to ti esti philosophia?

„Comuniunea intelectuală cu temele aşa de abstracte şi complexe ale logicii moderne şi filosofiei necesită o muncă susţinută de lectură şi meditaţie, conversaţie şi dispută interioară” (Petre Botezatul).

„Dacă ajungi la un pasaj pe care nu-l poţi înţelege, citeşte-l din nou; dacă încă nu-l înţelegi, citeşte-l din nou; dacă dai greş chiar după trei lecturi, probabil mintea îţi este puţin obosită. În acest caz, pune cartea deoparte şi treci la alte ocupaţii, şi a două zi, când te întorci la ea odihnit, vei descoperi foarte probabil că ea este foarte uşoară” (Lewis Caroll).

„Filosofia este efortul permanent şi oricum disperat de a spune ceva ce, de fapt, nu se poate spune” (Theodor W. Adorno).

„Filosofia nu constă doar în corespondenţa dintre idee şi limbaj pe de o parte şi obiect pe de altă parte, ci ea are sau îşi conţine obiectul întotdeauna doar prin aceea că trece dincolo de el, că este mai mult decât simplu obiect …; dacă nu s-ar folosi în filosofie nici un singur cuvânt care să spună mai mult decât trebuie să spună acum şi numai aici, ar fi într-adevăr imposibil de formulat ceva asemănător cu gândirea filosofică …” (Theodor W. Adorno).

„Filosofează cei care sunt îndrăgostiţi de cunoaşterea pură, care sunt atenţi la semnele venite de sus şi care cultivă, în natura lor muritoare, partea nemuritoare a ei: phronesis, gândirea” (Platon).

„Filosofia are ceva din zborul marilor păsări de pradă care execută vaste manevre de încercuire deasupra victimei peste care urmează să cadă” (Gabriel Liiceanu).

„Fii atent la gândurile tale,

pentru că ele vor fi cuvinte.

Fii atent la vorbele tale,

pentru că ele vor fi fapte.

Fii atent la faptele tale,

pentru că ele vor fi obiceiuri.

Fii atent la obiceiurile tale,

pentru că ele vor fi caracterul tău.

Fii atent la caracterul tău,

pentru că el va fi destinul tău.

(Talmud)

„Marele câştig nu îl constituie soluţia dată de o filosofie, soluţie ce sfârşeşte de cele mai multe ori într-un edict moral sau o ideologie de moment, ci drumul parcurs până la ea … filosofia apare ca o fugă între dogme: construim o dogmă pentru ca, imediat, să ne desprindem de ea, păstrându-ne într-o perpetuă despărţire” (Sorin Bocancea).

„Înţelepciunea [filosofia] nu e ceva care se învaţă; e ceva care se trăieşte. De aceea o şcoală de înţelepciune este principial imposibilă” (Constantin Noica).

„Singură filosofia te învaţă că sunt realităţi mai puternice decât omul. Ştiinţa îţi dă doar cunoştinţe, fără realităţi (şi lasă loc orgoliului de a le avea); religia, o realitate pustiitoare, ce totuşi se poate îndura de tine. Frica de Domnul ţi-o dă filosofia” (Constantin Noica).

„Ştiinţa vrea să aibă cât mai puţine idei şi cât mai multe cunoştinţe. Mă tem că filosofia vrea pe dos. […] Totul îţi dă cunoştinţe. filosofia îţi dă înţelesuri (subînţelesuri, preînţelesuri, multiînţelesuri, abiaînţelesuri, cvasiînţelesuri)” (Constantin Noica).

„Filosofia … e domeniul interogaţiilor, înaintea şi de dragul răspunsurilor, ca atare totdeauna parţiale şi perfectibile. cel ce ştie dinainte toate răspunsurile, a nimerit unde nu trebuia! Din acest punct de vedere, e altceva să fii jurist, obligat să te ţii de spiritul şi de litera legii, cu totul altceva e să fii filosof, punând programatic sub semnul îndoielii certitudinile dobândite, prin alţii ori prin forţe proprii … absolut totul poate fi şi se cuvine să fie pus în cumpănă, toate certitudinile de ieri, de azi, de mâine” (Ion Ianoşi).

