Ars studiorum – pledoarie pentru un studiu individual eficient

Exigenţele societăţii bazate pe cunoaştere solicită omului abilitatea de a prelucra într-un mod constructiv informaţia receptată (management eficient al cunoaşterii), de a-şi gestiona optim achiziţiile de ordin cognitiv şi afinităţile atitudinal-valorice, de a organiza şi evalua critic dezarmanta ubicuitate informaţională. „Cunoaşterea nu mai constituie o podoabă pe care şi-o arogă unii sau alţii, un accesoriu de faţadă, cu caracter simbolic, care va conferi putere suplimentară, indirectă celor ce cred că o deţin; în societatea modernă, orice formă de cunoaştere, dar şi de acces la ea reprezintă o forţă propriu-zisă, creează noi oportunităţi de a acţiona, de a întreprinde concret, de a schimba o stare de lucruri. Achiziţiile cunoaşterii aduc o mai mare marjă de mişcare, de alternative acţionale, de libertate”. (Constantin Cucoş, Nicoleta Laura Popa, „Educaţia în societatea cunoaşterii: globalizare, internaţionalizare, informatizare”, în Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2009, p.43-44). Cunoaşterea se traduce astăzi nu numai prin forţă (a spiritului), prin libertate a gândirii, ci şi prin acţiune constructivă, transfigurare a spaţiului social, în numele eficienţei şi al randamentului. Se poate afirma fără riscul de a greşi că testul suprem al cunoaşterii rezidă în eficacitatea pe care o are în plan funcţional-aplicativ, altfel spus, în măsura în care reuşeşte să ofere deţinătorului soluţii la problemele cu care se confruntă, în vederea îmbunătăţirii semnificative a calităţii propriei existenţe.

Educaţia suportă astăzi mutaţii semnificative din punct de vedere structural şi procesual. Ea nu mai poate fi redusă doar la ansamblul de acţiuni şi influenţe care se exercită, într-un mod organizat, în contextul instituţional al şcolii (educaţia formală), ci presupune mult mai mult: coroborarea acţiunilor educative informale şi nonformale. „Noile tehnologii induc virtualizarea, delocalizarea şi dematerializarea acţiunilor de formare. Cu alte cuvinte, educaţia se poate muta dinspre actual către posibil, se exercită nu numaidecât într-un spaţiu dat, singular (…) O putem găsi peste tot, o putem accesa imediat. Nu individul se deplasează (spaţial) către cunoaştere, ci ea vine spre el.” (ibidem, p.57). Este aproape un loc comun să susţii că educaţia depăşeşte porţile şcolii (vezi dezbaterile teoreticienilor educaţiei în jurul conceptelor de educaţie permanentă sau educaţie pe tot parcursul vieţii). Însă nu este deloc o banalitate, ci dimpotrivă devine extrem de relevant în contextul actual faptul că o condiţie necesară (dar nu şi suficientă) a succesului şcolar şi profesional este abilitatea de a învăţa să înveţi. Pentru aceasta se impune adoptarea unui stil de muncă intelectuală (stil de învăţare), dobândirea unor tehnici care să permită selectarea şi organizarea riguroasă a cunoştinţelor, dezvoltarea de competenţe cognitive şi metacognitive, îmbinarea echilibrată a învăţării cu practica. Eficacitatea şi competitivitatea se cuantifică şi prin modul inspirat de receptare şi organizare a informaţiei, de prelucrare activă a conţinuturilor. Atunci când elevul îşi analizează propriul comportament de lectură, operaţiile mentale implicate în desfăşurarea acestei activităţi, strategiile adoptate, cu scopul de a-şi ameliora performanţele, avem de-a face cu o metacogniţie.

În spiritul dezvoltării unei conduite intelectuale indispensabile educaţiei permanente, găsesc oportună chiar şi o evocare sumară a patru dintre tehnicile de studiu individual/independent. Există, în literatura de specialitate (psihologia învăţării), o mare varietate de metode, tehnici şi strategii cognitive, a căror cunoaştere constituie fără îndoială un avantaj.

(1). TEHNICA RICAR – aplicabilă oricărui context care presupune finalităţi cognitive (învăţarea), reprezintă o modalitate raţională de lectură, care permite prelucrarea activă a unui text şi, în consecinţă, obţinerea performanţei în studiul individual. Tehnica se desfăşoară după un algoritm logic (de la opinia generală asupra textului la analiza de profunzime şi asimilarea reperelor sau detaliilor acestuia – tehnica „pâlniei”).

