Poveste: hanul de la jumătatea drumului

Pe povârnişul unei pitoreşti coline din Italia, la jumătatea drumului dintre Veneţia şi Verona , se afla un mic han. Într-o noapte, poposi acolo un drumeţ.

–         Încotro mergi? Îl întrebă hangiul.

–         Sunt din Veneţia şi mă duc să mă stabilescla Verona, răspunse drumeţul. Ia spuen-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Verona?

–         Cum erau oamenii din Veneţia? Întrebă hangiul.

–         Sunt nişte oameni înfiorători! Exclamă drumeţul. Sunt indiferenţi, reci şi distanţi. Nu ridică niciodată un deget ca să-i ajute pe ceilalţi. De aceea am plecat.

–         Hm, făcu hangiul, atunci o să-ţi placăla Verona… Oamenii de acolo sunt exact la fel!

Dezamăgit de spusele hangiului, drumeţul se retrase în odaia lui. Mai târziu, în aceeaşi noapte, sosi încă un drumeţ.

–         Încotro mergi? Îl întrebă hangiul.

–         Sunt din Verona şi mă duc să mă stabilescla Veneţia, răspunse cel de-al doilea drumeţ. Ia spune-mi, contiună el, cum sunt oamenii din Veneţia?

–         Dar oamenii din Verona cum erau? Întrebă hangiul.

–         Sunt oameni minunaţi! exclamă drumeţul. Sunt atenţi, calzi, prietenoşi şi săritori la nevoie. Mi-a părut rău să-i părăsesc.

–         Atunci o să-ţi placă la Verona, spuse hangiul. Oamenii sunt exact la fel.

Morala: ceilalţi reacţionează faţă de tine în acelaşi fel cum îi tratezi tu pe ei.

Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Logica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s