Despre dificultăţile alegerii…

De ce agonizăm adesea în încercarea noastră de a găsi soluţia optimă la o problemă ce pare insurmontabilă? Mai mult decât atât, cum reuşim să descoperim liniştea odată ce decidem, mai devreme sau mai târziu, să optăm pentru una dintre soluţii? În fiecare zi ne confruntăm cu puncte de vedere distincte, cu opţiuni contrare sau contradictorii, care ne transformă mintea într-un teritoriu ostil, într-un topos agonic (lb.gr. toposlocagonluptă, confruntare), unde contrariile încearcă să se elimine, să se sfâşie reciproc… Pentru o astfel de situaţie aparent fără ieşire, grecii antici aveau un termen – aporeia – tradus cu aproximaţie prin dificultate, perplexitate, suspendare. Pentru înţelepţii greci, o astfel de „scurtcircuitare” a minţii constituia un exerciţiu extrem de prolific, din care gândirea ieşea evident în câştig. Mult mai târziu, psihosociologul Leon Festinger a denumit o astfel de situaţie disonanţă cognitivă, înţelegând prin aceasta un conflict care survine în plan psihic între două tendinţe antagonice aparent insurmontabile. Festinger a dezvoltat acest concept de disonanţă cognitivă în 1957, plecând de la asumpţia că fiinţele umane se confruntă cu nevoia constitutivă de a institui armonia la nivelul lumii interioare sau, într-o terminologie consacrată, echilibrul psihic, cognitiv. În absenţa unei astfel de tendinţe constitutive către armonizarea contrariilor, personalitatea individului este ameninţată cu dedublarea, scindare care adesea aruncă individul în mrejele schizofreniei. În faţa unor tendinţe contradictorii, mintea noastră tinde aproape instinctiv, oricât de dureros ar fi acest lucru câteodată, să instaureze armonia. Ne zbatem pentru a instaura această conciliere a contrariilor, chiar dacă trebuie pentru aceasta să recurgem la un al treilea gând salvator. De când Festinger a lansat conceptul de disonanţă cognitivă, s-au realizat numeroase studii prin care specialiştii au încercat să explice mecanismul alegerii şi modul prin care survine ieşirea din conflictul interior. Pentru a fi pe deplin satisfăcuţi de propria opţiune, se pare, ar trebui să dăm câştig de cauză opţiunilor raţionale, în detrimentul celor emoţionale, însă chiar şi atunci, se pare că suntem tentaţi să ne minţim singuri că alegerea pe care am făcut-o este cea mai bună posibilă.

Alegerile pe care le facem, deciziile pe care le adoptăm depind numai de noi, însă, oricât de paradoxal ar suna, ele ne condiţionează, ne determină ulterior. Ceea ce alegem să facem astăzi determină ceea ce viaţa noastră va fi dispusă să ne ofere mai târziu. De exemplu, poţi alege să bei în seara asta mai mult decât trebuie însă dacă ai optat pentru o astfel de „distracţie”, ai optat implicit să te simţi mizerabil a doua zi. Poţi alege să îţi aprinzi o ţigară astăzi, dar atunci când o faci, ai ales să mori cu 14 minute mai devreme. E adevărat că eşti tânăr, plin de vitalitate, moartea este aproape imposibil de conceptualizat la vârsta ta, dar pune-ţi pentru câteva minute tinereţea între paranteze… Poţi alege să ai o dietă sănătoasă astăzi şi, în acest fel, ai ales să fii sănătos şi mâine. Când alegi să stai până noaptea tărziu pentru a urmări programele TV sau pentru a naviga fără finalitate prin spaţiile dez-mărginite ale internet-ului, ai ales implicit să fii obosit, eventual să moţăieşti în clasă în ziua următoare şi, în consecinţă, să reţii mai puţin din informaţiile de care ai nevoie pentru a reuşi.

Atunci când alegem să fim meschini, dezagreabili, josnici cu ceilalţi, am ales să fim trataţi în aceeaşi manieră. La fel, când alegem să fim înţelegători şi să le arătăm respectul nostru celorlalţi, am ales să fim trataţi într-o manieră înţelegătoare şi plină de consideraţie. Fiecare alegere pe care o facem are anumite consecinţe! Ideea este aceea de a reuşi să alegi în deplină cunoştinţă de cauză a acestor consecinţe. Pentru că alegerea (libertatea) este anulată de lipsa responsabilităţii… Cauză şi efect… Determinismul în graniţele căruia ne ducem existenţa… Dacă reuşim să înţelegem consecinţele alegerilor noastre, s-ar putea să ne fie mai uşor să optăm pentru ceea ce este just, adică să facem alegerea potrivită.

Să nu uităm însă că există şi opţiuni inoptative, cum spune undeva un teoretician al libertăţii absolute, Jean Paul Sartre. Oare poţi alege, într-o situaţie limită, în care eşti forţat, să ucizi una dintre persoanele la care ţii foarte mult? Mi-e teamă că nu… Iată de ce lipsa opţiunii generează angoasă, frustrare, agresivitate. Tortura cumplită a alegerii ce nu poate fi aleasă…

Imaginaţi-vă că intenţionaţi să cumpăraţi o maşină second-hand. Nu mă refer aici la aceia dintre voi care au suficienţi bani încât să-şi permită fără probleme orice maşină la care visează. Aveţi în faţă două modele: (a). un autoturism mic, ieftin, eficient, care consumă puţin, dar care nu arată extrem de elegant, să-i spunem un model Tico şi (b). o maşină „însetată” de combustibil, o maşină sport care luxează gâtul „pipiţelor” dornice de senzaţii tari. După o ezitare prelungită, vă decideţi pentru maşina sport. Dar imediat ce ieşiţi cu ea din parcul auto, vă încearcă un sentiment ciudat de nelinişte: nu cumva era mai bine dacă aş fi optat pentru modelul mai eficient, mai puţin consumator de combustibil? Cei care studiază mecanismul alegerii în comerţ numesc această senzaţie care urmează alegerii remuşcarea cumpărătorului (buyer’s remorse). Psihologii numesc această tensiune care survine după ce se ia o astfel de decizie efectul regretului (regret effect).

E oare chiar atât de uşor să alegi??? Este libertatea de a alege o binecuvântare sau un blestem??? Iar dacă totuşi ai ales, oare nu cumva ceea ce ai omis era mai potrivit??? Tu ce alegi???

Această intrare a fost publicată în Meditatii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s