CUNOAŞTERE SPONTANĂ – CUNOAŞTERE ŞTIINŢIFICĂ A VIEŢII SOCIALE

ÎNTR-O ACCEPŢIE DEVENITĂ CLASICĂ SOCIOLOGIA REPREZINTĂ STUDIUL SOCIETĂŢII = PROBLEMELE OAMENILOR, VIAŢA LOR ÎN SOCIETATE, STRUCTURILE ŞI INSTITUŢIILE SOCIALE ŞI EVOLUŢIA.

CE ÎNSEAMNĂ SOCIETATEA?

Pentru unii societatea = familia şi rudele care trăiesc în apropiere.

Pentru alţii, societatea = „lumea largă”, accesul la alte culturi şi o experienţă diversificată.

Diferite medii percep diferit conceptul de societate.

Fiecare dintre noi percepem şi interpretăm în mod diferit realitatea socială. Avansăm ipoteze, speculaţii cu privire la cauzele şi implicaţiile fenomenelor şi proceselor în care suntem antrenaţi şi care ne influenţează viaţa.

Deşi oamenii şi-au pus întrebări şi au căutat răspunsuri dintotdeauna cu privire la grupul sau societatea în care au trăit, sociologia a apărut relativ târziu ca domeniu autonom în istoria culturii (a doua jumătate a secolului al XIX-lea, datorită lui Auguste Comte, cu lucrarea Curs de filosofie pozitivă).

Apariţia sociologiei ştiinţifice a fost precedată de o sociologie spontană, de o cunoaştere comună a societăţii, înţelegând prin aceasta un set de cunoştinţe lipsite de sistemicitate referitoare la viaţa socială şi care erau originate în simţul comun sau bunul –simţ.

CUNOAŞTEREA COMUNĂ A VIEŢII SOCIALE se mai numeşte şi cunoaştere cotidiană sau „raţionalitate eronată” şi are următoarele caracteristici:

–          este DEZORGANIZATĂ, HAOTICĂ, ÎNTÂMPLĂTOARE – cunoştinţele sunt izolate, dobândite fără o cercetare prealabilă;

–          este TACITĂ sau IMPLICITĂ – multe fenomene şi comportamente sociale sunt lipsite de temeiuri, fiind „de la sine înţelese”;

–          este SUBIECTIVĂ, EMOŢIONALĂ, PASIONALĂ – se întemeiază pe interese, trăiri, convingeri personale;

–          este adesea SELECTIVĂ / LIMITATĂ – informaţiile sunt triate pe criteriul utilităţii subiective sau în măsura în care confirmă opiniile prealabile; De exemplu, admitem că experienţa noastră de viaţă defineşte mediul social în care trăim. Nu cunoaştem multe lucruri sau nimic despre ceea ce se întâmplă în alte grupuri, societăţi sau culturi. Ceea ce este străin ne apare ca fiind anormal sau scandalos.

–          este FALS GENERALIZATOARE un eveniment singular este în mod nejustificat extins la totalitatea cazurilor (exemplu: dacă am fost trataţi necorespunzător de un funcţionar al primăriei suntem tentaţi să spunem că „toţi funcţionarii sunt corupţi”);

–          este INFLUENŢATĂ DE SOCIETATE – ceilalţi ne furnizează credinţe, convingeri despre viaţa socială adesea eronate;

–          este CONSTRUITĂ FRECVENT PE PREJUDECĂŢI (vezi exemplele din anexa);

–          este adesea CONTRADICTORIE – de exemplu: absenteismul şcolar este adesea „explicat” de elevi şi părinţi prin calitatea slabă a instruirii iar de profesori prin dezinteresul pentru educaţie al elevilor şi părinţilor;

–          este INCONSISTENTĂ ÎN TIMP – acelaşi fenomen social este explicat diferit în perioade distincte (de exemplu: avem o părere proastă despre cineva care participă la acţiuni de voluntariat, considerându-le pierdere de vreme, însă pe măsură ce cunoaştem persoana, ne schimbăm optica privind acţiunile de acest tip).

S. Moscovici şi M. Hewstone: „simţul comun reprezintă un corpus de cunoştinţe fondat pe tradiţiile împărtăşite şi îmbogăţite de mii de observaţii şi experienţe sancţionate de practică”.

CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ A VIEŢII SOCIALE are următoarele particularităţi:

–          are un CARACTER SISTEMATIC, ORGANIZAT – teoriile sunt bine articulate, fiind acceptate de comunitatea cercetătorilor;

–          este realizată în baza unor NORME METODOLOGICE bine definite, riguroase;

–          are REZULTATE VERIFICABILE (confirmate sau infirmate) în timp;

–          este OBIECTIVĂ – se bazează pe instrumente de măsurare precum chestionarele sau grilele de observaţie;

–          este CENTRATĂ PE DESCOPERIREA DE DOVEZI;

–          UTILIZEAZĂ INSTRUMENTE SPECIFICE, care îşi propun înregistarea/măsurarea fidelă a aspectelor vieţii sociale;

–          este AUTOCONSISTENTĂ (conţinuturile teoriilor sociologice nu se schimbă în timp sub presiunea opiniilor personale)

–          este NON-CONTRADICTORIE – chiar dacă unele teorii se contrazic, totuşi nu sunt intern contradictorii.

Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Sociologie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s