Ce am învăţat de la filosofi… (I)

Poate fi filosofia de vreun ajutor? Nu sunt puţini cei care reproșează acestui domeniu al culturii inutilitatea, tonul mult prea savant sau pedanteria, chiar dacă făcând acest lucru, ei înșiși procedează filosofic. „E mult prea abstractă, în speculațiile ei, pentru a fi productivă”, se aud vocile scepticilor îmbătați de suflul mercantil al acestor vremuri, care par să fi uitat că însăși de la debutul ei, filosofia nu şi-a atribuit șieși aroganța vreunui câștig material imediat. „E pură flecăreală, o beție ceva mai elegantă de cuvinte”, declamă alții, ignorând că în mare parte, un limbaj șlefuit, bine articulat, traduce nu de puține ori o gândire exersată. Iată de ce, ca profesor de filosofie, doresc în cele ce urmează să împărtășesc, într-o manieră cât mai distilată posibil, câteva dintre lecţiile pe care mi le-a oferit filosofia…

De la SOCRATE am învăţat…

… că se poate muri pentru triumful unei idei dar mai ales că seninătatea în fața morţii vine la capătul unei vieți trăite frumos, curat şi în orizontul căutării Adevărului

… că exercițiul cel mai prolific pentru desăvârșirea spiritului este dialogul, conversația – itinerariu împărtășit către revelarea soluțiilor şi clarificărilor

… că ignoranța, dar mai ales conștientizarea ei, îţi deschide calea către desăvârșire iar adevărul poate fi „moșit”

… că vocea conştiinţei ia forma unui daimon care-mi împiedică spiritul să comită ceea ce nu se cuvine

… că în interioritatea mea locuiesc Zeul şi Cugetarea iar adevărata înțelepciune este să reușești să-i asculţi dar mai ales să-i laşi să fie auziţi prin tine

De la PLATON am învăţat…

… că un eșec personal în politică poate fi transformat, cu eforturile de rigoare, într-un succes răsunător peste veacuri

… că dincolo de tulburătoarele zbateri ale lumii pe care încercăm s-o cuprindem cu văzul, auzul sau altfel, există un univers al armoniei şi seninătății

… că educaţia nu-i decât reamintire a ceea ce sufletul ţi-a contemplat cândva, în peregrinările lui prin Câmpia Adevărului, înainte de prăbușirea în temnița grea a trupului şi uitării

De la ARISTOTEL am învăţat…

… că ai nevoie de rigorile logicii, veritabilă gimnastică a minții, pentru a-ţi fortifica gândirea şi a înainta în cunoaștere

… că există şi o cunoaştere de dragul cunoaşterii care, deşi lipsită de finalități practice imediat cuantificabile, şi vădeşte totuși în timp eficacitatea

… că izolarea de ceilalți, dacă nu este însoțită de chemarea divinului, te poate transforma în fiară

… că virtutea supremă stă în puterea de a nu comite nedreptatea, mai ales atunci când conjunctura îţi oferă mijloacele şi scopul

De la SFÂNTUL AUGUSTIN am învăţat…

… că pentru a te cunoaște dar mai ales pentru a-L cunoaște pe El trebuie să cobori adânc în tine însuţi, în interioritatea ta, în acel grande profundum

… că la Dumnezeu nu se ajunge mergând, ci doar iubind (non amando, sed ambulando…)

… că dragostea de înțelepciune, dorinţa de a studia te poate vizita sub forma unei șoapte de copil, după mulți ani de rătăciri şi neputințe

… că fericirea înseamnă beatitudine, adevărata înțelepciune este un alt nume pentru Dumnezeu iar cunoaşterea lor înseamnă să trăieşti cum se cuvine, să te rogi cum se cuvine şi să studiezi cum se cuvine

De la RENE DESCARTES am învăţat…

… să nu mă las sedus de aparenţe, confundând piatra şlefuită cu diamantul, visele înşelătoare cu realitatea sau impostura cu genialitatea

