Robin George Collingwood – fragmente de text…

Robin George Collingwood

Repere biografice:

  • filosof britanic, profesor de estetică şi metafizică la Oxford (1935–1941)
  • alături de filosofie, principalele sale sfere de interes au fost istoria veche şi arheologia (profesia tatălui său), totodată natura istoriei şi relaţia ei cu filosofia au constituit preocupări durabile.
  • pentru început a fost dispus să admită că filosofia este o disciplină distinctă de istorie şi care abordează cu metode ce-i sunt specifice probleme perene privitoare la natura realităţii. Ulterior s-a orientat către un relativism istoric radical, potrivit căruia orice enunţ, cu conţinut filosofic sau de altă natură, poate fi înţeles sau evaluat numai dacă e privit ca fiind un răspuns la o întrebare ridicată în şi de o situaţie istorică particulară şi pe fundalul presupoziţiilor, intereselor, conceptelor etc. ale unei culturi particulare aflate într-un stadiu particular de dezvoltare. 

Lucrări principale:

  • Speculum Mentis (1924)
  • An Essay on Philosophical Method (1933)
  • The Priciples of Art (1938)
  • Essay on Metaphysics (1940)
  • The New Leviathan (1942)
  • The Idea of Nature (1945)
  • The Idea of History (1946)

Fragmente de text supuse analizei:

„Am început prin a observa că nu se poate afla ce gândeşte un om doar studiindu-i propoziţiile verbale sau scrise, chiar dacă el a vorbit într-un limbaj perfect coerent şi animat de intenţii pe deplin sincere. Pentru a afla gândul său trebuie de asemenea să ştim care era întrebarea (o întrebare aflată în mintea lui şi presupusă de el a se afla şi în mintea noastră) la care ceea ce a spus îi era destinat drept răspuns” (R.G. Collingwood, O autobiografie filosofică, Editura Trei, 1998, p. 59).

„Un profesor care pune un text filosofic înaintea elevilor săi invitându-i să fie atenţi la un anume pasaj ar putea prin urmare să le spună: „Acesta este un pasaj confuz; putem observa că autorul se gândea la o problemă sau alta şi ne putem exprima bănuiala rezonabilă că este vorba de o problemă oarecum asemănătoare cu cea discutată de cutare în cutare pasaj. Însă bietul om a cam încurcat iţele şi nu vom putea şti niciodată exact ce-l preocupa”. Dascălul ar putea spune aşa ceva, dar dacă o face, elevii săi nu-i vor preţui prea mult amintirea după dispariţie. Treaba lui nu e să le irosească timpul cu pasaje de acest fel. Sau, îndreptându-se către un alt pasaj, profesorul ar putea spune: „Aici, autorul nostru, nefiind nici agramat nici idiot (acesta fiind şi motivul pentru care vă invit să-i studiaţi opera), s-a exprimat în aşa fel încât putem înţelege fiecare gând care merita a fi exprimat. La prima vedere nu veţi înţelege ce vrea să spună. Dar dacă veţi reflecta cu atenţie asupra pasajului veţi vedea că el răspunde la o întrebare pe care autorul şi-a asumat sarcina de a şi-o formula în minte cu mare precizie. Ceea ce citiţi constituie răspunsul său. Vă rog să-mi spuneţi acum care a fost întrebarea. […] Într-un capitol anterior am formulat prima regulă pe care am insuflat-o studenţilor mei: „Nu acceptaţi niciodată critica vreunui autor înainte de a vă convinge de relevanţa ei.” […] o a doua regulă, şi anume: „reconstituie problema”, sau „nu considera că ai înţeles o afirmaţie făcută de un filosof până când nu ai fixat, cu maximă claritate posibilă, care este întrebarea la care intenţionează să răspundă”. […] „Să vedem mai întâi că ştii într-adevăr ce zice omul şi care este întrebarea la care vrea să răspundă”. Iar dacă cineva ar fi obiectat că în ceea ce eu numesc istorie „deschisă” nu poţi vedea pădurea din cauza copacilor, i-aş fi răspuns: dar cine vrea asta? Copacul este lucrul la care trebuie să te uiţi; în schimb, pădurea nu este ceva la care priveşti, ci ceva în care trăieşti” (Ibidem, pp. 91–96).

„Whenever anybody states a thought in words, there are a great many thoughts in his mind than are expressed in his statement. Among these there are some which stands in a peculiar relation to the thought he has stated; they are not merely its context, they are its presuppositions”(R.G. Collingwood, An Essay on Metaphysics, Revised Edition, Edited with an Introduction by Rex Martin, Clarendon Press, Oxford, 1998, p. 21).

Această intrare a fost publicată în Filosofie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s