Lectura – analiza şi comentariul textului filosofic

LECTURA ACTIVĂ

Deşi poate să sune banal, totuşi filosofia presupune ca o condiţie preliminară abilitatea de a citi. „Cititul este o artă”, consideră Jacqueline Russ, în lucrarea Metodele în filosofie (trad. Vasile Tonoiu, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999, p.88), iar practicarea ei presupune respectarea anumitor cerinţe de ordin metodologic. Eficacitatea ei sporește pe măsură ce lectura se transformă din simplă receptare într-un travaliu sistematic de înţelegere şi interpretare care angajează integral capacităţile cognitive şi afective ale lectorului, generează dezvăluirea sensurilor şi semnificaţiilor. „Adevărata lectură filosofică rezidă în a învăţa să gândeşti. Citirea unui text filosofic nu desemnează numai o operaţie prin care te informezi asupra materiei sau conţinutului unei teorii sau doctrine, ci într-o mult mai mare măsură un ansamblu de acte prin care te familiarizezi cu textele şi prin care, în consecinţă, aprofundezi exerciţiul reflecţiei. A citi un text filosofic înseamnă a opera o acordare de sens, acordare dinamică şi personală” (J.Russ. op.cit., p.88). Lectura textului filosofic permite ca, la finalul unui efort intelectual susţinut, să se decanteze sensuri şi semnificaţii, să se emită judecăţi de valoare sau aprecieri pertinente privitoare la anumite aspecte din opera unui autor, o anume problematică etc.

În funcţie de finalitatea procesului, există cel puţin trei tipuri de lectură: (1). lectura evadare – menită, aşa cum o spune şi titlul, să permită lectorului evadarea din cotidian, detaşarea de real; (2). lectura-cultură – care sporeşte bagajul cultural al celui care o practică şi (3). lectura-exerciţiu – forma cea mai rafinată, desfăşurată metodic, ce angajează din plin operaţiile şi funcţiile gândirii. Acest din urmă tip de lectură este indisociabil de scris: „…trebuie să lucrezi şi să citeşti cu creionul în mână, dând dovadă de atenţie, adică de o concentrare puternică şi perseverentă asupra unui text precis şi asupra obiectului de gândire corespunzător” (J. Russ, op.cit., p.89). Lectura-exerciţiu presupune, în viziunea autoarei, abilitatea de a opera diagonalizarea şi suvolul.

Diagonalizarea – lectura rapidă, parcurgerea textului în grabă cu scopul de a întârzia numai asupra acelor aspecte care fac obiectul unei preocupări momentane (elaborarea unui eseu pe o anumită temă, a unui referat etc.); este un demers selectiv, un itinerariu desfăşurat în grabă, prin cantitatea enormă de informaţii ale unui volum, studiu etc., în care sunt „digerate” doar aspectele importante şi decisive dintr-un text mai amplu. Lectura în diagonală este modul prin care gândirea „selecţionează, refuză să se piardă în neesenţial, merge direct la temele directoare fundamentale” (J.Russ, op.cit., p.91). Un astfel de procedeu este echivalentul unei hărţi care „scanează” teritoriul pentru a permite întârzieri în locurile cele mai frumoase sau interesante. Eficienţa diagonalizării depinde de stăpânirea unor operaţii, precum: citirea cuvântului înainte sau a prefeţei (pentru a descoperi intenţiile autorului şi chiar o descriere sumară a ideilor principale cuprinse în operă); analizarea tablei de materii sau a cuprinsului (pentru a sesiza structura lucrării şi organizarea ei, capitolele cheie etc.); lectura indexului (unde pot fi identificate paginile în care apar anumite concepte-cheie, termeni esenţiali); extragerea cuvintelor-cheie, a căror semnificaţie să fie apoi descoperită în text. Se poate trece ulterior direct la capitolele, părţile sau paragrafele care fac obiectul interesului. Pentru o mai bună memorare a conţinuturilor parcurse (pentru că textul de filosofie deţine un grad de complexitate superior textelor beletristice sau de altă natură),  trebuie luate notiţe, realizate fişe, extrase citate ş.a.

Pentru o mai bună prelucrare a textului, poate fi operată o prealabilă chestionare a acestuia: „înainte de orice lectură, cititorul se poate strădui să enunţe aşteptările sale. Asta înseamnă să practice o chestionare prealabilă a textului: cine, unde, când, cum, în ce fel, plecând de la ce, ce este? Efortul de chestionare reuşeşte să dea un cadru concret aşteptărilor. Lectura devine un răspuns la aceste întrebări. Ea va fi selectivă, operatorie” (J.Russ, op.cit., p.93).

Lectura metodică presupune anumite EXIGENŢE:

  • derularea textului nu trebuie urmărită pasiv, mecanic, dimpotrivă: trebuie operate disocieri, explicitări terminologice, clarificări ale tezelor susţinute, ale consecinţelor;
  • trebuie observate cu atenţie formele/sistemele de forme: enunţ, metafore, figuri de stil, modalităţi de exprimare;
  • ideile trebuie preluate din context fără a le deforma sau interpreta abuziv;
  • ordinea notiţelor trebuie să corespundă cu ordinea textului;
  • trebuie să se evite lectura servilă, în care autorul are întotdeauna dreptate în tot ce spune (este doar un punct de vedere, o perspectivă asupra unei problematici);
  • analiza de text nu trebuie confundată cu rezumatul.

