Un filosof al cotidianului – Alain de Botton

Autor al unor cărţi de succes, traduse în peste 30 de limbi – Essays in Love (1993), The Romantic Movement (1994)Kiss and Tell (1995), How Proust can Change your Life (1997), The Consolations of Philosophy (2000), The Art of Travel (2002)Status Anxiety (2004), The Arhitecture of Happiness (2006), The Pleasures and Sorrows of Work (2009) – Alain de Botton reprezintă unul dintre gânditorii care încearcă să smulgă filosofia de sub tutela autoritară a specialistului şi să o redea practicii cotidiene. Stilul asumat de Alain de Botton este acela al unui filosof pe care-l descoperi cu stupoare la marginea drumului, în terminalul aglomerat al unui aeroport, în bufetele-expres deschise până noaptea târziu, în holurile hotelurilor sau în cafenelele din staţii. Lecturile sale sunt provocări, invitaţii la descoperirea unei realităţi cotidiene filtrate prin lentilele filosofiei. Demersul său, o combinaţie fascinantă între experienţele personale şi idei consacrate, evocă parcă eforturile cu care Socrate reuşea cândva,  cu multe secole în urmă, să coboare filosofia din cer pe pământ, înlocuind paradigma fiziologică (de la physisnatură) a studiului naturii, cu una grefată în jurul umanului. Iniţator al unui proiect revoluţionar numit The School of Life (70 Marchmont Street, Londonhttp://www.theschooloflife.com), Alain de Botton îşi justifică intenţiile prin conştientizarea rupturii produse, începând cu predilecţie din secolul al XIX-lea, între cultura obişnuită (ordinary culture) şi cultura de elită (high culture). „Scopul meu este acela de a încerca să acopăr această ruptură. Nu sunt un filosof în înţelesul atribuit termenului de către mediile academice. Filosofia este o disciplină care mă interesează alături de alte discipline din arealul ştiinţelor umaniste. Am studiat istoria în universitate iar curiozitatea m-a îndreptat către psihanaliză, sociologie, literatură şi economie. Consider că rolul culturii este, într-o accepțiune mai amplă, acela de a ne oferi instrumentele necesare pentru a reflecta cu cine să ne căsătorim, ce profesie să ne alegem, cum să ne comportăm în societate, cum să ne creştem copiii, cum să negociem compromisurile vieţii cotidiene, cum să suportăm iminenţa morţii, cum să îndurăm suferinţa şi aşa mai departe.” Convingerea autorului este aceea că orice societate are nevoie de oameni care reuşesc să se sustragă tumultului cotidian, să facă un pas înapoi, pentru a analiza ceea ce li se întâmplă, pentru a dobândi o cunoaştere profundă a lucrurilor, inaccesibilă celorlalţi. Filosofia reprezintă pentru Alain de Botton o terapie, o sursă de consolare, o modalitate de a răspunde provocărilor vieţii cotidiene. Nu întâmplător, una dintre lucrările sale poartă un titlu sugestiv, The Consolation of Philosophy (2000), tradusă şi în limba română la Editura Curtea Veche, în anul 2006 (Consolările Filosofiei). Scrisă într-o manieră inteligentă şi fermecătoare, deopotrivă erudită şi accesibilă, cartea este o provocare pentru obişnuinţele noastre de gândire, pentru părerile pe care le avem despre diferite lucruri. Înţelepciunea unora dintre cei mai mari gânditori este recuperată, revitalizată, tradusă în limbajul actualităţii, cu scopul de a ne ajuta să depăşim dificultăţile şi provocările vieţii.