„Filosofia […] nu e o ştiinţă şi nu are nici măcar o definiţie. Îţi place Descartes? Începe cu Descartes. Te pasionează problema devenirii? Începe cu ea. Dar să ştii să începi. Ce e filosofia, asta ai s-o înveţi pe drum. Căci pleci acum, pleci spre o lume pe care o poţi găsi oriunde ai pleca” (Constantin Noica – Jurnal filosofic).

„Ce e interesant când te îndeletniceşti cu filosofia e că de la un moment dat totul începe să te intereseze şi să te instruiască: teologia ca şi matematicile, ştiinţele naturale ca şi teoria muzicii. Să fie sfârşitul? Sau abia atunci începi?” (Constantin Noica – Jurnal filosofic)

„Valoarea filosofiei va trebui căutată în însăşi incertitudinea ei. Omul care nu a auzit vreodată de filosofie trece prin viaţă ca prizonier al prejudecăţilor derivate din simţul comun, din obişnuinţele şi credinţele epocii sau ţării sale… De îndată însă ce începem să filosofăm descoperim, dimpotrivă… că până şi cele mai obişnuite obiecte ne conduc la probleme pentru care pot fi date doar răspunsuri foarte incomplete. Deşi nu e în stare să ne spună cu certitudine care e răspunsul adevărat la îndoielile pe care le ridică, filosofia este totuşi în măsură să sugereze multe posibilităţi care ne lărgesc gândirea şi o eliberează de tirania obiceiului. Astfel, deşi diminuează sentimentul de certitudine despre felul în care sunt lucrurile, ea ne măreşte mult cunoaşterea a ceea ce ele pot să fie; ea înlătură dogmatismul oarecum arogant al celor care nu au călătorit niciodată în ţinutul îndoielii eliberatoare şi ţine trează mirarea noastră, arătându-ne lucruri familiare într-o lumină nefamiliară.” (Bertrand Russell, Problemele filosofiei).

„Nu te declara pretutindeni filosof şi nu flecări într-una, în faţa celor simpli, despre principiile filosofice. Ci săvârşeşte faptele tale după aceste principii. După cum la un banchet nu se vorbeşte cum trebuie să se mănânce, ci se mănâncă cum se cuvine. Aminteşte-ţi că Socrate până într-atât îşi supusese orgoliul, încât pe cei care veneau la el cu dorinţa de a fi recomandaţi altor filosofi, chiar el îi conducea la aceştia; atât de mare îi era indiferenţa faţă de persoana sa. Dacă totuşi se iscă discuţia, printre oameni simpli, despre vreun principiu de filosofie, păstrează tăcerea cât mai mult cu putinţă. Căci altfel există primejdia să dai afară un aliment încă nedigerat. Şi când vreunul spune despre tine că nu ştii nimic şi tu nu eşti muşcat de această afirmaţie, înseamnă că ai început să faci fapte de adevărat filosof. […] nu arăta oamenilor de rând principii de filosofie, ci faptele produse de aceste principii bine rumegate.” (Epictet, Manualul)

„Aşa fiind, filosofia sau filosofarea este un act de viaţă, un act de trăire. Ei bine adevărul acesta nu vor să-l spună în genere filosofii: că filosofia este un act de viaţă, un act de trăire; că propriu-zis a filosofa înseamnă a reduce realitatea sensibilă la necesităţile personalităţii tale, aşa cum este ea închegată, bine sau rău; că aceasta înseamnă filosofia – a deforma realitatea sensibilă şi a încerca să o pui de acord cu tine însuţi, a-ţi proiecta structura ta spirituală asupra întregului cosmos. Dacă veţi spune că aceasta nu este adevărat, eu nu pot să vă dovedesc că este adevărat decât raportându-mă la istoria filosofiei şi căutând să explic multiplicitatea de sisteme, pe de o parte, şi în sfârşit caracterul de absolut pe care-l are fiecare cunoştinţă filosofică. Nu vă surprinde şi pe d-voastră, în adevăr, că fiecare filosof începe totdeauna cu o metodă, zicând că metoda de până acum nu a fost bună şi că are el una cu care merge la sigur, orb, pe firul filosofiei? Şi Aristotel şi Socrate au avut o asemenea metodă; şi Platon şi scolasticii au metode înrudite; şi Descartes are o metodă, Galilei alta; Bacon, Kant, Spinoza, Leibniz, toţi cu metodele lor! Înseamnă că fiecare sistem are metoda lui? Înseamnă pur şi simplu că fiecare mare personalitate gânditoare are un anumit fel de orientare în faţa existenţei – atât şi nimic mai mult – dar, din această orientare, sau iese o lume subiectivă prin excelenţă, sau această orientare este caracteristică şi definitorie pentru întreg sistemul în care se valorifică existenţa.”(Nae Ionescu – Curs de metafizică)

