kids to fix it. Neo: How did you know? Oracolul: Ohh, what’s really going to bake your noodle later on is, would you still have broken it if I hadn’t said anything? 
  • relaţia corp-minte: Neo: I thought it wasn’t real Morpheus: Your mind makes it real Neo: If you’re killed in the matrix, you die here? Morpheus: The body cannot live without the mind 
  • relaţia om – maşină. Morpheus: Throughout human history, we have been dependent on machines to survive. Fate, it seems, is not without a sense of irony.
  • impactul omului asupra mediului pe care-l locuieşte. Agentul Smith: I’d like to share a revelation that I’ve had during my time here. It came to me when I tried to classify your species and I realized that you’re not actually mammals. Every mammal on this planet instinctively develops a natural equilibrium with the surrounding environment but you humans do not. You move to an area and you multiply and multiply until every natural resource is consumed and the only way you can survive is to spread to another area. There is another organism on this planet that follows the same pattern. Do you know what it is? A virus. Human beings are a disease, a cancer of this planet. You’re a plague and we are the cure. 
Această intrare a fost publicată în Meditatii.

8 comentarii la “The Matrix (1999) – încercare de lectură filosofică

  1. Karla Richter spune:

    Va recomand un alt film, pentru dumneavoastra ca parinte si de ce nu ~constructor~ de caractere. http://filedelumina.ro/2015/01/26/omul-de-la-coada/

  2. Karla Richter spune:

    Am vazut recent un film coplesitor: „The theory about everything” ce descrie viata geniului Stephan Hawking. Filmul nu este doar biografic ci are si un recurs la filosofia ca stiinta. Ma surprinde multitudinea de teme filosofice prezente in filmele americane ale ultimilor ani, dar ma si bucura.

    • Am reușit să văd și eu filmul și pot să admit fără niciun fel de rezerve că este o producție cinematografică de excepție. Imediat ce am văzut filmul am căutat în rafturile bibliotecii mele un volum de Hawking și acum pe noptiera mea se află „Visul lui Einstein și alte eseuri”, apărută la Editura Humanitas în două ediții. Hawking reprezintă una dintre mințile fascinante ale epocii și, cred, ale tuturor timpurilor. Cât despre temele filosofice abordate de Hollywood, cred că este unul dintre motivele admirației mele pentru americani (în ciuda numeroaselor motive pentru care îi pot disprețui…): descoperă teme profunde sau idei valoroase, le accesibilizează și le transformă în… profit. Everybody wins!

  3. Prof. Chifan Vasole spune:

    „Matrix” o încercare de rescriere a „BIBLIEI” dintr-o nouă viziune futuristă, în care avem şi un om nou NEO = NOU, CARE ESTE UN MÂNTUITOR pentru rasa umană aflată în robia tehnologiei. Oare asta ne va rezerva viitorul? De atât suntem noi în stare, să ne închipuim nişte stăpâni fără nici un sentiment uman autentic care să ne expuateze şi să ne epuizeze ca pe nişte baterii? Iar după asta ce se va întâmpla cu noi?Vom fi aruncaţi pur şi simplu la gunoi?

    • Ai intuit cât se poate de adecvat, Vasile, implicaţiile teologice (creştine) pe care acest film extraordinar le are. De alfel, nu sunt puţini cei care au lecturat în cheie creştină problematica acestei producţii cinematografice. The Matrix este un film care conţine, pe lângă efectele speciale impresionante, o bogăţie ideatică deosebită… Într-adevăr, Neo este profetul aşteptat să elibereze ceea ce a mai rămas dintr-o omenire ascunsă în catacombe (oraşul Zion). Deşi scenariul poate să transpună gândirea într-un orizont al pesimismului dezolant (oamenii deveniţi simple baterii care alimentează lumea atotputernică a maşinilor), mesajul final resuscitează credinţa în responsabilitatea rasei umane. Poate că NU „vom fi aruncaţi la gunoi”, aşa cum sugerezi, însă depinde numai de noi să nu epuizăm, în demenţiala noastră cursă tehnologică, resursele acestei planete.

    • marius spune:

      Eu cred ca se vrea o metafora a prezentului acest film nu a viitorului…capitalismul asta in care muncesti ca sa poti consuma deci implicit sa imbogatesti o minoritate ce tine fraiele puterii la nivel mondial seama mult cu matrix

      • Ai perfectă dreptate: filmul poate fi vizionat și într-o cheie, să-i spunem, social-politică… Controlul exercitat de mecanismele puterii asupra persoanelor, manipularea mediatică, totul este actual, extrem de actual… Ceea ce găsesc impresionant la acest film (și mai sunt și altele) este tocmai pluralitatea de interpretări. The Matrix este în acceași măsură un film despre prezentul sălbatic pe care îl experimentăm cât și despre perspectiva unui viitor care poate fi, în absența responsabilității, una mai puțin liniștitoare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s