… să pun sub semnul îndoielii şi al falsităţii tot ceea ce îmi provoacă fie şi cea mai mică suspiciune

… că am libertatea de a spune „nu” chiar lui Dumnezeu însuşi dacă ia forma unui geniu înșelător

… că îmi este permis să mă îndoiesc de orice dar nu mă pot îndoi de propria mea îndoială

… că vine o dată în viaţă, măcar o dată, când trebuie să-ţi pui ordine în gânduri pentru că realizezi că absența unei metode, a unui drum ferm, te condamnă la mersul bezmetic şi abrutizare

… că pentru a cunoaște trebuie să dobândeşti conştiinţa clară şi distinctă a acelui lucru

De la BLAISE PASCAL am învăţat…

… că inima are propriile judecăţi pe care însăşi judecata minţii nu e în stare să le priceapă

… că nu mă reprezintă ca om nici raţiunea, nici voinţa, nici limbajul sau alt calificativ asumat cu infatuare, ci mai curând contradicţiile ce-mi sfâşie mintea şi inima

… că sunt un ghem de contradicţii, incertitudini şi erori suspendate între infinit şi neant

… că măreţia mea de senior, de rege deposedat, reiese din conştiinţa propriei nenorociri

… că, oricât de fragil precum trestia, am în faţa universului avantajul de a-i intui planurile ce duc la propria-mi disoluţie

De la IMMANUEL KANT am învăţat…

… că trebuie permanent să îndrăznesc a gândi cu propriu-mi intelect, refuzând servilismul şi comoditatea

… că lumea nu este decât un fenomen, iar cunoașterea ei este, în parte, rezultatul complicităţii facultăţilor mele, sensibilitatea şi intelectul

… că două lucruri pot să-ţi umple sufletul cu o nemăsurată bucurie: cerul înstelat deasupra ta şi legea morală din tine, iar acestea două să-ţi dăruiască tăria de a munci mai mult de zece ani la o catedrală a rigorii gândului numită Critica raţiunii pure:

… că mă pot numi Om doar atunci când reușesc să-mi consider aproapele un scop şi niciodată un mijloc

De la FRIEDRICH NIETZSCHE am învăţat…

… că totul este perspectivă şi interpretare iar lumea însăși nu este altceva decât o fabulă pe care o citeşte fiecare în felul lui

… că trebuie să ai mai curând tăria de a-ţi construi propria poveste, propriul destin, decât să încerci să rostești povestea altuia

… că singurul mod de a te smulge din durerea ta este să încerci s-o transformi în creație

… că e nevoie de duritate şi curaj fără seamăn pentru a-ţi solidifica propria devenire, că poţi fi creator de valori numai după ce te-ai avântat prin gheţuri şi înălţimi, precum o pasăre de pradă

De la HENRI BERGSON am învăţat…

… că faţă de animalitate am mai mult decât simplul privilegiu al inteligenţei superioare: ştiu să meşteşugesc unelte şi să le folosesc cu măiestrie

… că timpul pe care ştiinţa îl spaţializează, îngheţându-l în secvenţe cantitativ determinate, e mai curând durată pură, curgere neîntreruptă în forul interior al propriei conştiinţe

… că ştiinţa îţi poate oferi orice, dar îţi poate răpi totodată un singur lucru, cel mai important pentru tine: umanitatea

… că râsul dezinhibat, izvorât din umorul rafinat, autentic constituie marca unei inteligențe evoluate

De la MARTIN HEIDEGGER am învăţat…

… că întreţin cu propria mea fiinţă (esenţă) un raport privilegiat iar înţelegerea fiinţei mele este ceea ce am mai intim, mai profund

… că sunt o formă de fiinţare privilegiată în ansamblul fiinţărilor şi că semnul de întrebare este un alter ego al meu

