Fişa bio-bibliografică – Aristotel (Αριστοτέλης)

Repere biografice:

 

  • se naşte în 384 î.Hr, la Stagira, colonie grecească din Tracia – de aici numele de “Stagiritul”; a crescut şi s-a format la curtea regelui Amnitas al Macedoniei;
  • atras de studiu şi dornic de a şti cât mai multe, la vârsta de 17 ani pleacăla Atena şi intră în Academia lui PLATON, cea mai vestită şcoală a Greciei antice, unde va rămâne vreme de 20 de ani;
  • datorită ideilor sale originale şi rigorii sale argumentative, Platon i-a permis să ţină cursuri în Academie, prelegeri care i-au atras recunoaşterea;
  • după moartea lui Platon, părăseşte Academia şi călătoreşte prin Grecia şi Macedonia vreme de 7 ani;
  • renumele dobândit de Aristotel l-a determinat pe Filip al II-lea, regele Macedoniei să-i încredinţeze educaţia fiului său Alexandru (viitorul conducător Alexandru cel Mare): “Am un fiu, dar mulţumesc mai puţin zeilor că mi l-au dat, decât că au făcut ca el să se nască pe timpul tău. Sper că grija ta şi vederile tale îl vor face demn de mine şi de viitoarea sa ţară”.
  • în 355 se întoarce la Atena unde înfiinţează propria şcoală de filosofie, retorică şi ştiinţele naturii – Liceul  (Şcoala peripatetică, “şcoala plimbăreţilor”, de la peripatoi – aleile cu plopi pe sub care se plimbau discipolii), şcoală pe care o va conduce vreme de 12 ani;
  • pregătirea la Lykeum (situat în vecinătatea templului lui Apollo Lykeos, “omorâtorul de lupi”) se făcea diferenţiat: dimineaţa erau abordate subiecte mai profunde, numai pentru iniţiaţi (cursurile ezoterice) iar după-amiaza, expunerile se adresau publicului larg (cursurile exoterice);
  • la moartea lui Alexandru cel Mare pleacă din Atena fiind acuzat de atitudine promacedoneană (“Nu voi da prilej atenienilor să păcătuiască a doua oară împotriva filosofiei”);
  • moare la Chalkis, în insula Eubeea, în toamna anului 322 î.Hr.

Repere bibliografice:

Un model de filosofie sistematică; deşi a fost un scriitor prolific, s-au păstrat puţine lucrări, operele sale au fost editate la Roma mult după moartea sa. Reproduceri după manuscrisele aristotelice au fost păstrate în bibliotecile arabe; arabii sunt cei care l-au readus pe Aristotel în Europa occidentală, în sec. XII – XIII, după ce multe secole a fost cunoscut mai mult în Bizanţ.

  • Organon – scrierile de logică (Categoriile; Despre interpretare; Analitica primă, Analitica secundă; Topica; Respingerile sofistice);
  • Etica Nicomahică (Ethica Nicomachea);
  • Etica eudemică (Ethica Eudemia);
  • Fizica (Physika);
  • Metafizica (Metaphysika) – colecţie de tratate pe care Andronicos din Rhodos, unul dintre primii comentatori şi editori ai operei aristotelice, le-a adunat sub într-un volum cu această denumire;
  • Politica (Politica);
  • Poetica (Ars Poetica) ş.a.

Referinţe critice/remarci cu privire la autor (operă):

“(…) A fost unul dintre cele mai cuprinzătoare genii ştiinţifice care au apărut vreodată; a fost un bărbat alături de care nicio epocă nu poate pune unul care să-l egaleze” (G.W.Fr. Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei, vol I, trad. D.D. Roşca, Editura Academiei, Bucureşti, 1963, p.562)

“Un neobosit cărturar, ale cărui explorări ştiinţifice erau tot atât de ample pe cât erau de profunde speculaţiile sale filosofice; un dascăl, care a inspirat – şi continuă să inspire – generaţii de elevi; o figură publică mult controversată, trăind o viaţă tumultoasă într-o lume tumultoasă.” (Jonathan Barnes, Aristotel – Colecţia Maeştri Spirituali, Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 7)

“Aristotel a fost călăuzit de-a lungul întregii sale vieţi de o singură dorinţă supremă – dorinţa de a cunoaşte. Toată cariera şi întreaga sa activitate stau mărturie faptului că era preocupat înainte de orice de a promova descoperirea adevărului şi de a spori cunoaşterea umană.” (Jonathan Barnes, Aristotel – Colecţia Maeştri Spirituali, Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 8.)

“Aristotel a fost un neobosit colecţionar de fapte; el a adunat o cantitate prodigioasă de informaţii detaliate dintr-o multitudine de subiecte. De asemenea, el avea o gândire abstractă şi idei filosofice cu o arie largă de răspândire. (…) opera ştiinţifică a lui Aristotel şi şi investigaţiile sale filosofice formează împreună o perspectivă intelectuală unificată. Aristotel era un savant remarcabil şi un filosof profund, însă el a excelat în primul rând ca filosof-savant.” (Jonathan Barnes, Aristotel – Colecţia Maeştri Spirituali, Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 97)

