reflectii (in)actuale…

…realitatea românească iţi oferă zilnic raţia dezarmantă de nesimţire: în doze mici, abia observabile, strecurate subcutanat fără consimţământul nostru, până la adevărate capturi de nesimţire, menite a zdrobi orice urmă de optimism sau încredere într-o reabilitare, capturi pentru care te-ar invidia şi un lider de cartel columbian. Drogul despre care vorbim riscă să-ţi pătrundă lent în viscerele necontaminate, să-şi facă efectul pervers, iar la un moment dat, te trezeşti că a devenit parte însemnată din fiinţa ta.  Ajungi să te obişnuieşti cu el aşa cum te obişnuieşti să trăieşti cu un semn din naştere (defect de fabricaţie!). Ce poţi să-i faci? Să-i rezişti şi să lupţi? Să dezarmezi şi să i te predai? Să pleci spre alte orizonturi?… Dar dacă totuşi optezi să rămâi?…

…Cu un oarecare efort se poate realiza o tipologie a nesmiţirii… chiar daca încercarea a reuşit deja şi se numeşte „Atlas de mitocănie urbană”… Totuşi,  cine sunt cei care contaminează moral mediul?

Iată câteva specimene: părintele sub a cărui privire mult prea indulgentă copilul lasă să alunece ambalajul de biscuiţi pe jos… vânzătoarea cu orgoliu parfumat telenovelistic, plictisită şi lezată vital în miezul vieţii ei de nevoile tale cotidiene… conducătorul de maşină tunată (full option), care îţi afişează impertinent ceafa îngroşată exponenţial prin mall-uri sau la grătare ce transformă natura într-o groapă de gunoi. Iar sub ceafa aceea supradimensionată intuieşti un creier înzestrat cu opţiuni de bază, ne-tunat de tip low-cost… până la acel mic-mare nesimţit care ţi se vâră în faţă la rândul din farmacie…deşi inspiraţia îmi dă rateuri, sunt convins că nu am epuizat deloc lista…

Totul pare să respire la noi un aer sufocant de impertinenţă… Nu demult s-au stins ecourile transformate în isterie colectivă incontrolabilăde către mass-media cu privire la epidemia porcină. Între timp mediile căutătoare de divertisment ieftin şi senzaţii de narcotizat plebea s-au reorientat către alte subiecte (accident aviatic, norul ucigaş etc.). Revin la subiectul numit gripa porcină. Vă propun să vorbim însă despre un alt fel de gripă porcină, una care ne loveşte în structura noastră profundă şi care dormitează cuminte în noi, născând monştri… Şi toate astea în virtutea unui determinism cultural care ar oferi multe subiecte de reflecţie lui Spengler, Frobenius, Vianu, Blaga sau alţi exegeţi ai fenomenului cultural.

Cum stai cu imunitatea faţă de nesimţire??? Ţi-ai făcut vaccinul?…

Să tot trăim bine în scumpa şi fascinanta noastră Românie, bine mersi, până la c(r)apătul lumii sau al nostru propriu!!!