„Filosofia […] are, ce-i drept, obiectele ei în comun, în primul rând, cu religia. Ambele au ca obiect adevărul, şi anume în înţelesul cel mai înalt, acela că Dumnezeu este adevărul şi că el singur este adevărul. Ambele tratează apoi despre domeniul finitului, despre natură şi despre spiritul uman, despre relaţia lor între ele şi cu Dumnezeu ca adevăr al lor. De aceea, fără îndoială filosofia poate, ba chiar trebuie, să presupună o primă cunoştinţă cu obiectele sale, precum de altfel, şi un interes faţă de ele; aceasta deoarece, în ce priveşte timpul, conştiinţa îşi formează reprezentări despre obiecte înainte de a-şi forma concepte despre ele, iar spiritul cugetător se ridică, numai prin reprezentare şi reîntorcându-se asupra acesteia, la cunoaşterea prin gândire şi la concept” (G.W.F. Hegel, Enciclopedia ştiinţelor filosofice).

„Filosofia poate fi definită mai întâi, în general, ca o considerare a obiectelor pe calea gândirii. Dar dacă este adevărat (şi este, desigur, adevărat) că omul se deosebeşte de animal prin gândire, atunci tot ce este omenesc este omenesc prin aceea şi numai prin aceea, că este înfăptuit prin gândire. Cum însă filosofia este un mod particular de a gândi, un mod prin care gândirea devine cunoaştere, şi anume cunoaştere prin concept, gândirea filosofică va prezenta şi o deosebire faţă de gândirea ce acţionează în tot ce este uman determinând însuşi omenescul în om, deşi, în fond, ea este identică cu aceasta, în sine fiind doar o singură gândire. Această deosebire e legată de faptul că conţinutul uman al conştiinţei, deşi se întemeiază pe gândire, nu apare întâi în forma gândului, ci ca sentiment, intuiţie, reprezentare, forme care trebuie deosebite de gândire ca formă”. (G.W.F. Hegel, Enciclopedia ştiinţelor filosofice).

„[…] în locul reprezentărilor filosofia pune gânduri, categorii sau, mai precis, concepte. Reprezentările în genere pot fi considerate drept metafore ale gândurilor şi ale conceptelor” (G.W.F. Hegel, Enciclopedia ştiinţelor filosofice).

„[…] este tot atât de important ca filosofia să fie lămurită că ea nu are alt conţinut decât cel produs în mod originar şi care se produce pe sine în domeniul spiritului viu, conţinut care a fost făcut lume, lume exterioară şi lume interioară a conştiinţei, că acest conţinut al ei este realitatea” (G.W.F. Hegel, Enciclopedia ştiinţelor filosofice).

„Die Philosophie ist das Streben uns von der angeborenen Sophistik zu befreien“ (Friedrich W. von Schlegel).

„Die Philosophen haben die Welt nur verschieden interpretiert, es kommt aber darauf an sie zu verändern“ (Ludwig von Feuerbach).

„Denn Staunen veranlaßte zuerst wie noch heute die Menschen zum Philosophieren … Wer aber fragt und staunt, hat das Gefühl der Unwissenheit … Um also der Unwissenheit zu entkommen, begannen sie zu philosophieren …“ (trad. în lb. germ. din Aristotel).

„Die Philosophie ist das Werkzeug des Geistes” (G.W.Fr. Hegel).

„Der Mensch ist das Wesen, das stets mehr will, als es kann, und mehr kann, als es soll“ (W. Wickler).

„Am Ursprung der Philosophie steht der Mensch, der sich in den Rätseln seiner Innen- und Außenwelt zurechtfinden will, … der sich bemüht aus dem Kaleidoskop der Besonderheiten die Grundlinie des Gemeinsamen und Allgemeinen herauszufinden“ (A. Läpple).

„Die Philosophie läßt sich bestimmen als der methodische und beharrliche Versuch, Vernunft in die Welt zu bringen“ (Max Horkheimer).