… că unicitatea, singularitatea mea în ansamblul celorlalte fiinţări vine din faptul că sunt conştient de existenţa mea şi de inevitabilitatea propriei mele dispariţii

… că nu am o definiţie (esenţă) prestabilită dar că îmi pot construi una dacă aleg să trăiesc autentic

… că fiecare pas, ezitare, reuşită sau eşec sunt semnul clar al proiectului meu şi nu o simplă stare iar din acest proiect izvorăsc propriile griji, angoase

… că sensul existenţei mele mi se dezvăluie doar în situaţii-limită precum plictisul profund, iubirea sau bucuria extremă

… că trebuie, măcar din când în când, să mă regăsesc, să mă recompun dintre rătăcirile sau înstrăinările printre oameni şi lucruri şi să trăiesc autentic

De la BERTRAND RUSSELL am învăţat că…

… despre lucruri pot să am o dublă cunoaştere: direct, nemijlocit sau prin descriere, traducere în limbaj a ceea ce sesizezi nemijlocit

… că prin filosofie ai şansa de a te elibera de tirania obiceiurilor dăunătoare, de prizonieratul dogmei şi obsesia certitudinii

… că lucrurile cele mai familiare, o dată filtrate filosofic, îşi dezvăluie cele mai neobişnuite virtuţi

O astfel de enumerare nu epuizează seria celor care, fie printr-o sumară lectură de tip survol, fie prin studiu atent, meditaţie şi dispută interioară, sunt protagoniştii întâlnirilor memorabile ce mi-au marcat evoluţia. Înclin să cred că aceluia care n-a cunoscut măcar pentru o clipă frenezia căutării, nevoia de a scormoni prin viscerele lucrurilor, febrilitatea care nu te lasă să dormi, îi va fi greu, dacă nu chiar imposibil, să înveţe ceva din filosofie.

Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Meditatii.

4 comentarii la “Ce am învăţat de la filosofi… (I)

  1. Karla spune:

    Impresia mea e că am gasit in aceste sinteze enumerate, esente ale fiecărui filosof menționat, extrase sintetic si exhaustiv si pot sa imi formulez ca la într-o ”cafenea filosofică” idei ce converg sau se subscriu cuvintelor ce reverbereaza in mintea-mi plină. Imi potenteaza acest brainstorming nu numai sistemul complex de finalitați formulate pe nivele vaste de generalitate, ci mă aduce în concret. Încă o data multumesc. Nimic nu e comparabil conversației cu o minte frumoasa
    .

    • Una dintre provocările filosofiei constă în a-ți adresa, la capătul lecturii unui text, întrebarea: „ce vrea să mă învețe acest om?”, „care este mesajul lui pentru mine?” Sunt încredințat că fiecare om (autor) care ne pătrunde în viață poartă cu el o lecție pentru noi, cei care-i deschidem ușa curiozității noastre. Conștient de propriile neajunsuri, n-am făcut decât să-mi adresez de câteva ori această întrebare: „ce pot să învăț de la…?” Cu siguranță că există încă mulți autori necercetați, oameni neîntâlniți și multe interogații nerostite. Dar vreau să pot spune cândva că nu am lăsat ca lucrurile frumoase și interesante să treacă pe lângă mine, ci am căutat, dacă nu să le provoc, cel puțin să le las să se manifeste în viața mea. Bertrand Russell spune, în finalul unui capitol din „Problemele filosofiei” (mi-a plăcut atât de mult încât l-am citat recent la o oră de filosofie, la capătul unei lecții introductive despre cunoaștere): „Dacă nu poate răspunde la atâtea întrebări pe cât am dori, filosofia are cel puțin capacitatea de a pune întrebări care fac lumea mai interesantă și arată stranietatea și miraculosul care se află chiar sub suprafața celor mai banale lucruri din viața cotidiană.”

  2. Leoveanu Claudiu spune:

    Absolut extraordinară postarea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s