  • Răsfoirea generală (R) – survolarea textului, diagonalizarea acestuia (parcurgerea lui în grabă) pentru formarea unei opinii generale sau a unei imagini de ansamblu despre conţinutul lui;
  • Interogarea (I) textului, chestionarea lui, în virtutea faptului că orice text este el însuşi răspunsul lao întrebare care a survenit în mintea unui autor. Un exerciţiu sceptic care se concretizează în formularea unor interogaţii precum: cine vorbeşte (stabilirea identităţii autorului)?, cui i se adresează textul/discursul autorului (unui lector avizat sau oricărui tip de cititor)?, când a fost produs textul (stabilirea unui cadru istoric, social, cultural)?, unde (localizarea elaborării şi a publicării textului)? cu ce scop (stabilirea unei intenţii, acolo unde este posibil)?, ce semnificaţii conţine? ce relevanţă are textul pentru lector?. Orice alte întrebări care pot plasa sub semnul îndoielii intenţiile autorului sunt oportune;
  • Citirea activă (C) – etapă în care se caută descoperirea unui răspuns la întrebările formulate anterior, printr-o lectură atentă a textului; se identifică tema (teza sau problema abordată), ideile principale (idei propulsive, care „coagulează” conţinutul într-o unitate semantică), eventual se organizează ideile autorului în funcţie de relevanţa lor pentru susţinerea tezei;
  • Amintirea/Aprofundarea (A) – reţinerea şi notarea ideilor importante, stabilirea corelaţiilor între idei, schiţarea elementelor de structură argumentativă (în această etapă, un instrument indispensabil îl pot constitui fişele de lectură pe care poate fi reprodusă articulaţia textului, secvenţe de conţinut relevante etc.);
  • Recapitularea (R) – revederea, verificarea şi sintetizarea celor reţinute, stabilirea de noi corelaţii.

(2). TEHNICA SPIR – modalitate de abordare a lecturii prin exerciţii de învăţare selectivă dar profundă a ideilor dintr-un text. Etapele sunt date de acronimele prezente în titlu:

  • Survey (S) – survolarea textului, abordarea globală, de „la înălţime” a acestuia;
  • Preview (P) – operarea unei preselecţii a ceea ce interesează (o temă, o idee, un aspect al operei);
  • Inview (I) – pătrunderea în articulaţiile textului, sondarea lui, cu scopul de a-i surprinde esenţialul;
  • Review (R) – revederea conţinutului, din perspectiva celor descoperite, eventual reformularea principalelor idei în manieră proprie.

(3). TEHNICA SQ3R – modalitate de lectură sintetică, al cărui miez îl constituie investigarea (chestionarea) textului. Etapele parcurse:

  • Survey (S) – survolarea textului, răsfoirea lui;
  • Questions (Q) – interogarea textului cu scopul decelării esenţialului;
  • Read, Recite, Revise (3R) – citirea completă, reformularea în propriul limbaj a celor reţinute şi revizuirea (corectarea) eventualelor sincope de înţelegere.

(4). TEHNICA MURDER – o tehnică de studiu care angajează şi dimensiunea afectivă a lectorului, extrem de valoroasă pentru optimizarea prelucrării şi asimilării conţinuturilor. Etapele parcurse sunt următoarele:

  • Mood (M) – realizarea dispoziţiei mentale şi afective menită a favoriza receptarea;
  • Understand (U) – înţelegerea textului prin identificarea subunităţilor de conţinut, cu scopul surprinderii esenţialului;
  • Recall (R) – descoperirea informaţiilor relevante, stabilirea unor reţele conceptuale;
  • Digest (D) – sintetizarea şi rezumarea selectivă, metodică, expunerea sistematică a ideilor;
  • Expand (E) – extinderea spaţiului de referinţă al lecturii, prin reţinerea şi transferul informaţiilor relevante către alte idei, texte, contexte etc.
  • Review (R) – revizuirea (reformularea) a ceea ce s-a reţinut, înglobarea informaţiilor într-o structură proprie coerentă.

O carte interesantă care poate fi consultată pentru îmbunătăţirea stilului individual de muncă intelectuală este aceea aparţinând lui Derek Rowntree, Learn How to Study: A Programmed Introduction to Better Study Techniques (1976), tradusă şi la noi la Editura Didactică şi Pedagogică, în 1980, cu titlul Învaţă cum să înveţi. Introducere programată în tehnica studiului.

Alte cărţi pe aceeaşi temă:

  • Christian Drapeau, Învaţă cum să înveţi repede, tradusă la Editura Teora, Bucureşti, în anul 2000;
  • Ricki Linksman, Învăţare rapidă, Editura Teora, Bucureşti, 1999;
  • Simona-Elena Bernat, Tehnica învăţării eficiente, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003 (care poate fi consultată în format electronic la adresa: http://www.scribd.com/doc/14977461/SimonaElena-Bernat-Tehnica-Invatarii-Eficiente).

Cunoaşterea şi interiorizarea tehnicilor de lucru intelectual independent, dezvoltarea unei motivaţii reale (intrinseci) pentru studiu, apetenţa pentru cunoaştere, dar mai ales pentru cultură, controlul riguros al propriei conduite cognitive, toate acestea reprezintă condiţii de posibilitate a progresului personal, a desăvârşirii spirituale sau, cu o expresie mai puţin filosofică, premise ale unei formări autentice. În finalul acestor sumare consideraţii, găsesc oportună spusa unuia dintre părinţii pedagogiei, Jan Amos Komensky-Comenius (1592-1670), conform căruia „întreaga viaţă este o şcoală”. Pentru mine, ca dascăl, şcoala constituie un „pre-text” şi un „con-text” oferit tinerilor pentru a-şi scrie, mai mult sau mai puţin inspirat, textul propriului destin. Unii aleg să scrie curat, senin şi frumos itinerariul existenţial, în timp ce alţii rătăcesc precum Ahab sau sunt chiar înghiţiţi de spaţiile albe, neexplorate ale oportunităţilor şi şanselor ratate.

Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Paideia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s