“Raţiunea care l-a inspirat pe Aristotel de-a lungul Metafizicii este dorinţa de a dobândi acea formă de cunoaştere care e cea mai demnă de a purta numele de înţelepciune. Dorinţa de a cunoaşte, subliniază el, este înnăscută omului. Ea se observă la cel mai de jos nivel în plăcerea pe care ne-o dă folosirea simţurilor. Prima treaptă deasupra acesteia în direcţia desăvârşirii cunoaşterii este cea implicată în folosirea memoriei, care ne distinge de animalele inferioare. Următoarea treaptă – şi una la care ajunge numai omul – este experienţa, din care prin unificarea mai multor amintiri asupra unui aceluiaşi gen de obiect (…) obţinem, fără a-i cunoaşte raţiunile, o regulă a practicii. O treaptă mai sus este arta, cunoaşterea regulilor practice care se bazează pe principii generale. Deasupra tuturor stă ştiinţa, cunoaşterea pură a cauzelor; aceasta este cea mai înaltă cunoaştere pentru că nu este, ca arta, limitată în interesul său, de obţinerea unei finalităţi de ordin practic, ci este cunoaştere de dragul cunoaşterii. Acesta este ultimul şi cel mai înalt produs al civilizaţiei.” (Sir David Ross, Aristotel, colecţia Monografiile Humanitas, trad. Ioan-Lucian Muntean şi Richard Rus, Humanitas, Bucureşti, 1998, p.150)

“Opera lui Aristotel îmbrăţişează toate domeniile: logică, ştiinţe ale naturii ca fizica, astronomia, biologia; psihologie, metafizică, etică, politică, fără a uita retorica şi celebra sa poetică. Influenţa sa a fost imensă şi durabilă. Destinul istoric al operei sale a fost extraordinar. După ce s-a bucurat de celebritate în Antichitate, ea aproape că a dispărut din Europa, în urma migraţiunii popoarelor. A revenit aici după un lung ocol prin Africa de Nord, Spania, Galia, graţie învăţaţilor arabi. În Evul Mediu a redobândit o influenţă puternică, din pricina căreia a intrat în conflict cu gândirea creştină, căreia I s-a integrat până la urmă, în secolul al XIII-lea. În cadrul Bisericii catolice, doctorul angelicus Toma d’Aquino o citează ca pe o autoritate recunoscută.” (Jeanne Hersch, Mirarea filosofică, trad. Drăgan Vasile, Humanitas, Bucureşti, 2006, p.42)

„A vedea filosofia lui Platon din punct de vedere aristotelic înseamnă cu siguranţă să descoperi un alt Platon, să-l creezi oarecum în întregime, ca şi când Maestrul Academiei nu ar fi elaborat teoria participării, ca şi când ar fi despărţit „lumea sensibilă” de „lumea inteligibilă”, ca şi când ar fi exteriorizat, spaţializat, ipostaziat la extrem Principiul prim şi Esenţele. Pe scurt, critica aristotelică a teoriei Ideilor — reprezentând veriga decisivă a întregii gândiri a Stagiritului — este mai mult construită pe un mod de a-l citi pe Platon, decât pe opera însăşi a acestuia din urmă. Discipolul îşi ia revanşa asupra unui Maestru de care vrea cu orice preţ să se elibereze. Datorăm emancipării „elevului” şi „prietenului” lui Platon o demistificare fără precedent a idealismului şi, de asemenea, naşterea unei ontologii inseparabile de întemeierea unei noi doctrine a Logosului, a unei noi logici, a unei fizici îndreptate în întregime asupra naturii şi dornică ea însăşi să explice schimbarea, să raţionalizeze devenirea; mai datorăm o cosmologie ce reprezintă fundamentul sistemului geocentric al lui Ptolemeu, o biologie, o concepţie originală despre suflet etc. Aristotel îndreaptă privirile asupra lumii, aşa cum este, asupra in­divizilor, a singularităţilor ce o compun, aici şi acum, nu acolo sau altundeva. El scrutează meandrele complexe ale fiinţei în însăşi natura şi expresia ei; el caută s-o numească în maniera cea mai justă, cea mai precisă, mai analitică şi mai diversificată cu putinţă.” (Jacqueline Russ, Istoria filosofiei, vol.I – Gândirile fondatoare, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, p.59)

„Platon a fost acuzat în mod deliberat că a făcut abstracţie de fiinţă, aşa cum este, că a ridicat-o la rangul de Idee, că a constituit-o ca gen universal, fals univoc, transcendent şi nu imanent. Pe scurt, el este vinovat de a nu fi înţeles că fiinţa la modul absolut este substanţă, adică individ (Metafizica, Z, 1, integral). Universalul nu este nicicând decât predicatul unui subiect (Metafizica, Z, 13, 1038b): atribut şi nu substanţă. Plecând de la punctul său de vedere, Stagiritul a instaurat încetul cu încetul o ruptură radicală în armonia sistemului platonician. Trebuie neapărat să distrugi idolii pentru a-ţi afirma propria diferenţă? Platon spune că a comis „paricidul” împotriva lui Parmenide. Aristotel va comite la rândul său acelaşi „paricid”, împotriva lui Platon. Evoluţia gândirii sale va arăta, în pofida violenţei rupturii, incontestabila îndatorire faţă de fondatorul Academiei şi o apropiere de vederi cu mult mai mare decât ar putea părea la prima lectură. Dincolo de criticile de fond, de formă — procesul intentat de Aristotel, între altele, dialogului, modalitate de scriere şi de exprimare a gândirii, apreciată de Platon şi judecată de Stagirit drept infraştiinţifică, „paraştiinţifică” —, neclintirea — în anumite grade, denaturarea — sensului dialecticii platoniciene (Analitica primă 1, 31), cei doi Maeştri şi fondatori ai filosofiei occidentale rămân şi unul şi celălalt „profesori de ontologie”. Ei au încă multe să ne spună astăzi — mai ales astăzi? — şi să ne reamintească esenţialul…” (Jacqueline Russ, Istoria filosofiei, vol.I – Gândirile fondatoare, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, p.60-61)

About these ads

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s