„[…] dacă cineva spune că nu există filosofie, se foloseşte de demonstraţii prin care respinge filosofia. Dacă se foloseşte de demonstraţii, este clar că filosofează (căci filosofia este mama demonstraţiilor). Dacă spune că există filosofie, iarăşi filosofează: el se foloseşte de demonstraţii prin care arată că ea există. Aşadar, în orice caz, filosofează şi cel care respinge filosofia şi cel care nu o respinge. Căci amândoi se folosesc de demonstraţii prin care fac dovada spuselor lor. Dacă te foloseşti de demonstraţii este clar că filosofezi, căci filosofia este mama demonstraţiilor” (David Armeanul, Introducere în filosofie).

„Filosofia este cunoaştere a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt” (Aristotel).

„Filosofia este cunoaşterea celor divine şi omeneşti” (Platon).

„Filosofia este pregătire pentru moarte” (Platon).

„Filosofia este asemănare cu divinitatea pe cât îi stă omului în putinţă” (Pitagora).

„Filosofia este artă a artelor şi ştiinţă a ştiinţelor” (Aristotel).

„Filosofia este dragoste de înţelepciune” (Pitagora).

„Deşi nu e în stare să ne spună cu certitudine care e răspunsul adevărat la îndoielile pe care le ridică, filosofia este totuşi în măsură să sugereze multe posibilităţi care ne lărgesc gândirea şi o eliberează de tirania obiceiului. Astfel, deşi diminuează sentimentul de certitudine despre felul în care sunt lucrurile, ea ne măreşte mult cunoaşterea a ceea ce ele pot să fie; ea înlătură dogmatismul oarecum arogant al celor care nu au călătorit niciodată în ţinutul îndoielii eliberatoare şi ţine trează mirarea noastră, arătându-ne lucruri familiare într-o lumină nefamiliară.”(Bertrand Russell – Problemele filosofiei).

„Eu încerc o experienţă: încerc să mă deparazitez de filosofie, de păducherniţa metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, deşi face filosofie. Un prieten al meu zice: te deparazitezi, dar foloseşti sculele ei. Da, dar dacă mă urc în tren nu înseamnă că zeul meu e calea ferată” (Petre Ţuţea).

„Dacă constat filosofia la un tânăr, eu îl admir, găsesc că îi şade bine, în tot cazul gândesc că am de-a face cu un om liber; dimpotrivă, când nu-l văd filosofând, îl socot lipsit de sentimentul libertăţii şi incapabil de a realiza cândva, într-o direcţie, un lucru frumos şi nobil; dar iarăşi, când văd pe unul mai în vârstă că încă filosofează şi că nu se dezbară de această preocupare, mi se pare că numai bătaia l-ar lecui pe un bărbat ca acela …” (Platon).

„Nu se poate învăţa filosofia, se poate învăţa doar filosofarea” (Immanuel Kant).

„Filosofia, aşa cum am înţeles-o şi am trăit-o până acum, este viaţa aleasă de bună voie printre gheţuri şi înălţimi – căutarea a tot ce este străin şi îndoielnic în fiinţare, a tot ce a fost proscris până acum prin morală … o peregrinare prin lumea a ceea ce este interzis” (Friedrich Nietzsche).

„Nici în tinereţe nu trebuie cineva să ezite de a se ocupa de filosofie şi nici când ajunge la bătrâneţe să se sature de a filosofa, căci nici o vârstă nu-i prea timpurie sau prea târzie pentru sănătatea sufletului. Cel care spune că timpul pentru studierea filosofiei n-a sosit încă sau c-a trecut e asemenea unuia care ar spune că timpul fericirii nu-i încă sosit sau că s-a dus” (Epicur).

„De altminteri, filosofia – nelinişte impersonală, refugiu în preajma unor idei anemice – constituie recursul tuturor acelora care evită exuberanţa corupătoare a vieţii” (E.M. Cioran).

„Cei iubitori de înţelepciune trebuie să se informeze asupra unei sumedenii de lucruri; mulţimea cunoştinţelor nu te învaţă să ai minte; înţelepciunea înseamnă să te conformezi adevărului dând ascultare naturii lucrurilor (physis)” (Heraclit).

