PRINCIPIILE LOGICE

Logica tradiţională se sprijină pe anumite condiţii formale numite PRINCIPII LOGICE sau LEGI DE RAŢIONARE/LEGI LOGICE FUNDAMENTALE. Acestea sunt condiţii generale ele raţionamentelor – indiferent de tipul de propoziţii cu ajutorul cărora formulăm inferenţa.

PRINCIPUL LOGIC REPREZINTĂ O CONDIŢIE FUNDAMENTALĂ DE RAŢIONALITATE, UN CRITERIU FUNDAMENTAL PRIN CARE DISTINGEM ÎNTRE CORECT ŞI INCORECT, UN REPER PENTRU ALTE CONDIŢII DE RAŢIONALITATE. Principiile logice au fost formulate pentru prima dată de Parmenide (cca. 515 – cca. 450 î.Hr.), deşi nu într-o formă exactă.

Orice raţionament trebuie să respecte simultan următoarele principii logice:

I.                    PRINCIPIUL IDENTITĂŢII

Presupune că orice obiect este identic numai cu sine însuşi, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport.

Fiecare obiect posedă un set de trăsături care-l fac să fie ceea ce este realmente. De exemplu, dacă ne gândim la om, acesta are însuşiri (precum capacitatea de a gândi abstract şi de a vorbi, de a produce unelte şi de a le folosi într-un anumit scop), însuşiri prin care un om, indiferent de numele lui, se aseamănă cu ceilalţi, altfel spus face parte din clasa tuturor oamenilor. În acelaşi timp, fiecărui om îi aparţin anumite trăsături/însuşiri care-l disting de ceilalţi (o anumită înălţime, culoare a ochilor, ocupaţie, dată şi loc al naşterii etc.). Împreună, aceste însuşiri fac din fiecare individ un anumit om, şi nu un om în genere, adică ceea ce el este de fapt. La nivelul gândirii logice, această particularitate elementară se exprimă sub forma PRINCIPIULUI IDENTITĂŢII, conform căruia ORICE FORMĂ LOGICĂ ESTE CEEA CE ESTE, altfel spus, ARE O INDIVIDUALITATE APARTE PRIN CARE EA ESTE O ANUMITĂ FORMĂ LOGICĂ (noţiune, propoziţie etc.).

Importanţa principiului identităţii: Când operăm cu termeni sau cu propoziţii cărora nu le cunoaştem suficient înţelesul sau valoarea de adevăr, principiul identităţii ne cere fie să ne completăm în prealabil cunoştinţele, fie să precizăm în ce sens/cu ce valoare folosim termenii şi propoziţiile respective. RESPECTAREA PRINCIPIULUI IDENTITĂŢII ASIGURĂ CLARITATEA ŞI PRECIZIA GÂNDIRII.

II.                  PRINCIPIUL NON-CONTRADICŢIEI 

Presupune că în acelaşi timpşi sub acelaşi raport un obiect nu poate fi în acelaşi timp şi sub acelaşi raport şi A, şi non-AExistă însuşiri ale obiectelor care coexistă, de exemplu greutatea şi întinderea şi însuşiri care sunt incompatibile, se exclud reciproc, nu pot aparţine deodată aceluiaşi obiect: nici un copac nu poate fi şi fag şi stejar, nici un număr nu poate fi şi par şi impar. Incompatibilitatea obiectivă a coexistenţei însuşirilor incompatibile se reflectă la nivel logic prin PRINCIPIUL NONCONTRADICŢIEI: DOUĂ PROPOZIŢII, DIN CARE UNA ESTE DE FORMA P, IAR CEALALTĂ DE FORMA P’, NU POT FI ADEVĂRATE DAR POT FI AMBELE FALSE ÎN ACELAŞI TIMP ŞI SUB ACELAŞI RAPORT. Nerespectarea acestui principiu poate genera contradicţii logice, şi deci imposibilitatea de a deosebi adevărul de fals. Respectarea acestui principiu conferă gândirii COERENŢĂ.

III.                PRINCIPIUL TERŢULUI EXCLUS

Presupune că în acelaşi timp şi sub acelaşi raport sau este acceptată o propoziţie A, sau este respinsă dintr-un sistem de propoziţii, a treia posibilitate fiind exclusăRealitatea este un ansamblu ordonat de obiecte şi fenomene. Aşa cum obiectele şi fenomenele se ordonează, după specificul lor în anumite clase, tot astfel, la nivelul gândirii, propoziţiile se ordonează în sisteme de propoziţii. Într-un sistem de propoziţii poate fi acceptată sau o propoziţie sau negaţia ei, a treia posibilitate fiind exclusă. Principiul terţului exclus nu trebuie confundat cu PRINCIPIUL BIVALENŢEI după care ORICE PROPOZIŢIE ESTE SAU ADEVĂRATĂ SAU FALSĂ, A TREIA POSIBILITATE FIIND EXCLUSĂ – acesta fiind un principiu de selecţie din totalitatea propoziţiilor doar pe cele care nu pot avea altă valoare de adevăr decât una din cele menţionate. Cu referire la valoarea de adevăr a propoziţiilor cognitive, terţul exclus se formulează: ORICARE AR FI PROPOZIŢIA, EA ARE SAU NU ARE O ANUMITĂ VALOARE DE ADEVĂR. Respectarea principiului terţului exclus conferă gândirii CONSECVENŢĂ, capacitate de decizie riguroasă.

ÎMPREUNĂ PRINCIPIILE NONCONTRADICŢIEI ŞI TERŢULUI EXCLUS FUNDAMENTEAZĂ DEMONSTRAŢIA PRIN REDUCERE LA ABSURD – PROCEDEU LARG UTILIZATMAI ALES ÎN MATEMATICĂ.

IV.               PRINCIPIUL RAŢIUNII SUFICIENTE 

Presupune că pentru a accepta sau pentru a respinge o propoziţie trebuie să dispunem de o raţiune suficientă sau, altfel spus, de un temei satisfăcătorORICE PROPOZIŢIE ARE UN TEMEI – reprezintă reflectarea în plan logic a relaţiei de cauzalitate proprie realităţii obiective: aşa cum în realitate nu există nici un obiect sau fenomen fără o cauză, tot aşa, la nivel raţional, admiterea sau respingerea unei propoziţii are la bază un temei. RAŢIUNE SUFICIENTĂ = TEMEI SATISFĂCĂTOR.

Fără să aibă cunoştinţe de logică, oamenii caută să evite, în gândirea lor, confuziile, contrazicerile, afirmaţiile nedovedite. Procedând astfel, ei se conformează instinctiv principiilor logice. Cunoscând aceste principii avem mai mult de câştigat. Astfel, principiul identităţii ne obligă să evităm confuzile, principiul contradicţiei şi al terţiului exclus ne interzic să ne contrazicem, iar principiul raţiunii suficiente ne recomandă să nu facem afirmaţii neîntemeiate.

Această intrare a fost publicată în Logica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s