Câteva gânduri despre arta liceenilor…

Pereţii unei săli de clasă au devenit de ceva vreme spaţiul privilegiat în care o tânără nonconformistă şi prea puţin diluată în rigorile depresonalizante ale sistemului şi-a exersat cu succes înzestrările artistice…

De fiecare dată când păşesc în încăpere, privirea îmi este atrasă de cele două reprezentări: una îmi evocă un tablou celebru al lui Salvador Dali (Copil geopolitic privind naşterea omului) iar alta, deşi nu se agaţă în memoria mea de vreun tablou consacrat, mă provoacă la reflecţie…  un chip albastru cu un dispozitiv tehnologic ataşat la ureche… probabil că sugestia cea mai la îndemână ar fi aceea a „gadget-omului”, în care tehnologia devine o prelungire a propriului corp…

Opera de artă autentică este aceea care nu oferă lectorului totul, ci îl obligă să devină complice (co-autor) pentru a termina ceea ce în mod principial nu poate fi terminat niciodată…

Oare nu despre asta vorbeşte într-un loc Umberto Eco şi anume despre „opera aperta” (opera deschisă)? Opera de artă valoroasă este aceea care, oricât de brutal ar suna, incită la delir interpretativ…

Această intrare a fost publicată în Meditatii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s