„Înţelepciunea este un singur lucru: să ai capacitatea de a cunoaşte ceea ce cârmuieşte toate lucrurile prin mijlocirea tuturor lucrurilor; naturii îi place să rămână ascunsă. Aşadar, iubitorul de înţelepciune care are şi capacitatea de a identifica natura tainică a lucrurilor, comună tuturor, dar care nu poate fi numită, gândită de un poet, un geograf, un astronom etc., ci, numai de un filosof, dezvăluie şi conceptualizează ceea ce întemeiază în mod universal” (Heraclit).

„Filosofarea este decizia de a retrezi originea, de a se regăsi pe sine şi de a se ajuta cu toate puterile, prin acţiune interioară. Este adevărat că fiinţarea factică (Dasein) este primul lucru pe care-l atingem: este rezolvarea sarcinilor concrete, a imperativelor cotidiene. Însă voinţa de a duce o viaţă filosofică înseamnă să nu găseşti mulţumirea în acest cotidian, ci să trăieşti experienţa transformării muncii şi a împlinirii prin atingerea scopurilor în calea spre uitarea de sine şi astfel în pierdere şi culpă. Mai înseamnă luarea în serios a experienţei cu oamenii, a fericirii şi umilinţei, a reuşitei şi a eşecului, a întunericului şi obscurului, să nu uiţi, ci să-ţi însuşeşti în adâncul tău, să nu-ţi distragi atenţia, ci să prelucrezi în interiorul tău, să nu abandonezi, ci să clarifici, acesta este modul de viaţă filosofic. Poate fi atins pe două căi: în solitudinea meditaţiei, prin orice fel de contemplaţie, şi, pe de altă parte, printre oameni, prin comunicare, în înţelegere reciprocă, în acţiune comună, în discuţia şi tăcerea comună.”(Karl Jaspers)

„Pasiunea cunoaşterii constă în a ajunge, prin intensificarea supremă, tocmai acolo unde cunoaşterea eşuează. În necunoaştere, însă doar în necunoaşterea împlinită, dobândită, se află un izvor de neînlocuit al conştiinţei de sine a fiinţei noastre. La aceste limite se opreşte cunoaşterea, nu însă însă şi gândirea. Cu ceea ce cunosc pot acţiona exterior, tehnic, însă necunoaşterea face posibilă acţiunea interioară, prin care mă transform pe mine.”(Karl Jaspers)

„Pentru că eu nu cred că putem pretinde gândirii un paşaport, cerându-i – în condiţiile în care acest lucru nu este posibil – recomandări pentru o viaţă corectă; de asemenea, nu cred că i se poate pretinde filosofiei ca ceea ce învăţăm sau aflăm prin ea să fie în concordanţă cu obligaţiile şi necesităţile cu care ne întâlnim în propria noastră existenţă. Spunând aceasta mă gândesc la ceva foarte concret. Mi s-a spus în repetate rânduri în semestrele trecute, tocmai de către studenţi foarte talentaţi şi responsabili: dacă ceea ce ne spui este adevărat, dacă lucrurile sunt într-adevăr precum ni le înfăţişezi, atunci cum să facem faţă în propria noastră viaţă profesională? Ne scârbeşti de aceasta, arătându-ne, cum, printr-o interdependenţă obiectivă a amăgirilor, totul este dinainte trasat şi, într-un anume fel, fals … Pe de o parte, ar trebui să avem o conştiinţă care să ne ghideze în viaţa profesională, pe de altă parte ni se cere şi una filosofică, cu toate că cele două se contrazic. La toate acestea nu pot să spun decât: da, aşa este, exact aşa; iar filosofia care s-ar încumeta să vă spună, consolator, doar cu scopul de a depăşi această dificultate, cum se trăieşte în mod corect, ar fi de la bun început atât de fixată pe scopurile ei exterioare, heteronome, încât s-ar îndepărta de însuşi conceptul de filosofie.”(Theodor W. Adorno)

4 comments on “to ti esti philosophia?

