Scurtă propedeutică filosofică

Voi începe cu o mărturisire: de ceva vreme, filosofia este pentru mine unul dintre cele mai fascinante domenii ale cunoaşterii, un pariu cu propriile limite, nedumeriri şi neputinţe. Filosofia este ca şi cum ai beneficia de instalarea unui nou soft în creierul-computer (analogia se susţine până la un anumit punct). Acest soft îţi poate oferi noi modalităţi de gândire, îţi poate furniza perspective inedite asupra a ceea ce înseamnă gândirea, cât şi teme de reflecţie dintre cele mai provocatoare. Dar, ca orice soft, şi cel oferit de filosofie se dezvoltă în timp, suportă modificări, apar noi versiuni, update-uri sau upgrade-uri. Uneori, datorită structurii software depăşite, computerul se poate bloca, şi astfel filosofia devine un refresh dat minţii pentru a înlocui vechile habitudini cognitive cu altele noi…

Filosofii sunt cei care au ambiţia de a se gândi la absolut orice. Interesul, curiozitatea permanentă, mirarea/uimirea, investigarea şi interogarea tuturor aspectelor vieţii sunt virtuţi şi totodată mari slăbiciuni. … sunt avantaje pentru că trezesc, animă spiritul, îl provoacă să caute, pun în mişcare gândirea… sunt totodată slăbiciuni pentru că abandonul ignoranţei sau al comodităţii (cum spun englezii: ignorance is a bless) presupune consum, angajare, sacrificiu şi chiar stigmatizare (vezi destinul socratic). Atunci când abordează o temă sau un subiect, filosofii o fac dintr-o perspectivă amplă, cuprinzătoare/integratoare asupra fenomenelor. Altfel spus, filosoful pare să neglijeze studiul detaliilor, ca şi cum ceea ce îl interesează din această logică a cogniţiei este întregul şi mai puţin partea. Dar asta doar în aparenţă pentru că gândirea pe orizontală îşi găseşte, la mulţi autori, corelativul într-o evoluţie pe verticală sau în adâncime. Se poate admite că gândirea filosofică s-a aplecat de-a lungul timpului asupra a 4 aspecte: existenţa (ce este?), cunoaşterea (cum este?), limbajul (cum comunicăm?) şi acţiunea (cum ar trebui să ne comportăm?). Este sugestivă în acest sens spusa celebrului sofist Gorgias, cel care, cu scepticismul caracteristic „negustorilor de înţelepciune”, mărturiseşte: nu există nimic, chiar dacă ar exista nu ar fi cunoscut; nu poate fi cunoscut nimic; dacă ar exista şi ar fi cunoscut, nu ar putea fi comunicat.

Mulţi consideră filosofia o activitate inutilă, o pierdere de vreme, un lux al gândirii, un domeniu saturat de probleme prea complicate sau plictisitoare, rupte de praxis-ul cotidian. Există de altfel o mulţime de istorioare care vin în sprijinul atacurilor la adresa filosofiei. Îmi amintesc despre o poveste ce-l are ca protagonist pe Thales, unul dintre primii filosofi antici, despre care se spune că, îndeletnicindu-se cu studiul celor de sus (contemplarea corpurilor cereşti), ar fi căzut într-o groapă, devenind astfel victima ironiilor.

Chiar şi când spui că nu vrei să te îndeletniceşti cu astfel de jocuri gratuite ale minţii, trebuie totuşi să admiţi că îţi trăieşti viaţa în conformitate cu anumite idei şi principii pe care le asumi ca fiind repere ale propriei existenţe. Atunci când aceste idei şi principii nu îţi mai aduc satisfacţie, începi să regândeşti lucrurile, să răstorni perspectivele, să ataci obişnuinţele de gândire (stereotipuri, prejudecăţi, clişee, tipare etc.) şi, astfel, devii tu însuţi unul dintre cei care se îndeletnicesc cu filosofia.

Eşti ceea ce gândeşti!!! – un slogan care exprimă succint o întreagă psihologie motivaţională, atât de frecventată în spaţiul anglo-saxon şi nu numai. Oamenii au o mulţime de idei, interesante dar şi de-a dreptul stupide despre ceea ce înseamnă realitatea, lumea din jurul lor, chiar propria viaţă. În măsura în care reuşeşti să triezi ideile bune de cele mai puţin bune despre realitate, vei fi capabil să înţelegi mai bine natura (chiar şi natura umană), resorturile intime ale realităţii. Nu este deloc un demers facil, dar satisfacţiile pe care le generează sunt incredibile. Printre serviciile pe care filosofia ţi le pune la dispoziţie este acela de a te învăţa cum să gândeşti despre… gândire. Aristotel remarca într-una din cărţile Metafizicii un lucru esenţial: toţi oamenii au sădită în ei dorinţa sau apetenţa de a cunoaşte. Rămâne doar ca aceasta să fie activată…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s