ANALIZA ŞI COMENTARIUL DE TEXT

Analiza şi comentariul de text reprezintă, din perspectivă pedagogică, o modalitate deosebit de complexă de muncă intelectuală, deloc facilă, prin care se transpune în fapt strategia de predare şi învăţare prin descoperire. Ca exerciţii intelectuale, analiza şi comentariul de text au ca obiect textele cuprinse în manualele şcolare sau alte surse de informare: bibliografia recomandată de profesor, surse electronice etc. Analiza şi comentariul de text nu înseamnă simplă receptare pasivă şi mecanică a materialelor, ci o prelucrare activă a acestora, însoţită de reflecţia personală menită a facilita înţelegerea conţinutului ideatic, adoptarea unei atitudini critice şi formularea unor judecăţi de valoare. Lectura trebuie însoţită de elaborarea fişelor bibliografice, fişelor de lectură, a conspectelor şi rezumatelor.

FIŞA BIBLIOGRAFICĂ

Fişa bibliografică reprezintă un instrument de lucru intelectual care permite consemnarea şi înregistrarea lecturilor. O astfel de fişă conţine: date despre autor, editor/coordonator (în cazul în care cartea este o culegere de studii); date despre text – titlul lucrării (în original şi/sau în traducere); date despre publicarea cărţii: locul, editura şi anul publicării. În cazul în care materialul consultat este un articol dintr-o revistă, în fişa bibliografică se va consemna: numele autorului, titlul articolului, titlul revistei, tomul, numărul din anul curent şi anul curent, locul apariţiei (la revistele mai puţin cunoscute), numărul paginilor unde se găseşte articolul citat. Pe verso, pot fi consemnate câteva repere despre conţinutul lucrării/articolului.

Sursa: Jacqueline Russ, Metodele în filosofie

FIŞA DE LECTURĂ

Deşi un astfel de instrument de lucru pare desuet sau lipsit de relevanță la clasele de liceu, totuşi fişa de lectură rămâne una dintre cele mai eficiente şi flexibile modalități de organizare a lecturilor şi de stocare a informaţiilor. Un studiu individual conceput în mod riguros nu trebuie să ignore acest instrument a căror reguli de elaborare se învaţă în clasele ciclului gimnazial. Ce este o fişă de lectură? Nimic sofisticat… O foaie de hârtie sau de carton subţire – de mărimea unui sfert de coală A4 – pe care cititorul adună informaţii fie în timpul derulării lecturii (recomandabil), fie la finalul acesteia. Fişa de lectură înglobează informaţii pe care lectorul le consideră relevante în contextul scopului pe care-l urmăreşte prin lectura unui material: termeni, concepte-cheie, idei importante, argumente sumar consemnate în sprijinul unei afirmaţii susţinute de autor, rezumatul unei secţiuni de text, citate semnificative, reflecţii personale etc. Fişele de lectură pot fi păstrate în plicuri, pe teme sau pe autori, pentru o mai facilă consultare atunci când este cazul. O fişă de lectură poate fi divizată în câmpuri. Primul câmp cuprinde abrevierea care trimite la fişa bibliografică corespunzătoare. Este recomandat ca abrevierea să fie urmată de indicarea secţiunii din text care stă la baza celor consemnate în fişă.  Se poate scrie de exemplu: Platon, Rep. – paragraful; Aristotel, Meta. – paragraful etc. (sursa: http://www.ub-filosofie.ro)

sursa: http://www.ub-filosofie.ro

REZUMATUL – o prezentare succintă care vizează surprinderea esenţialului dintr-o anumită lucrare. Realizarea unui rezumat presupune o lectură atentă a textului şi identificarea acelor elemente de conţinut care susţin arhitectura acestuia. O dată localizate ideile importante, acestea sunt transcrise în manieră personală pe o pagină A4 pentru a dispune astfel de o imagine globală. Se trece la realizarea rezumatului, respectând exigenţe de formă (să nu depăşească 20-25 de rânduri) şi de conţinut (exprimarea în propriul limbaj a esenţialului din text).

OPERAŢIILE întreprinse de elev în cadrul analizei şi comentariului de text:

  • precizarea temei tratate în text, problema, teza susţinută de autor (ideea directoare);
  • situarea textului în contextul gândirii autorului sau în opera din care a fost extras;
  • desprinderea ideilor principale a căror exprimare trebuie să evite parafrazarea sau reproducerea mecanică (formulări ce duc la repetarea textului, de genul: „autorul spune/consideră că…”);
  • explicarea esenţialului şi reliefarea expresiilor încărcate de sens, urmărindu-se înţelegerea lor;
  • clarificarea semnificaţiei conceptelor, a sensului presupoziţiilor, a funcţiei lor euristice;
  • organizarea unui tablou al conceptelor, termenilor cheie, purtători de sens;
  • reformularea conceptelor, ideilor, pasajelor relevante pentru a fi exprimate astfel încât să se evite reproducerea mecanică, pasivă şi sterilă;
  • realizarea unei distincţii clare între probleme şi soluţii, între soluţii şi argumente;
  • raportare critică la text, comparându-se opinia autorului cu punctul de vedere propriu sau cu argumentele altor autori;
  • aprecieri cu privire la consecinţele pe care le comportă textul.