  1. Nu se poate învăța filosofia, se poate învăța doar filosofarea. Este unul dintre citatele lui Kant care îmi ridică multe semne de întrebare. Niciodată nu am legat filosofia de procesul de învățare, am considerat, probabil eronat, că ea este în noi sau cel puțin, nu ne putem însuși filosofia prin cunoștințe, prin învățare. În concepția mea, de om ignorant și foarte prost informat, filosofia trebuie să se afle dincolo de actul învățării, nu pot așeza filosofia pe aceiași treaptă cu teoriile generale ale dreptului pe care trebuie să le studiez la interval de vreo două cafele. Și totuși, mai vreau să cred, că omul nu poate pierde acest dar incredibil. Însă dacă legăm filosofia de procesul de a învăța, nu cumva îi privăm pe oameni de filosofie? De exemplu, unele boli afectează profund capacitatea oamenilor de a mai acumula noțiuni, însă nu si de aș pune întrebări. Cu siguranță că veți spune că întrebările lor nu au legătură cu realitatea dar tocmai de aceea, ele sunt extraordinare. Contează dacă eu mă întreb care e rostul meu în lume? Sau dacă un nebun se întreabă care e rostul lui? Filosofia nu își are definiția în fiecare propoziție urmată de semnul întrebării, după care de altele și poate niciodată, de vreun răspuns?

    • Îndrăznesc să cred, Miluța, că este vorba (cu avertismentul onest că nu e mai mult decât o interpretare personală), în cazul formulării lui Kant, despre statutul, să-i spunem, paradoxal, dacă nu, cel puțin problematic, al filosofiei: (1). a devenit de multă vreme o disciplină academică (vezi, ca ilustrare, Academia platoniciană sau Lykeon-ul aristotelic, până la mai recenta și totodată prohibita școală filosofică de la Păltiniș), se studiază ca disciplină din arealul științelor socio-umane în licee (Slavă Domnului!) și în universități (din câte aud, o opțiune de traseu academic din ce în ce mai rară); (2). filosofia care se sustrage „înghețării” în manuale, prinderii în cursuri oricât de elaborate, mai curând o „filosofare”, ca mod de viață, o atitudine specială și chiar privilegiată ce survine numai la capătul unor trăiri, experiențe de viață, situații limită etc., din care știi să alegi învățătura potrivită. Așa încât trebuie, fideli gândului kantian, să facem distincția de rigoare: filosofia ți-o poate preda un profesor (cu mai multă sau mai puțină experiență, cu mai mult sau mai puțin har pedagogic…) însă filosofarea o descoperi tu, pe traiectoria gândurilor tale, a acelor întrebări despre care îmi vorbești și care au un merit extraordinar: declanșează, aprind, pun în mișcare mecanismele gândirii. Da! Pentru mine contează dacă te întrebi, de la o vreme, cu privire la rostul tău în lume, dacă vrei să afli ce menire ți-a dăruit Creatorul, nu mama ta (pe care ai cunoscut-o și care te-a cunoscut poate prea puțin), nu tatăl tău (pe care l-ai pierdut mult prea devreme), ci însăși acel Tată. Da, mi se pare firesc ca, de la un punct, să nu mai admiți că trăiești la întâmplare și să cauți, să te zbați pentru a da un sens acțiunilor tale.

      • Vă mulțumesc, domn profesor, pentru explicații și îmi cer scuze pentru faptul că sunt ignorantă și totodată, superficială în gândire.
        Am încercat de multe ori să dau o definiție filosofiei și de fiecare dată, am încercat să nu o raportez la acel obiect șocalar pe care îl studiem la școală…vreau să cred că e mai mult.

      • Cu plăcere, Miluța! Nu ai niciun motiv să îți ceri scuze, absolut niciun motiv! Chiar dacă te-am cunoscut destul de puțin, din timpul carierei tale de debater-liceean, discipol al unui domn profesor și coleg drag mie, m-ai convins că nu ești deloc ignorantă și, cu atât mai puțin, superficială în gândire. De altfel, mi-este greu, dacă nu chiar imposibil, să înțeleg cum poți spune asta, tu, un olimpic în domeniul Filosofiei (fie ea și „școlărească”). Cât despre îngrijorarea datorată dificultății de a defini filosofia, ea este, după mine, neîntemeiată. De ce? Pentru că filosofia sau, dacă vrei, filosofarea nu are o definiție! Filosofia înseamnă viață, trăire… Vorbele tale oarecum triste, mă provoacă la o mărturisire: filosofia înseamnă să te naști într-o familie fără să o alegi, să crești în altă familie fără să te identifici cu ea, să pierzi oameni dragi, încă de timpuriu, fără să înțelegi de ce, să cauți cu înfrigurare un drum ferm în viață fără să vezi destinația, să descoperi de abia atunci când te-ai îndrăgostit că ai un rost…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s