Tipuri de comunicare

Comunicarea este un act tranzacţional fundamental pentru viaţa individuală şi socială a fiecărui om. 

În limba latină termenul „comunico-are” provine din adjectivul „munis-e”a cărui semnificaţie era „care îşi face datoria, îndatoritor, serviabil”. Cuvântul a dat naştere, prin derivare, unei familii lexicale bogate, din care menţionăm pe „immunis-e”, însemnând „scutit de sarcini”, „exceptat de la o îndatorire”.

Communise” înseamnă „care îşi împarte sarcinile cu altcineva”. În latina clasică însemna „care aparţine mai multora sau tuturor”. „Communicus” a dat ulterior naştere verbului „communico”, pătrunzând în româneşte pe filieră franceză, o dată cu valul de neologisme romantice din ultimul secol şi jumătate.  

COMUNICAREA = PROCES PRIN CARE SE STABILEŞTE O COMUNIUNE SAU O IDENTITATE DE REFLECŢII, CONCEPŢII, ÎNTRE UN EMIŢĂTOR DE MESAJE ŞI UN RECEPTOR, PRINTR-UN CANAL DE COMUNICAŢIE.

COMUNICAREA = PROCES PRIN CARE SE TRANSMIT DE LA UN RECEPTOR LA UN EMIŢĂTOR INFORMAŢII, PRIN INTERMEDIUL UNOR SEMNALE SAU SISTEME DE SEMNALE. ACEST PROCES IMPLICĂ O INTERACŢIUNE ŞI ARE ANUMITE EFECTE, PRODUCÂND O SCHIMBARE.

COMUNICAREA SE REALIZEAZĂ PE 3 NIVELURI:

(1). VERBAL/LOGIC –  LIMBAJUL = „VEHICUL CE TRANSPORTĂ INTENŢII, ATITUDINI, UN SIMPLU MIJLOC DE TRANSMISIE A INFORMAŢIILOR CARE CIRCULĂ FĂRĂ REZISTENŢĂ DE LA UN SISTEM COGNITIV LA ALTUL” –  7% DIN TOTALUL ACTELOR DE COMUNICARE;

(2). PARAVERBAL – 38% (TON, VOLUM, VITEZA DE ROSTIRE);

(3). NONVERBAL – SE REALIZEAZĂ, AŞA CUM O SUGEREAZĂ ŞI NUMELE, PRIN ALTE MIJLOACE DECÂT VORBIREA – 58% (EXPRESIA FACIALĂ, POZIŢIA, GESTURILE, MIMICA, MIŞCAREA, ÎMBRĂCĂMINTEA ETC.).

LIMBAJUL NONVERBAL ESTE FORMA DE COMUNICARE PREZENTĂ ÎN STADIU RUDIMENTAR ŞI ÎN REGNUL ANIMAL. ÎN COMPORTAMENTUL ANIMAL, MESAJELE VIZEAZĂ CONSERVAREA – EMISIA DE SEMNALE DE ALERTĂ – SEMNALAREA SURSELOR DE HRANĂ, REPRODUCEREA ŞI „SOCIALIZAREA”.

SPECIALIŞTII DISTING MAI MULTE TIPURI DE COMUNICARE:

(1). C. INTRAPERSONALĂ – ÎN ŞI CĂTRE SINE;

(2). C. INTERPERSONALĂ – ÎNTRE OAMENI:

(2.1.) INTRAGRUPALĂ – ÎNTRE MEMBRII UNUI GRUP;

(2.2.) INTERGRUPALĂ – ÎNTRE OAMENII DIN GRUPURI DISTINCTE;

(4). C. DE MASĂ – PRIMITĂ SAU FOLOSITĂ DE UN NUMĂR MARE DE OAMENI = ANSAMBLU DE MODALITĂŢI – REŢELE DE TRANSMISIE, ECHIPAMENTE INDIVIDUALE ŞI AUTONOME – CARE PERMITE PUNEREA LA DISPOZIŢIA UNUI PUBLIC DESTUL DE LARG A UNEI MULTITUDINI DE MESAJE (conform Dicţionar de Sociologie, Larousse, Bucureşti, 1996)

COMUNICAREA INTERPERSONALĂ A DEVENIT OBIECT DE CERCETARE MAI ALES DUPĂ IMPUNEREA PSIHANALIZEI; EA FACE OBIECTUL ANALIZEI TRANZACŢIONALE (INIŢIATĂ DE ERICH BERNE) ŞI A PROGRAMĂRII NEURO-LINGVISTICE (A LUI JOHN GRINDER ŞI A LUI RICHARD BANDLER).

ANALIZA TRANZACŢIONALĂ (AT)

Psihoterapeutul american Erich Berne a analizat schimburile de cuvinte, de mesaje sau de stimuli care au loc în conversaţiile cotidiene.

1961Analiză Tranzacţională şi psihoterapie (Erich Berne)

Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Logica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s