Societatea occidentală cultivă nevoia de a fi admirat şi iubit de ceilalţi, iar publicitatea nu face altceva decât să arate oamenilor cu un status social moderat că nu sunt iubiţi suficient, întrucât nu au corpul, maşina, hainele, crema de riduri potrivite. A fi plăcut de ceilalţi, a fi respectat îţi fortifică invariabil convingerea că eşti important, că numele tău este remarcat, că nu eşti victima anonimatului. Cu cinismul caracteristic, mijloacele de comunicare întreţin, prin mesajele vehiculate, invidia celor care nu au privilegiul de a fi bogaţi şi celebri. Discursul publicitar pare astfel structurat încât să genereze şi să permanentizeze nefericirea celor mulţi. Spre deosebire de alte perioade istorice, când apartenenţa la o condiţie socială modestă nu era în măsură să genereze anxietate, întrucât locul în societate era acceptat în mod fatalist, actuala meritocraţie transformă ambiţia de a ajunge pe culmi în suprema virtute. Mesajul cu care occidentalul este intoxicat de la o vârstă fragedă, anume că „oricine poate fi ceea ce doreşte să fie”, constituie calea către invidie, o invidie pe care Gore Vidal o sintetizează într-o formulă cel puţin derutantă: „de fiecare dată când un prieten al meu reuşeşte, o parte din mine moare”. Se imprimă convingerea că trebuie să-ţi fie ruşine de statusul pe care-l deţii, în paralel cu constatarea amară că-ţi lipsesc resursele de a dobândi corpul perfect, profesia perfectă, stilul de viaţă perfect, beneficii rezervate numai celor bogaţi. Standardele de viaţă sunt false iar creşterea veniturilor este, în mod paradoxal, însoţită de o creştere a anxietăţii. Celebrităţile sunt concepute ca prototipuri pentru succes, deţinătoare ale unei fericiri inaccesibile celor mulţi, chiar dacă nevoia acestora de a fi admirate şi adorate este, după Alain de Botton, simptomul unei nesiguranţe profunde. Un alt aspect important al societăţii occidentale, observat de Alain de Botton, este acela că aglomerările urbane, contrar faptului că au menirea de a-i apropia pe oameni, de fapt reuşesc contrariul: „atunci când aşezi prea mulţi oameni într-un singur loc, îi îndepărtezi unii de ceilalţi. Oraşele mari pun în pericol însăşi scopul pentru care au fost create: oportunitatea de a facilita comunicarea. Ele devin impenetrabile precum jungla sau deşertul. Oraşe precum Londra sau Los Angeles s-au sufocat sub povara propriei dimensiuni” (http://www.inspiringcities.org/index.php?id=18099&type=article).  Prin mărimea, complexitatea şi haosul pe care-l inspiră, aglomerările urbane pot face obiectul unor cercetări spectaculoase, al unor achiziţii cognitive extrem de valoroase în plan personal. Oraşele sunt biblioteci imense care, în loc de cărţi, îţi oferă şansa de a întâlni oameni, de a interacţiona direct cu aceştia. Dobândirea fericirii într-un univers al anxietăţii constituie una dintre temele favorite ale autorului britanic. Sunt interesante în acest sens cele şase documentare pe care le realizează sub titlul Philosophy: Guide to Happiness (http://topdocumentaryfilms.com/philosophy-guide-to-happiness/), în care reuşeşte să recupereze într-o manieră inedită, plină de savoare, gândirea unor autori consacraţi: Socrate, Seneca, Epicur, Montaigne, Schopenhauer, Nietzsche. Dacă există un secret al fericirii, acesta constă, după Alain de Botton, să descoperi ceea ce iubeşti mai mult şi să încerci să transformi efortul tău într-un produs sau serviciu pe care să-l oferi celor care ştiu să-l aprecieze.

După cum mărturiseşte, ceea ce-l motivează să scrie este încercarea de a formula un răspuns la două întrebări: cum putem face faţă suferinţei? şi cum putem să ne bucurăm de ceea ce este frumos şi bun? „Prin ceea ce scriu, încerc să produc o schimbare în oameni, să-i determin să vadă lumea într-un mod diferit. Am conştientizat însă că oamenii nu pot fi influenţaţi numai de cărţile pe care le citesc. Îmi place să conectez ideile mele cu aspectele concrete ale vieţii.” (http://en.metkere.com/2008/08/alain_de_botton.html).

Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Meditatii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s