VALENŢELE FORMATIVE ale analizei de text:

Prin intermediul analizei şi comentariului de text, elevii învaţă:

  • să identifice puncte de vedere, presupoziţii, implicaţii
  • să analizeze logic, să coreleze şi să caracterizeze ideile cuprinse în text
  • să regândească ideile cuprinse în text
  • să confrunte ideile cuprinse în text cu altele
  • (în cele din urmă) îşi formează un punct de vedere personal cu privire la problematica studiată.

În cadrul analizei de text elevii urmează:

  • să recurgă la gândirea critic-reflexivă;
  • să distingă între enunțurile de fapt şi enunțurile de valoare;
  • să utilizeze corect şi flexibil conceptele şi informația factuală;
  • să se raporteze critic la argumentele folosite în sprijinul unei susțineri;
  • să-şi formeze şi să-şi exprime părerile personale.

Lectura de text filosofic presupune din partea elevului efortul de a înţelege sensul conceptelor şi ideilor, corelarea, confruntarea, regândirea şi evaluarea lor. Analiza şi comentariul de text au ca rezultat, printre altele, FORMAREA GÂNDIRII REFLEXIV-PRODUCĂTOARE. Însă pentru formarea unei astfel de gândiri, elevii trebuie:

  • să nu accepte necondiţionat părerile altora (ale autorilor), fără a le analiza şi compara, fără a reflecta asupra lor;
  • să raporteze cât mai des cunoştinţele şi experienţa dobândită la cerinţele cu care se confruntă;
  • să valorifice experienţa altora, dar să gândească independent de ea, pornind de la premisele ei sau prin confruntare cu ele;
  • să pună singuri întrebări, căutând să ştie cauzele diferitelor fapte şi fenomene;
  • să accepte argumentele raţionale ale celorlalţi, chiar dacă sunt în conflict cu cele personale;
  • să nu respingă ideile noi (care anticipează sau prezic) în favoarea celor de care sunt siguri (oarecum verificate);
  • să rezolve problemele asigurându-se de înţelegerea lor, să utilizeze tehnici de verbalizare, generalizare, transfer al achiziţiilor făcute;
  • să promoveze atitudini flexibile, stabilind alternative ale direcţiilor de rezolvare.

Voi încheia aceste consideraţii referitoare la lectura, analiza şi comentariul de text filosofic cu câteva recomandări pe care Jacqueline Russ (Metodele în filosofie, ed.cit., p.94-95) le adresează celor care au curajul şi răbdarea de a întreprinde un astfel de demers.

Arta de a citi

  • practicaţi survolul rapid, fie că vă aflaţi într-o librărie sau bibliotecă, examinând prefaţa, tabla de materii, indexul, titlurile, intertitlurile etc.
  • diagonalizaţi în mod sistematic, pentru a merge la esenţial.
  • învăţaţi să luaţi note, reformulând problemele în termeni proprii, după felul vostru de exprimare, supunând conceptele autorului propriei voastre analize.
  • faceţi fişe legate de lucrare, dar şi de temă sau de autor, notând referinţele cu precizie.
  • aprofundaţi, dând dovadă de atenţie, fără să neglijaţi dificultăţile sau probleme apărute în timpul primei lecturi. Căutaţi răspunsuri la aceste dificultăţi.
  • înţelegeţi că survolul şi aprofundarea sunt cele două feţe ale artei de a citi bine.
  • chestionaţi totdeauna cartea sau textul (nu vă mulţumiţi cu o abordare pasivă).

Diagonalizarea şi survolul

  • examinaţi prefaţa sau cuvântul înainte; analizaţi intenţiile globale ale autorului.
  • studiaţi tabla de materii (pentru a sesiza structura şi planul).
  • analizaţi indexul şi termenii principali sau conceptele care figurează în el.
  • ajutaţi-vă de titluri, subtitluri, intertitluri etc. Acest ansamblu joacă un rol decisiv: nu trebuie niciodată să neglijaţi structura explicitată de autorul însuşi.
  • practicaţi o reperare a cuvintelor-cheie.
  • privilegiaţi o lectură care chestionează, cu o punere la punct a unor interogaţii şi chestiuni, în raport cu o lectură pasivă.
  • învăţaţi să anticipaţi asupra a ceea ce va urma (plecând de la ceea ce v-aţi însuţit).

Cu speranţa că aceste consideraţii pot fi utile celor interesaţi de pătrunderea în arhitectura demersului filosofic, vă doresc o LECTURĂ ACTIVĂ!

This entry was posted in Paideia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s